duminică, 12 decembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
luni, 18 octombrie 2010
VALEA GALBINELELOR,FIRUL PRINCIPAL,15 OCTOMBRIE 2010
In dupa amiaza de 14 octombrie 2010 m-am intalnit cu o colega de la Clubul Alpin Roman,sectia Bucuresti,in Gara de Nord,pentru a lua acceleratul de 18:10 si a merge la Busteni.
Eu si cu Gabriela(colega) ne propusesem sa urcam Hornul Coamei din Muntii Bucegi,Masivul Costila.
La Busteni ne-am intalnit cu doi amici de-ai Gabrielei,Lucian si Mioara.Trenul,incredibil,dar adevarat,a sosit in timpul inscris "in mersul trenurilor de calatori".Daca c.f.r.o tine tot asha,risc sa ma indragostesc de....mersul cu trenul,in special pe Valea Prahovei.
Ne-am cazat la Caminul Alpin,una din constructiile fundamentale ale Clubului Alpin Roman.
Marturisesc ca aveam o senzatie vaga de teama ca nu mai gaseam locuri pentru ca la sfarsitul de saptamana era programat Memorial Niculae Baticu,intalnire cu totul speciala a alpinistilor,pentru comemorarea marelui alpinist.
La Camin nu venise inca nimeni.Dupa ce am mancat ceva ,am mai stat de vorba cu noii mei cunoscuti.
In dimineata de 15 octombrie 2010,vineri,m-am trezit cu o stare generala de rau. Mancasem o ciorba foarte condimentata si acuma mi-era rau.Aveam senzatia ca nu mai pot sa fac nimic.
Am baut niste ceaiuri,am luat niste pastile din plante si mai mi-a trecut.
Atmosfera era cam intunecata,cand am plecat,pe la ora opt.Marele Abrupt nu se vedea de atata (s)negura,dar simteam ca nu va ploua.
Pana la refugiul metalic Costila am facut 2 ceasuri.Pe la 10:30 am inceput urcusul spre Galbinele,vale alpina cu o pozitionare estica,aflata in Masivul Costila.
Trebuie sa fac si doua precizari importante:una este ca niste nemernici au distrus bancutza de laTroita si cealalta este ca a fost pus un cablu zdravan ,la traversarea spre Valea Galbinelelor.
In talvegul acestei vai am ajuns la 11:10.Ceatza o tinea pe-a ei,adica nu se ridica.De frig,nu prea era frig,erau vreo cinci grade plus.
Valea Galbinelelor are 3 fire:principal,secundar si Hornul dintre fire.
Ne-am hotarat sa facem firul principal,care mie ,personal ,nu mi se pare cu nimic mai presus decat cel secundar.Sunt doar niste diferente "de teren" ,de abordare alpina.Astfel,pe secundar faci mai mult ramonaj,pentru ca sunt mai multe hornuri.
Singura ascensiune usoara este cea a Hornului dintre Fire.
Eu m-am poticnit la prima saritoare mai mare pentru ca aveam un ditamai rucsacul,ce cantarea vreo 15 kg. Carasem plasticii si ei ocupau foarte mult spatiu.
Stanca era foarte rece si zapada mica isi facea aparitia.Gabi a scos coarda ,apoi am urcat fara rucsac,urmand ca "secundul"sa-mi dea ditamai bagajul,bineinteles ,tras cu coarda.
Pe ansamblu.am mers bine,intampinind ,pe ici pe colo,dificultati cum ar fi:strat subtire de zapada pe unele intreruperi de panta(saritori,adica),traversee ce necesita o concentrare sporita,caderi de bolovani,pe care ii aruncau capritele.
Pana in dreptul Hornului Coamei nu prea a fost asa multa gheata,doar pe peretele Galbinelelor zarind niste turturi.
In poza de mai jos observam Umarul Galbinelelor,coltul acela batut de soare,si Fisura Galbinele,traseu pitonat de Baticu si Costica Contes,la 13 octombrie 1935.
In poza de mai sus observam PERETELE GALBINELE si FURCILE, primul traseu alpin de gradul 4,escaladat de Niculae Baticu , Dan Popescu si Ion Trandafir la 20 octombrie 1935.Deci,se vor implini 75 de ani de la prima ascensiune!
La baza Hrnului Coamei eram la ora 13:00.Am luat o pauza de masa,apoi ne-am pus hamurile.
Aveam de gand sa urcam Hornul Coamei.
Am urcat 20 de metri si au inceput sa cada turturi chiar din Horn.
Mergeam foarte greu la koflaci,coltari ,doar gheata si stanca ,si zapada ioc.
Am decis retragerea.Am avut mare bafta ca am batut un piton,caci de unde eram,nu mai puteam cobora"la liber".Era foarte muta gheata si panta cam mare. 
Am scos din nou coltarii si plasticii si ne-am incaltat cu bocanci usori,de treking.
Am inceput sa urcam in strunga.Strunga Galbinelelor.
In Strunnga Galbinelelor am ajuns la ora 15:00.Ne-am decis sa coboram tot pe Galbinele Principal,caci am vazut ca pe Scorusi era multa gheatza si zapada.Din experienta pt spune ca a fost mai bine ca am evitat coborarea sau urcarea pe Scorusi.
joi, 7 octombrie 2010
`LET'S DO IT,C.A.R.!
Vineri,24 septembrie 2010,mi-am dat intalnire cu Mihai Cernat in Parcul Titan iar de acolo am plecat spre casa lui Dan Vasilescu.Acesta ne-a luat cu masina personala;in masina am mai facut cunostinta cu un tip ,micutz de statura,bandajat la un ochi.Pe tip il chema Mihai,porecla Karici fiindu-i data de clubul de turism montan la care era membru.Dan l-a strigat tot timpul"karici",lucru care m-a amuzat.
Drumul prin Bucuresti a continuat spre Baba Novac,de unde am luat-o pe Elena,o femeie intre doua varste,alpinista din generatia mai veche.La un moment dat,Elena imi spuse ca mai trebuie sa luam pe cineva care e "de doua ori cat mine".Ma intrebam,oare pe cati mai trebuie sa luam in Skoda Yeti a lui Dan Vasilescu???
La Casa Presei Libere urca bistriteanul Nelu,care nu imi paru atat de gras,ci mai degraba volubil.
La Metro Ploiesti am oprit sa luam "de-ale gurii".
Dan nu s-a zgarcit la mancare,si a luat o gama larga de alimente.
Dar ce se intampla la Caminul Alpin pe 25 si 26 septembrie 2010?
Se intampla o actiune de voluntariat pentru a se sapa un santz,in spatele Caminului ,in scopul impamantarii unui fir din otel.
Odata ajunsi la Camin,ne-am gasit si cu alti colegi si colege precum Irina din Buftea sau Gabriela Postole din Bucuresti,care sosise cu inca 2 colege.
Seara am facut prima proiectie de poze,de pe unde fusesem,eu,Mihai Cernat dar si Dan Vasilescu.
Vorba lui Dan,un mic festival alpin ad-hoc.Care anul asta nu s-a mai tinut...
Dimineata de 25 septembrie 2010 ne intampina cu o vreme burzuluita.Dupa ce mancam,la ora noua dimineata ,pornim in spatele Caminului Alpin,urmatorii:Ciprian Teodorescu(eu),Mihai Cernat,Nelu din Bistrita,Dan Vasilescu,Karici.Avem in maini lopeti,cazmale,un tarnacop.
Ce avem de facut?
Mai intai,trebuie sa decopertam niste dale foarte grele ,pe care s-a pus o iarba groasa.
Ne dam seama(mai putin Nelu,care isi da seama mai incolo)ca un singur tarnacop nu-i de ajuns...
Dan se duce in oras(Busteni) si vine cu scule noi,care musca mult mai bine din pamant si care scot mai rapid dalele.
Incet-incet,sapam un santz de vreo 12 metri lungime si cam de un metru adancime.
Pe parcursul zilei a plouat incet,non-stop,a fost frig,iar Marele Abrupt era invaluit in (s)negura.
Pe la doua sosesc doi alpinisti din generatiile mai vechi,de la refugiul Costila,murati de ploaie.
Dupa doua -trei lopeti date ,la doua jumate ,se indreapta spre case.Am vazut apoi pe internet cum unul din ei sustinea ca a ajutat la saparea santului.Ce mincinos!
Despre celalalt,ce sa mai zic,nici nu-i mai pronunt numele,nu din teama,ci pentru ca mi-e sila...
Povestea asta cu cei doi am spus-o celor apropiati mie iar V.mi-a precizat:"draga Ciprian,lumea ta nu e lumea internetului,asa ca nu da nume si vezi-ti de-ale tale".Ca mare dreptate are.
Cel mai frumos lucru este sa te feresti pe cat poti de astfel de "filozofi ai muntilor",care te tot ataca subtil pe "internete",in sperantza ca te vor distruge.Tocmai cand nu-i bagi in seama ,atunci se oftica cel mai tare.
Dupa pranzul foarte bun(o ciorba de legume,cu carne plus tocanitza)am purces catre baterea tzarusilor in pamant.Acestia au fost in numar de sase si au avut ca utilitate sustinerea cablului.
Nelu a fost maestru in sudura.
Cu scuzele de rigoare,il trec la final si pe Cezar Parteniu,membru la C.A.R.CLUJ,care a sosit pe la 10,impreuna cu tatal sau.Apropo de modestia cu care noi am facut treaba:tatal lui Cezar,care are artrita,o boala foarte nasoala a picioarelor,a muncit cot la cot cu noi,fara a mai posta poze pe internete si fara a se vaicari ca "e batran si nu mai poate"...
Tin sa le multumesc "bucatareselor" Elena si Irina din Buftea pentru mancarea delicioasa precum si pentru placinta cu branza.
Tin sa-i multumesc si lui Mihai Cernat,care s-a comportat fair-play ,muncind ca intr-o echipa.
Duminica a plouat cu galeata si am facut un pic de curatenie prin Camin.
Consemnez si singura tura notabila ,din ziua de sambata,25 septembrie 2010:Gabi Postole pe Valea Alba.Zic notabila pentru ca a urcat pe vant si ploaie,impreuna cu inca o amica.
E mai important sa te intorci din ture si cele doua fete s-au intors nevatamate.
Multumim pe final,si lui Dan Vasilescu,acest om modest care face ca lucrurile sa mearga in Clubul Alpin Roman.
Sorry,la final,nu am poze.Dupa cum am mai precizat,aparatul mi s-a stricat in Fagaras.
Dar martorii sunt suficienti.
Let's do it ,C.A.R.!!!
Drumul prin Bucuresti a continuat spre Baba Novac,de unde am luat-o pe Elena,o femeie intre doua varste,alpinista din generatia mai veche.La un moment dat,Elena imi spuse ca mai trebuie sa luam pe cineva care e "de doua ori cat mine".Ma intrebam,oare pe cati mai trebuie sa luam in Skoda Yeti a lui Dan Vasilescu???
La Casa Presei Libere urca bistriteanul Nelu,care nu imi paru atat de gras,ci mai degraba volubil.
La Metro Ploiesti am oprit sa luam "de-ale gurii".
Dan nu s-a zgarcit la mancare,si a luat o gama larga de alimente.
Dar ce se intampla la Caminul Alpin pe 25 si 26 septembrie 2010?
Se intampla o actiune de voluntariat pentru a se sapa un santz,in spatele Caminului ,in scopul impamantarii unui fir din otel.
Odata ajunsi la Camin,ne-am gasit si cu alti colegi si colege precum Irina din Buftea sau Gabriela Postole din Bucuresti,care sosise cu inca 2 colege.
Seara am facut prima proiectie de poze,de pe unde fusesem,eu,Mihai Cernat dar si Dan Vasilescu.
Vorba lui Dan,un mic festival alpin ad-hoc.Care anul asta nu s-a mai tinut...
Dimineata de 25 septembrie 2010 ne intampina cu o vreme burzuluita.Dupa ce mancam,la ora noua dimineata ,pornim in spatele Caminului Alpin,urmatorii:Ciprian Teodorescu(eu),Mihai Cernat,Nelu din Bistrita,Dan Vasilescu,Karici.Avem in maini lopeti,cazmale,un tarnacop.
Ce avem de facut?
Mai intai,trebuie sa decopertam niste dale foarte grele ,pe care s-a pus o iarba groasa.
Ne dam seama(mai putin Nelu,care isi da seama mai incolo)ca un singur tarnacop nu-i de ajuns...
Dan se duce in oras(Busteni) si vine cu scule noi,care musca mult mai bine din pamant si care scot mai rapid dalele.
Incet-incet,sapam un santz de vreo 12 metri lungime si cam de un metru adancime.
Pe parcursul zilei a plouat incet,non-stop,a fost frig,iar Marele Abrupt era invaluit in (s)negura.
Pe la doua sosesc doi alpinisti din generatiile mai vechi,de la refugiul Costila,murati de ploaie.
Dupa doua -trei lopeti date ,la doua jumate ,se indreapta spre case.Am vazut apoi pe internet cum unul din ei sustinea ca a ajutat la saparea santului.Ce mincinos!
Despre celalalt,ce sa mai zic,nici nu-i mai pronunt numele,nu din teama,ci pentru ca mi-e sila...
Povestea asta cu cei doi am spus-o celor apropiati mie iar V.mi-a precizat:"draga Ciprian,lumea ta nu e lumea internetului,asa ca nu da nume si vezi-ti de-ale tale".Ca mare dreptate are.
Cel mai frumos lucru este sa te feresti pe cat poti de astfel de "filozofi ai muntilor",care te tot ataca subtil pe "internete",in sperantza ca te vor distruge.Tocmai cand nu-i bagi in seama ,atunci se oftica cel mai tare.
Dupa pranzul foarte bun(o ciorba de legume,cu carne plus tocanitza)am purces catre baterea tzarusilor in pamant.Acestia au fost in numar de sase si au avut ca utilitate sustinerea cablului.
Nelu a fost maestru in sudura.
Cu scuzele de rigoare,il trec la final si pe Cezar Parteniu,membru la C.A.R.CLUJ,care a sosit pe la 10,impreuna cu tatal sau.Apropo de modestia cu care noi am facut treaba:tatal lui Cezar,care are artrita,o boala foarte nasoala a picioarelor,a muncit cot la cot cu noi,fara a mai posta poze pe internete si fara a se vaicari ca "e batran si nu mai poate"...
Tin sa le multumesc "bucatareselor" Elena si Irina din Buftea pentru mancarea delicioasa precum si pentru placinta cu branza.
Tin sa-i multumesc si lui Mihai Cernat,care s-a comportat fair-play ,muncind ca intr-o echipa.
Duminica a plouat cu galeata si am facut un pic de curatenie prin Camin.
Consemnez si singura tura notabila ,din ziua de sambata,25 septembrie 2010:Gabi Postole pe Valea Alba.Zic notabila pentru ca a urcat pe vant si ploaie,impreuna cu inca o amica.
E mai important sa te intorci din ture si cele doua fete s-au intors nevatamate.
Multumim pe final,si lui Dan Vasilescu,acest om modest care face ca lucrurile sa mearga in Clubul Alpin Roman.
Sorry,la final,nu am poze.Dupa cum am mai precizat,aparatul mi s-a stricat in Fagaras.
Dar martorii sunt suficienti.
Let's do it ,C.A.R.!!!
duminică, 12 septembrie 2010
marți, 7 septembrie 2010
Unele precizari privind articolul "Muchia Tunsului si Custura Ciobanului"
Dan Stanescu,coleg de pe site-ul Picasa,mi-a atras atentia,la modul cel mai politicos cu putinta,ca am omis sa scriu despre gradul tehnic de escalada.Da ,asa este,am omis.Gradul tehnic de escalada a crestei este 3B.Ca si lungimi,am spus ce si cum.
Cum e stanca?
Stanca,in majoritate,este ,ca sa ma exprim asa,buna de escalada,"statica",adica nu se misca mai nimica.Exista exceptii,dar cand le veti intalni ,va vor da batai de cap pe Custura lui Cioban.
Ce materiale folosim?
Vom folosi anouri,adica niste bucle largi,pe care le gasim la orice magazin de turism-alpinism.
Vom mai folosi frienduri,niste dispozitive pe care le putem bloca in stanca,pentru asigurare.
Nu e cazul ca sa batem pitoane.
Cate pitoane sunt?
Sunt 4 pitoane,pe 15 lungimi,cate ne-au iesit noua(ma refer la lungimi de coarda).
Loc de bivuac.
Cel mai bun loc de bivuac,in apropierea Custurii Ciobanului,nu este,in nici un caz,refugiul Caltun si lacul cu acelasi nume,ci o platforma de iarba si bolovani,situata intre Custura Ciobanului si Muchia Ferastraul,sub Peretele Nordic al Negoiului Mare.Nu va faceti probleme,nu cad bolovani.
Apa!
Da,am intalnit firicele de apa cum cobori pe cruce rosie,din Strunga Ciobanului,catre refugiul Caltun.Atentie,nu depasiti Muchia Ferastraul,caci va indepartati tare mult.Apa exista si pe valcelul ce l-am urcat ,repet,intre Custura Ciobanului,si Muchia Ferastraul.Aveti poze pentru identificarea celor 2 trasee de escalada.
Posibilitati de retragere
Da,exista,fie din Strunga lui Spiess(daca vreti,cititi articolul...),aceasta reprezentand una dintre cele mai usoare variante,neprecizate in nici o carte despre Fagaras...,fie ceva mai sus,dar lucrurile se mai complica.
E bine sa aveti o statie de emisie-receptie,semnalul la telefonie mobila fiind un"hocus-pocus".
Multumiri:
lui Dan Alexe,fara de care nu as fi putut sa fac Custura Ciobanului;
Vio,Ema si Seb,sustinatorii mei cei mai dragi;
Marianei,pentru aparatul foto;
lui Andrei Beleaua,pentru ca,din anul 1991,ne-a "primit",indirect,prin intermediul cartilor sale,in universul misterios si atragator al Alpilor Transilvaniei.
Alte precizari si informatii:
pot sa stau la dispozitie si cu alte informatii noi legate de tura aceasta sau de aspecte logistice din Creasta principala fagarasana.puteti lasa comentarii,se intelege,de bun-simt,acesta fiind de-altfel,un blog de calatorii,alpinism,turism montan.
Precizez ca pentru altfel de comentarii,care nu vizeaza domeniile sus-mentionate,aceste comentarii vor fi respinse de catre administrator.repet,acesta nu este blog de scandal,ci blog pentru informare turistica,alpina,si de calatorii.
Va multumesc si sper sa va fiu si eu util,cu ceea ce stiu si fac.
Cu stima,
Ciprian Teodorescu
Cum e stanca?
Stanca,in majoritate,este ,ca sa ma exprim asa,buna de escalada,"statica",adica nu se misca mai nimica.Exista exceptii,dar cand le veti intalni ,va vor da batai de cap pe Custura lui Cioban.
Ce materiale folosim?
Vom folosi anouri,adica niste bucle largi,pe care le gasim la orice magazin de turism-alpinism.
Vom mai folosi frienduri,niste dispozitive pe care le putem bloca in stanca,pentru asigurare.
Nu e cazul ca sa batem pitoane.
Cate pitoane sunt?
Sunt 4 pitoane,pe 15 lungimi,cate ne-au iesit noua(ma refer la lungimi de coarda).
Loc de bivuac.
Cel mai bun loc de bivuac,in apropierea Custurii Ciobanului,nu este,in nici un caz,refugiul Caltun si lacul cu acelasi nume,ci o platforma de iarba si bolovani,situata intre Custura Ciobanului si Muchia Ferastraul,sub Peretele Nordic al Negoiului Mare.Nu va faceti probleme,nu cad bolovani.
Apa!
Da,am intalnit firicele de apa cum cobori pe cruce rosie,din Strunga Ciobanului,catre refugiul Caltun.Atentie,nu depasiti Muchia Ferastraul,caci va indepartati tare mult.Apa exista si pe valcelul ce l-am urcat ,repet,intre Custura Ciobanului,si Muchia Ferastraul.Aveti poze pentru identificarea celor 2 trasee de escalada.
Posibilitati de retragere
Da,exista,fie din Strunga lui Spiess(daca vreti,cititi articolul...),aceasta reprezentand una dintre cele mai usoare variante,neprecizate in nici o carte despre Fagaras...,fie ceva mai sus,dar lucrurile se mai complica.
E bine sa aveti o statie de emisie-receptie,semnalul la telefonie mobila fiind un"hocus-pocus".
Multumiri:
lui Dan Alexe,fara de care nu as fi putut sa fac Custura Ciobanului;
Vio,Ema si Seb,sustinatorii mei cei mai dragi;
Marianei,pentru aparatul foto;
lui Andrei Beleaua,pentru ca,din anul 1991,ne-a "primit",indirect,prin intermediul cartilor sale,in universul misterios si atragator al Alpilor Transilvaniei.
Alte precizari si informatii:
pot sa stau la dispozitie si cu alte informatii noi legate de tura aceasta sau de aspecte logistice din Creasta principala fagarasana.puteti lasa comentarii,se intelege,de bun-simt,acesta fiind de-altfel,un blog de calatorii,alpinism,turism montan.
Precizez ca pentru altfel de comentarii,care nu vizeaza domeniile sus-mentionate,aceste comentarii vor fi respinse de catre administrator.repet,acesta nu este blog de scandal,ci blog pentru informare turistica,alpina,si de calatorii.
Va multumesc si sper sa va fiu si eu util,cu ceea ce stiu si fac.
Cu stima,
Ciprian Teodorescu
marți, 31 august 2010
MUCHIA TUNSULUI SI CUSTURA CIOBANULUI
Duminica,22 august 2010,am plecat spre Alpii Transilvaniei,cu gandul de a urca o muchie nordica si de a traversa creasta principala.Am luat trenul de 7:30,din Gara de Nord,un accelerat,in conditiile in care am scapat mocanitza de 5:45.Dan Alexe,coechipierul meu de munte,se afla deja in mocanitza.La ora 12:00,m-am re-intalnit cu Dan,dupa 80 de zile,in gara Brasov.Am luat apoi mocanitza de Arpas,care pleca din Brasov la ora 14:00.Am observat ca in tara noastra inventivitatea nu are limite;astfel,trenul de Arpas era pus pe aceiasi linie cu un alt tren,care pleca spre Ploiesti.Sunt atat de "multe" trenuri incat e o deflatie de linii C.F.!!!!!
Odata urcati in mocanitza,ne-am simtit placut pentru ca ne apropiam de obiectivul dorit.Dan era chiar zambitor.
Mocanitza a ajuns la Arpas,capat de linie,la orele 16:30.
Traversam satul Arpasul de Sus,apoi ne indreptam spre vest,catre satul Cartisoara.Pe drum intalnim flori frumoase.
Se vad din ce in ce mai bine Alpii....Transilvaniei.
Ne inscriem pe drumeagul asta prafos.
Apoi intram in Cartisoara,trecand si pe la Casa Memoriala Badea Cartan.
Traversam satul,spre sud,intrand astfel in Transfagarasan.Ne indreptam de fapt spre Cantonul Laita,aflat la 640 metri altitudine.
Parasim Transfagarasanul si urmam drumul prafos,pe Valea Laita.Observam o parte din Muchia Tunsului,obiectivul principal al excursiei noastre.
Seara vine.......
.....iar noi nu gasim cantonul Laita.Punem cortul pe vale si pe la zece seara ne culcam.Pana aici am facut patru ore jumate.
Dimineata de 23 august 2010 ne gaseste pe Valea Laita,strangand cortul.La 8:30 plecam spre sud,cautand intrarea in Muchia Tunsului.Luam si apa dintr-un parau.
Ne aducem aminte din excursia facuta in noiembrie 2009 ca ne-am inscris in drumul cel bun si cautat.Zarim,ca un reper,H-ul rosu pe fagi.La ora 13:42 suntem in Poiana La Lacut,la 1400 metri altitudine.Buruienile sunt mici iar caldura este suportabila.Dan Alexe se duce la izvorul numai de el stiut si vine incarcat cu ceea ce e vital:APA.
La ora 15:30 suntem in golul alpin.Cine ne-a pus sa trecem pe aici??? E un platou imens cu afine mari si coapte,cu un gust acrisor,astringent.Se stie ca toate fructele de culoare neagra(afine ,mure,coacaze,coarne etc) contin substante anti-cancerigene.Numai la asta nu ne gandim noi acuma;bagam sub nas de nu ne oprim.Dan imi spune ca cine l-a pus sa ma aduca pe ruta asta,ca haplea cum sunt,nu mai ma pot abtine.Uneori am senzatia ca sunt un copil salbatec si sensibil,alteori ma dau barbat ,escaladand pereti de stanca sau gheata.
In fine,ma desprind de afine(mai devreme sau mai tarziu,aveam sa le intalnesc din nou!!)si iesim pe largul platou al Muchiei Tunsului.La ora 16:28 suntem pe Varful Furca Tunsului,la 1993 metri altitudine.
De aici se aboneaza ceatza ca sa stea prin preajma.Urmatorul varf e La Lacut,2152 metri altitudine,pe care suntem la ora 18:25.Varful Ferastraul isi poarta denumirea cu o justificare:e ascutit si trebuie sa fi mai atent pentru ca de aici creasta se ingusteaza,nu pentru mult timp insa.Pe Ferastraul suntem la 18:48,la altitudinea de 2228 metri.
Spre est observam grandiosul Laitel,2390 metri,cel de care se tot vaicaresc turistii ca e lung si interminabil.Rabdarea e o calitate pe care o dobandim de-a lungul anilor de experienta prin munti...
Privind spre vest,observam zveltetea varfurilor Ciortea-2427 metri si Boia-2431 metri.
Noi inaintam incet,dar sigur,spre sud,pe Muchia Tunsului.Suntem pe Burianu Mare ,la ora 20:20.la o altitudine de 2331 metri.Doamne,de 17 ani imi doream sa ajung pe acest varf!!
Din acest varf ne mai uitam catre Ciortea si Boia ;e prea tentant sa arunci priviri,e o magie ce se intampla aici,in aceste locuri inalte si pure.
Una din cele mai friguroase nopti petrecute in aceasta excursie,a fost in acest loc.Sacul meu de dormit,de vara,brandul Kilimanjaro,nu este bun pentru asa ceva,ci mai degraba pentru a sta noaptea pe plaja invelit in el...Salvat am fost totusi de cele doua polare, Gotech fiind unul din ele.
In fine,a doua zi dis de dimineata ,ne-am facut cafeaua,ceaiul la primus si am plecat la ora 8:30 spre sud,adica spre creasta principala fagarasana.Dormisem in Curmatura Steghiilor,la 2260 metri altitudine.
Primul varf pe care l-am urcat frontal a fost Steghiile,2378 metri.
Aici,la o traversare a unor tancuri,intr-un moment de respiro,lasandu-mi rucsacul pe o fatza inierbata,acesta s-a pravalit vreo 10 metri.M-am uitat neputincios la rucsac cum se duce spre hau. Asta a fost prima sperietura.Au urmat si altele...
Pe varful La Podeiu,2408 metri,ajungem la ora 10:20.E soare si cald.Nici un nor,nici o adiere de vant.Foarte rare momentele astea pe aici.
In imaginea de mai sus observati Creasta Ferastraul si Peretele Nordic Caltun.
Iata si echipa formata din Dan Alexe din Ploiesti si Ciprian Teodorescu din Bucuresti,in pozele de mai jos,pe Varful La Podeiu,2408 metri.
Marturisesc ca singura fenta data acestei muchii a fost evitarea coborarii din La Podeiu,direct spre sud,adica in Strunga Ciobanului.Noi am luat-o pe un picior estic al varfului,apoi am coborat un valcel lung ,pana in caldarea superioara Laita.La ora 12:30 ajungem la baza Peretelui Negoiu.
Vremea e caniculara.
Imaginea de sus ne arata Custura Ciobanului,varful Negoiu -2535metri,in stanga,si Varful Negoiu Mic-2485 metri,in dreapta imaginii.
Suntem deja in imensa caldare glaciara Laita si se vede Strunga Ciobanului si Custura cu acelasi nume.
Urcam pe un valcel larg ,situat intre Custura Ciobanului si Ferastraul.Acuma chiar ca suntem la baza Peretelui Negoiu.Suntem intr-o mare dilema pentru ca este deja ora 12:30.Eu decid urmatoarele:punem aici cortul,pe micul platou cu bolovani si...imi trece ceva nebunesc prin cap...sa facem o premiera alpina in Peretele Nord-Estic Negoiu.Dan imi spune sa alegem mai bine varianta lui nea Milica,de perete,ca nea Milica,zice Dan,nu te baga chiar asa de greu,in perete.Nu sunt de acord cu varianta lui Emilian Cristea.Ca o paranteza scurta sau ca o gluma:eram odata la un amic de munte si ii zic amicului ceva de niste poze frumoase de-ale lui Emilian Cristea.Iubita acestui amic,o tanara la vreo 20 de ani,imi spuse repede:il cunosc si eu pe Emi Cristea,e ala din Alpinet.Am inchis paranteza asta rautacioasa dar cum nu am dat nume,e doar o biata gluma.......
Montam cortul si ne punem pe noi toate materialele de escalada.Dan imi spune ca el nu e un alpinist profesionist,eu ii spun ca nici eu,dar,domne,vreau sa fac o premiera alpina in Peretele Negoiu.Nordic.Am mai spus-o,atunci cand vreau sa ma dau barbat,efectuez pereti.In rest ,sunt un tip timid si arhi-sensibil,un copil salbatec speriat de societate,dornic,ca toti barbatii,de multa iubire.Dar pe munte,domnule,sunt barbat!!
Urcam spre sud,inaintand in miezul peretelui.Am descoperit ,pentru inceput,un valcel cu mici praguri stancoase,la dreapta urcusului.Dupa el nu stim ce e.Doar presupunem.....
Apoi ,dupa ce se termina valcelul,dam de o rampa,la mare inaltime,care ne conduce catre un horn,spre dreapta.Deasupra capetelor noastre se afla misteriosul perete nordic al Negoiului Mare.
Ne uitam mai cu atentie la perete si decidem ca nu suntem inca pregatiti de asa ceva.Ceea ce mi se pare interesant este ca "am descoperit" o varianta usoara de a iesi chiar in creasta principala,intre Negoiu Mare,stanga si Negoiu Mic,dreapta.Mi-ar placea sa am un dialog constructiv pe tema asta,cu alpinisti de bun-simt,din generatiile mai vechi,sau chiar din generatia mea,nu cu veleitari care impusca si ei 2-3 trasee apoi iti dau cu paru in cap si nici ca le mai poti ajunge la nas,cum s-ar zice.Ca orice om,deh,am si eu o curiozitate:vreau sa stiu daca a mai fost cineva pe aici,pe varianta asta.Poate veti rade,dar nu e chiar asa de umblata zona!
In imaginea de sus observam hornul care ne-a scos in creasta "matematica",nu in poteca marcata!!
Iata si peretele pe care am vrut sa il urcam.Se termina la 2535 metri,al doilea punct din tara,ca si altitudine.
Daca am plecat la ora 14:00 din platoul pe care l-am amintit,de la baza peretelui Negoiu,la ora 16:00 eram pe varf.Vremea era deosebit de calda.
Am coborat pe banda rosie,spre vest,iar de la Popasul lui Mihai am facut dreapta,pe triunghi albastru,strecurandu-ne printre giganticii bolovani de la Acul Cleopatrei.
Poteca asta e tare anevoioasa iar marcajul se poate pierde.Am mers pe triunghiul albastru,care duce la cabana Negoiu,pana cand ne-am intersectat cu cruce rosie ,ce vine tot de la Negoiu,cabana, si urca spre Strunga Ciobanului.
La ora sapte seara Dan insista sa ne bagam in prima lungime din Cioban.Eu nu mai am chef pe ziua de astazi decat sa cobor la cort si sa ma bag in sac.Caracteristic muntilor inalti,atunci cand e senina atmosfera, este ca ,in momentul in care soarele se duce,un frig patrunzator apare.Il filez pe Dan,dar,acuma,seara,fara nici un chef.Vin si eu la tancul unde a regrupat,dar uit ca nu am nici tricoul pe mine si incepe o dardaiala ingrozitoare.Mai mergem spre dreapta,pe o brana cu iarba,unde zice Dan ca e un piton de rapel.Intr-atatea dardaieli de frig,caut disperat pitonul de rapel.E pus "strategic",aproape ascuns,sub creasta.In fine,rapelez,imi pun tricoul,strang rucsacul si vine si Dan.Coboram din Strunga Ciobanului la ora opt seara.La noua vom fi la cort.
Dimineata de 25 august 2010 ma gaseste obosit ,bosumflat si confuz in a efectua ceva.Imi beau cafeaua ganditor,preocupat si conexiunile mentale incep sa apara cu sfiala.Dan imi zice ca astazi suntem la Balea,Capra,maine la Moldoveanu-Fereastra Mica a Sambetei,bla bla.Da,da,s-o crezi tu,imi zic in gand,nu asta e planul meu.Deodata,ceva din adancul sufletului,motor nestiut,negandit,imi zice ca :"tu ai venit aici ca sa urci Ciobanu ,bine?ai inteles???"
Dupa ce mananc,ii spun lui Dan sa-si faca bagajul cu materiale de escalada si ii mai spun ca vom urca cu rucsacul meu in Strunga Ciobanului.E ceata deasa,s-a mai racorit si bate vantul.Nu-mi sta nimeni si nimic in cale.Sunt pornit si setat pe Custura Ciobanului.
La unspe plecam si la doispe treizeci suntem in Strunga lui Cioban.Ei bine,escalada primei lungimi de coarda incepe chiar din Strunga,de la scrisul acela mare si rosu.Vreau sa fac cateva precizari clare,si mai putin literatura.Iata precizarile:
1.sunt date,in descrierea lui Beleaua,18 lungimi de coarda.eu inteleg prin lungime de coarda folosirea acesteia ,in totalitate,daca se poate lucrul asta,evident.Corzile au lungimi diferite,in general,sa zicem 40 de metri.
Pentru cine vrea sa afle acum,Custura Ciobanului este teren de aventura,adica habar nu ai cate pitoane sunt,descrierile din carti sunt superficiale,creasta e haotica,nu te auzi unul cu celalalt,uneori din cauza vantului.Tocmai de aceea,lungimile de coarda pe care noi le-am facut,au fost ,unele din ele,foarte mici,de 20 de metri,de exemplu.Am spus de ce:creasta haotica,se incurca sfoara,nu ne auzim,nu e semnal la telefonie,nu te mai vezi unul cu celalalt.
2.Fiind teren de aventura(a nu se confunda cu traseele clasice de alpinism,cusute cu pitoane,bine-mersi),timpul de escalada difera de la om la om.Beleaua zice ca faci 3 ore, noi am facut exact 9 ore.
Eu ,unul,nu as trage repede concluzii,ci mi-as pune mereu intrebari.Cu siguranta se poate gasi un Ueli Stick autohton,care sa o parcurga,in 2 ore si sa manance si o supa,linistit,la Cabana Negoiu.
Eu nu sunt Ueli Stick si fac si eu ce pot.Nu ma compar cu altii,eu fac alpinism din placerea mea.Poate pentru cei mai tineri ca mine,e greu de inteles,si explicat.
3.Custura Ciobanului ,daca vrei sa o urmezi dupa descrierea unor carti,cuvant cu cuvant,mai bine te impusti.Fiecare are propiul sau traseu,repet,e teren de aventura,linia traseului nu e ceva pre-stabilit,nu e de exemplu,ca in Oblic,din Bucegi.Am constatat ca aceasta creasta fascinanta se face cel mai bine folosind frienduri si anouri.Pitoanele nu-si au rostul.Prudent din fire,si un pic fricos,am zis un pic,de obicei bateam pitoane.Aici am realizat ca prietenul tau care te asigura este...friendul!!!
Deci,sa incepem!
Prima L.C. este pe fatza aproape verticala,de vreo 15 metri,care incepe chiar din strunga.Gasim un piton dupa vreo 6 metri de escalada,apoi,de la acesta ,traversam oblic stanga,ajungand la un tanc solid.Aici pun un anou si ma inscriu dreapta,pe o brana ascendenta,cu iarba mare.Ies in partea dreapta,adica vestica,a crestei,si gasesc un piton ruginit unde asigur.Ma balbai la un pasaj,ca...nu mai stiu pe unde e continuarea.De aici este momentul sa decid,strict personal,pe unde voi"trasa",mental,escalada.Adica,voi face un traverseu dreapta ,apoi voi iesi pe un varfulet,care ,e de fapt,primul tanc important al crestei.Estimez un gradul 2A ,prima L.C.
Regrupez la un motz stancos si vine si Dan,bombanind.Imi spune ca vrea sa iesim din Iadul asta.Tac si scrasnesc din dinti.Trebuie concentrare si mila pe aici.
L 2: Cobor putin din tanc,fac un traverseu dreapta,pe o brana subtzi,apoi regrupez la un colt.
L 3: Plec pe tancuri si escaladez un bolovan ceva mai mare,la aderenta;il cobor la prize bune.zaresc un piton,intr-un horn,dedesubtul crestei insa.
L 4:traversare expusa si incalecare tancuri.Nici un piton.
L 5 plec dintr-o strunga ingusta,spre stanga,vreo 7 metri vertical;ajung in creasta zimtata unde e un piton.cobor niste stanci,dispuse ca niste tigle.apare o pajiste de iarba si Strunga Spiess.Vezi fotografiile de sus,prima fiind cu Strunga Spiess.Precizez ca de aici ai "sansa" de a "scapa" de Cioban,asta daca nu mai poti,nu mai vrei sau vremea o ia razna.Exista 2 culoare de iarba accesibile,stanga est si dreapta vest.Dan imi zice ca nu e precizata nicaieri treaba cu retragerea.
Citind cu atentie "Pe custuri...." precum si "Drumuri spre culmi",observ ca acest traseu spectaculos e tratat cam in bascalie.Astfel,in "Drumuri spre culmi" ni se spune ca mai e de trecut un obstacol mic,din Strunga Spiess ,si gata!! Ce mai pot eu sa mai fac acuma decat sa ma amuz.Au si marii alpinisti,scaparile lor,si binoclurile lor,ca doar sunt si ei oameni.Poti gresi uneori sau pur si simplu ,nu ai chef,sometimes.
Precizez ca am facut putine fotografii in Custura Ciobanului ,doar 16,pentru ca,fiind pentru prima data pe acolo,si simtind pe propria-mi piele ca sunt agatat,undeva,intre cer si pamant,nu mai mi-a ars de asa ceva.In plus,ca si bonus,.....,ne-a prins noaptea.
L6 Urcam niste stanci haotice pe Turnul Inalt,negricios,apoi regrupam la un bolovan,dupa 15 metri.
L7 Plec in sus 25 de metri si dau de un pasaj fisurat,la o placa,grad IV;pitonul este dupa pasaj,deasupra fisurii.Regrupez la un bolovan.Cand vine Dan in regrupare,imi spune ca s-a intrebat de ce am stat atata.De ce? Era sa ma zboare vantul,la propriu,din acel pasaj,si cand spun asta,o spun serios.Dar,totusi,nu am lasat nici de data asta ca dusmanu'de clasa (se stie el,ma urmareste pe toate site-urile pe unde apar)sa jubileze.Si nici nu il voi lasa vreodata.....
L8 Plec direct in sus,apoi dreapta pe o brana,asigurand la capatul ei,de un colt foarte ascutit.
Nu merge treaba prin dreapta,traversez din nou brana,in stanga si escaladez o fisura.Urmez creasta haotica si dau de niste stanci urate,super-ruinate.Nu am vazut asa ceva in viata mea.Ma sperii,recunosc asta.Aici,in acest loc,parca a trantit cineva in batjocura bolovani mari,cat statura omului,si mai mari de atata.Totul sta sa cada pe tine.Il astept pe Dan Alexe,regrupez ca naiba la un motz mic de stanca si rapelam de aici intr-o strunga foarte foarte ingusta.
Mai facem un rapel de circa 10 metri pana pe o brana,unde regrupez la 2 frienduri.
L9 Usoara,pe o brana lunga,in stanga urcusului.Regrupam la un bolovan mic.
L 10 Urc un motz de stanca,cobor 2 metri intr-o sa ingusta,apare un turn pe care il ocolesc pe dreapta,pe o brana foarte friabila.Bag un friend la o traversare a turnului ocolit,apoi urc o zona deosebit de friabila.Ajung la un camp inclinat de bolovani gigantici,dispusi haotic.Seara vine,puterile incep sa cam scada.Mananc din glucoza pe care a luat-o Dan in rucsac.De-altfel,am uitat sa luam ceva de mancare,avem glucoza,un mar si o jumate de ciocolata.Mai imi revin.Notez tot timpul traseul,pe foaia luata cu mine.
Odata urcati in mocanitza,ne-am simtit placut pentru ca ne apropiam de obiectivul dorit.Dan era chiar zambitor.
Mocanitza a ajuns la Arpas,capat de linie,la orele 16:30.
Traversam satul Arpasul de Sus,apoi ne indreptam spre vest,catre satul Cartisoara.Pe drum intalnim flori frumoase.
Se vad din ce in ce mai bine Alpii....Transilvaniei.
Ne inscriem pe drumeagul asta prafos.
Apoi intram in Cartisoara,trecand si pe la Casa Memoriala Badea Cartan.
Traversam satul,spre sud,intrand astfel in Transfagarasan.Ne indreptam de fapt spre Cantonul Laita,aflat la 640 metri altitudine.
Parasim Transfagarasanul si urmam drumul prafos,pe Valea Laita.Observam o parte din Muchia Tunsului,obiectivul principal al excursiei noastre.
Seara vine.......
.....iar noi nu gasim cantonul Laita.Punem cortul pe vale si pe la zece seara ne culcam.Pana aici am facut patru ore jumate.
Dimineata de 23 august 2010 ne gaseste pe Valea Laita,strangand cortul.La 8:30 plecam spre sud,cautand intrarea in Muchia Tunsului.Luam si apa dintr-un parau.
Ne aducem aminte din excursia facuta in noiembrie 2009 ca ne-am inscris in drumul cel bun si cautat.Zarim,ca un reper,H-ul rosu pe fagi.La ora 13:42 suntem in Poiana La Lacut,la 1400 metri altitudine.Buruienile sunt mici iar caldura este suportabila.Dan Alexe se duce la izvorul numai de el stiut si vine incarcat cu ceea ce e vital:APA.
La ora 15:30 suntem in golul alpin.Cine ne-a pus sa trecem pe aici??? E un platou imens cu afine mari si coapte,cu un gust acrisor,astringent.Se stie ca toate fructele de culoare neagra(afine ,mure,coacaze,coarne etc) contin substante anti-cancerigene.Numai la asta nu ne gandim noi acuma;bagam sub nas de nu ne oprim.Dan imi spune ca cine l-a pus sa ma aduca pe ruta asta,ca haplea cum sunt,nu mai ma pot abtine.Uneori am senzatia ca sunt un copil salbatec si sensibil,alteori ma dau barbat ,escaladand pereti de stanca sau gheata.
In fine,ma desprind de afine(mai devreme sau mai tarziu,aveam sa le intalnesc din nou!!)si iesim pe largul platou al Muchiei Tunsului.La ora 16:28 suntem pe Varful Furca Tunsului,la 1993 metri altitudine.
De aici se aboneaza ceatza ca sa stea prin preajma.Urmatorul varf e La Lacut,2152 metri altitudine,pe care suntem la ora 18:25.Varful Ferastraul isi poarta denumirea cu o justificare:e ascutit si trebuie sa fi mai atent pentru ca de aici creasta se ingusteaza,nu pentru mult timp insa.Pe Ferastraul suntem la 18:48,la altitudinea de 2228 metri.
Spre est observam grandiosul Laitel,2390 metri,cel de care se tot vaicaresc turistii ca e lung si interminabil.Rabdarea e o calitate pe care o dobandim de-a lungul anilor de experienta prin munti...
Privind spre vest,observam zveltetea varfurilor Ciortea-2427 metri si Boia-2431 metri.
Noi inaintam incet,dar sigur,spre sud,pe Muchia Tunsului.Suntem pe Burianu Mare ,la ora 20:20.la o altitudine de 2331 metri.Doamne,de 17 ani imi doream sa ajung pe acest varf!!
Din acest varf ne mai uitam catre Ciortea si Boia ;e prea tentant sa arunci priviri,e o magie ce se intampla aici,in aceste locuri inalte si pure.
Una din cele mai friguroase nopti petrecute in aceasta excursie,a fost in acest loc.Sacul meu de dormit,de vara,brandul Kilimanjaro,nu este bun pentru asa ceva,ci mai degraba pentru a sta noaptea pe plaja invelit in el...Salvat am fost totusi de cele doua polare, Gotech fiind unul din ele.
In fine,a doua zi dis de dimineata ,ne-am facut cafeaua,ceaiul la primus si am plecat la ora 8:30 spre sud,adica spre creasta principala fagarasana.Dormisem in Curmatura Steghiilor,la 2260 metri altitudine.
Primul varf pe care l-am urcat frontal a fost Steghiile,2378 metri.
Aici,la o traversare a unor tancuri,intr-un moment de respiro,lasandu-mi rucsacul pe o fatza inierbata,acesta s-a pravalit vreo 10 metri.M-am uitat neputincios la rucsac cum se duce spre hau. Asta a fost prima sperietura.Au urmat si altele...
Pe varful La Podeiu,2408 metri,ajungem la ora 10:20.E soare si cald.Nici un nor,nici o adiere de vant.Foarte rare momentele astea pe aici.
In imaginea de mai sus observati Creasta Ferastraul si Peretele Nordic Caltun.
Iata si echipa formata din Dan Alexe din Ploiesti si Ciprian Teodorescu din Bucuresti,in pozele de mai jos,pe Varful La Podeiu,2408 metri.
Marturisesc ca singura fenta data acestei muchii a fost evitarea coborarii din La Podeiu,direct spre sud,adica in Strunga Ciobanului.Noi am luat-o pe un picior estic al varfului,apoi am coborat un valcel lung ,pana in caldarea superioara Laita.La ora 12:30 ajungem la baza Peretelui Negoiu.
Vremea e caniculara.
Imaginea de sus ne arata Custura Ciobanului,varful Negoiu -2535metri,in stanga,si Varful Negoiu Mic-2485 metri,in dreapta imaginii.
Suntem deja in imensa caldare glaciara Laita si se vede Strunga Ciobanului si Custura cu acelasi nume.
Urcam pe un valcel larg ,situat intre Custura Ciobanului si Ferastraul.Acuma chiar ca suntem la baza Peretelui Negoiu.Suntem intr-o mare dilema pentru ca este deja ora 12:30.Eu decid urmatoarele:punem aici cortul,pe micul platou cu bolovani si...imi trece ceva nebunesc prin cap...sa facem o premiera alpina in Peretele Nord-Estic Negoiu.Dan imi spune sa alegem mai bine varianta lui nea Milica,de perete,ca nea Milica,zice Dan,nu te baga chiar asa de greu,in perete.Nu sunt de acord cu varianta lui Emilian Cristea.Ca o paranteza scurta sau ca o gluma:eram odata la un amic de munte si ii zic amicului ceva de niste poze frumoase de-ale lui Emilian Cristea.Iubita acestui amic,o tanara la vreo 20 de ani,imi spuse repede:il cunosc si eu pe Emi Cristea,e ala din Alpinet.Am inchis paranteza asta rautacioasa dar cum nu am dat nume,e doar o biata gluma.......
Montam cortul si ne punem pe noi toate materialele de escalada.Dan imi spune ca el nu e un alpinist profesionist,eu ii spun ca nici eu,dar,domne,vreau sa fac o premiera alpina in Peretele Negoiu.Nordic.Am mai spus-o,atunci cand vreau sa ma dau barbat,efectuez pereti.In rest ,sunt un tip timid si arhi-sensibil,un copil salbatec speriat de societate,dornic,ca toti barbatii,de multa iubire.Dar pe munte,domnule,sunt barbat!!
Urcam spre sud,inaintand in miezul peretelui.Am descoperit ,pentru inceput,un valcel cu mici praguri stancoase,la dreapta urcusului.Dupa el nu stim ce e.Doar presupunem.....
Apoi ,dupa ce se termina valcelul,dam de o rampa,la mare inaltime,care ne conduce catre un horn,spre dreapta.Deasupra capetelor noastre se afla misteriosul perete nordic al Negoiului Mare.
Ne uitam mai cu atentie la perete si decidem ca nu suntem inca pregatiti de asa ceva.Ceea ce mi se pare interesant este ca "am descoperit" o varianta usoara de a iesi chiar in creasta principala,intre Negoiu Mare,stanga si Negoiu Mic,dreapta.Mi-ar placea sa am un dialog constructiv pe tema asta,cu alpinisti de bun-simt,din generatiile mai vechi,sau chiar din generatia mea,nu cu veleitari care impusca si ei 2-3 trasee apoi iti dau cu paru in cap si nici ca le mai poti ajunge la nas,cum s-ar zice.Ca orice om,deh,am si eu o curiozitate:vreau sa stiu daca a mai fost cineva pe aici,pe varianta asta.Poate veti rade,dar nu e chiar asa de umblata zona!
In imaginea de sus observam hornul care ne-a scos in creasta "matematica",nu in poteca marcata!!
Iata si peretele pe care am vrut sa il urcam.Se termina la 2535 metri,al doilea punct din tara,ca si altitudine.
Daca am plecat la ora 14:00 din platoul pe care l-am amintit,de la baza peretelui Negoiu,la ora 16:00 eram pe varf.Vremea era deosebit de calda.
Am coborat pe banda rosie,spre vest,iar de la Popasul lui Mihai am facut dreapta,pe triunghi albastru,strecurandu-ne printre giganticii bolovani de la Acul Cleopatrei.
Poteca asta e tare anevoioasa iar marcajul se poate pierde.Am mers pe triunghiul albastru,care duce la cabana Negoiu,pana cand ne-am intersectat cu cruce rosie ,ce vine tot de la Negoiu,cabana, si urca spre Strunga Ciobanului.
La ora sapte seara Dan insista sa ne bagam in prima lungime din Cioban.Eu nu mai am chef pe ziua de astazi decat sa cobor la cort si sa ma bag in sac.Caracteristic muntilor inalti,atunci cand e senina atmosfera, este ca ,in momentul in care soarele se duce,un frig patrunzator apare.Il filez pe Dan,dar,acuma,seara,fara nici un chef.Vin si eu la tancul unde a regrupat,dar uit ca nu am nici tricoul pe mine si incepe o dardaiala ingrozitoare.Mai mergem spre dreapta,pe o brana cu iarba,unde zice Dan ca e un piton de rapel.Intr-atatea dardaieli de frig,caut disperat pitonul de rapel.E pus "strategic",aproape ascuns,sub creasta.In fine,rapelez,imi pun tricoul,strang rucsacul si vine si Dan.Coboram din Strunga Ciobanului la ora opt seara.La noua vom fi la cort.
Dimineata de 25 august 2010 ma gaseste obosit ,bosumflat si confuz in a efectua ceva.Imi beau cafeaua ganditor,preocupat si conexiunile mentale incep sa apara cu sfiala.Dan imi zice ca astazi suntem la Balea,Capra,maine la Moldoveanu-Fereastra Mica a Sambetei,bla bla.Da,da,s-o crezi tu,imi zic in gand,nu asta e planul meu.Deodata,ceva din adancul sufletului,motor nestiut,negandit,imi zice ca :"tu ai venit aici ca sa urci Ciobanu ,bine?ai inteles???"
Dupa ce mananc,ii spun lui Dan sa-si faca bagajul cu materiale de escalada si ii mai spun ca vom urca cu rucsacul meu in Strunga Ciobanului.E ceata deasa,s-a mai racorit si bate vantul.Nu-mi sta nimeni si nimic in cale.Sunt pornit si setat pe Custura Ciobanului.
La unspe plecam si la doispe treizeci suntem in Strunga lui Cioban.Ei bine,escalada primei lungimi de coarda incepe chiar din Strunga,de la scrisul acela mare si rosu.Vreau sa fac cateva precizari clare,si mai putin literatura.Iata precizarile:
1.sunt date,in descrierea lui Beleaua,18 lungimi de coarda.eu inteleg prin lungime de coarda folosirea acesteia ,in totalitate,daca se poate lucrul asta,evident.Corzile au lungimi diferite,in general,sa zicem 40 de metri.
Pentru cine vrea sa afle acum,Custura Ciobanului este teren de aventura,adica habar nu ai cate pitoane sunt,descrierile din carti sunt superficiale,creasta e haotica,nu te auzi unul cu celalalt,uneori din cauza vantului.Tocmai de aceea,lungimile de coarda pe care noi le-am facut,au fost ,unele din ele,foarte mici,de 20 de metri,de exemplu.Am spus de ce:creasta haotica,se incurca sfoara,nu ne auzim,nu e semnal la telefonie,nu te mai vezi unul cu celalalt.
2.Fiind teren de aventura(a nu se confunda cu traseele clasice de alpinism,cusute cu pitoane,bine-mersi),timpul de escalada difera de la om la om.Beleaua zice ca faci 3 ore, noi am facut exact 9 ore.
Eu ,unul,nu as trage repede concluzii,ci mi-as pune mereu intrebari.Cu siguranta se poate gasi un Ueli Stick autohton,care sa o parcurga,in 2 ore si sa manance si o supa,linistit,la Cabana Negoiu.
Eu nu sunt Ueli Stick si fac si eu ce pot.Nu ma compar cu altii,eu fac alpinism din placerea mea.Poate pentru cei mai tineri ca mine,e greu de inteles,si explicat.
3.Custura Ciobanului ,daca vrei sa o urmezi dupa descrierea unor carti,cuvant cu cuvant,mai bine te impusti.Fiecare are propiul sau traseu,repet,e teren de aventura,linia traseului nu e ceva pre-stabilit,nu e de exemplu,ca in Oblic,din Bucegi.Am constatat ca aceasta creasta fascinanta se face cel mai bine folosind frienduri si anouri.Pitoanele nu-si au rostul.Prudent din fire,si un pic fricos,am zis un pic,de obicei bateam pitoane.Aici am realizat ca prietenul tau care te asigura este...friendul!!!
Deci,sa incepem!
Prima L.C. este pe fatza aproape verticala,de vreo 15 metri,care incepe chiar din strunga.Gasim un piton dupa vreo 6 metri de escalada,apoi,de la acesta ,traversam oblic stanga,ajungand la un tanc solid.Aici pun un anou si ma inscriu dreapta,pe o brana ascendenta,cu iarba mare.Ies in partea dreapta,adica vestica,a crestei,si gasesc un piton ruginit unde asigur.Ma balbai la un pasaj,ca...nu mai stiu pe unde e continuarea.De aici este momentul sa decid,strict personal,pe unde voi"trasa",mental,escalada.Adica,voi face un traverseu dreapta ,apoi voi iesi pe un varfulet,care ,e de fapt,primul tanc important al crestei.Estimez un gradul 2A ,prima L.C.
Regrupez la un motz stancos si vine si Dan,bombanind.Imi spune ca vrea sa iesim din Iadul asta.Tac si scrasnesc din dinti.Trebuie concentrare si mila pe aici.
L 2: Cobor putin din tanc,fac un traverseu dreapta,pe o brana subtzi,apoi regrupez la un colt.
L 3: Plec pe tancuri si escaladez un bolovan ceva mai mare,la aderenta;il cobor la prize bune.zaresc un piton,intr-un horn,dedesubtul crestei insa.
L 4:traversare expusa si incalecare tancuri.Nici un piton.
L 5 plec dintr-o strunga ingusta,spre stanga,vreo 7 metri vertical;ajung in creasta zimtata unde e un piton.cobor niste stanci,dispuse ca niste tigle.apare o pajiste de iarba si Strunga Spiess.Vezi fotografiile de sus,prima fiind cu Strunga Spiess.Precizez ca de aici ai "sansa" de a "scapa" de Cioban,asta daca nu mai poti,nu mai vrei sau vremea o ia razna.Exista 2 culoare de iarba accesibile,stanga est si dreapta vest.Dan imi zice ca nu e precizata nicaieri treaba cu retragerea.
Citind cu atentie "Pe custuri...." precum si "Drumuri spre culmi",observ ca acest traseu spectaculos e tratat cam in bascalie.Astfel,in "Drumuri spre culmi" ni se spune ca mai e de trecut un obstacol mic,din Strunga Spiess ,si gata!! Ce mai pot eu sa mai fac acuma decat sa ma amuz.Au si marii alpinisti,scaparile lor,si binoclurile lor,ca doar sunt si ei oameni.Poti gresi uneori sau pur si simplu ,nu ai chef,sometimes.
Precizez ca am facut putine fotografii in Custura Ciobanului ,doar 16,pentru ca,fiind pentru prima data pe acolo,si simtind pe propria-mi piele ca sunt agatat,undeva,intre cer si pamant,nu mai mi-a ars de asa ceva.In plus,ca si bonus,.....,ne-a prins noaptea.
L6 Urcam niste stanci haotice pe Turnul Inalt,negricios,apoi regrupam la un bolovan,dupa 15 metri.
L7 Plec in sus 25 de metri si dau de un pasaj fisurat,la o placa,grad IV;pitonul este dupa pasaj,deasupra fisurii.Regrupez la un bolovan.Cand vine Dan in regrupare,imi spune ca s-a intrebat de ce am stat atata.De ce? Era sa ma zboare vantul,la propriu,din acel pasaj,si cand spun asta,o spun serios.Dar,totusi,nu am lasat nici de data asta ca dusmanu'de clasa (se stie el,ma urmareste pe toate site-urile pe unde apar)sa jubileze.Si nici nu il voi lasa vreodata.....
L8 Plec direct in sus,apoi dreapta pe o brana,asigurand la capatul ei,de un colt foarte ascutit.
Nu merge treaba prin dreapta,traversez din nou brana,in stanga si escaladez o fisura.Urmez creasta haotica si dau de niste stanci urate,super-ruinate.Nu am vazut asa ceva in viata mea.Ma sperii,recunosc asta.Aici,in acest loc,parca a trantit cineva in batjocura bolovani mari,cat statura omului,si mai mari de atata.Totul sta sa cada pe tine.Il astept pe Dan Alexe,regrupez ca naiba la un motz mic de stanca si rapelam de aici intr-o strunga foarte foarte ingusta.
Mai facem un rapel de circa 10 metri pana pe o brana,unde regrupez la 2 frienduri.
L9 Usoara,pe o brana lunga,in stanga urcusului.Regrupam la un bolovan mic.
L 10 Urc un motz de stanca,cobor 2 metri intr-o sa ingusta,apare un turn pe care il ocolesc pe dreapta,pe o brana foarte friabila.Bag un friend la o traversare a turnului ocolit,apoi urc o zona deosebit de friabila.Ajung la un camp inclinat de bolovani gigantici,dispusi haotic.Seara vine,puterile incep sa cam scada.Mananc din glucoza pe care a luat-o Dan in rucsac.De-altfel,am uitat sa luam ceva de mancare,avem glucoza,un mar si o jumate de ciocolata.Mai imi revin.Notez tot timpul traseul,pe foaia luata cu mine.
Gasim ,in sfarsit,CETATEA,loc atat de comentat de Andrei Beleaua.Ne incanta si pe noi pentru ca zarim un spatiu de vreo 2 metri patrati cu iarba,pe deasupra si plan drept.Iata locul de bivuac,sau CETATEA,in poza de mai jos.
L 11 Plec pe o creasta cu prize mari si parca ma grabesc din ce in ce mai tare.
L12 Merg gresit pe brana,in stanga urcusului;ma intorc la coechipier bombanind.Cteva secunde imi pierd rau cumpatul pentru ca nu ne auzim.intru iar in creasta cu pricina.este ora opt seara si incepe sa burniteze.se lasa frigul si se inteteste vantul.
L13 La plecarea in aceasta lungime,Dan face ultima poza din Custura Ciobanului.
Urc ca un disperat,in viteza.fac ce pot,cred ca nu mai sunt atent la prize,le gasesc automat,inaintez ca un robot.
L14 Intunericul a venit deodata.suna telefonul lui Dan.
Tatal il intreaba ce face,Dan spune ca a ajuns pe Negoiu(aiurea-n-tramvai) si ca se indreapta spre cort(aiurea-n-tramvai).Tatal insista cu intrebarile iar eu ma enervez la culme.
E bezna.Scoatem lanternele frontale.Constat ca mai rau ma incurca lanterna.nu vad in felul asta prizele.inchid frontala.ma asteapta un perete destul de inalt,culmea,vertical....
Urc si ma apuc de prizele peretelui,asa cum ma duce si pe mine instinctul.Dincolo de ceata nu se zareste nimic,nimic.simt ca innebuesc.imi propun sa urc asa,pana la capat.regrupez si il astept,incordat,si pe Dan.
L 15 Pornesc din nou pe creasta,cautand asperitatile peretelui.urc si tot urc.am senzatia imbecila ca mai e un tanc dupa asta si ca trebuie sa facem un rapel.dau de o "perna" de iarba,asa,brusc,si...ce sa vezi???? CREASTA SI NEGOIU MIC IN DREAPTA!!!!
Regrupez la un motz de stanca.Bate rau vantul,e ceata si burniteaza.Vine si Dan,strangem,nu chiar asa de repede,bajbaim rau ca sa gasim marcajul.este ora 21:30....
Dupa 40 de minute gasim banda rosie.
Dupa alte 30 de minute intram in triunghi albastru,pornind astfel spre Caldarea Saratii,spre Cabana Negoiu.Nu dam de marcajul cruce rosie pentru ca marcajul triunghi albastru ....dispare brusc.Il cautam cu disperare.Nimic.Cineva ne striga:"baieti,sunteti pe poteca?"noi ce sa mai zicem:"da,da,suntem...."da,de unde???
Coboram si dam de bolovani din ce in ce mai mari.Clachez.Nu mi-e rau,dar cedez nervos.Ii spun lui Dan ca ma duce intr-o directie gresita.E ceata si nu vedem nimic.Propun sa ne ascundem sub un bolovan si sa asteptam dimineata.Incepe sa ploua.Bleah...
Stam chirciti sub bolovan.Atipim...Ce sa vezi,ceata dispare,nu mai ploua,si putem vedea luminitele de la Cabana Negoiu.Atunci ma linistesc,suntem in directia Strungii Ciobanului.
In strunga eram la ora doua noaptea iar la ora trei la cort.
Zilele care au urmat au fost minunate:am strabatut creasta ,ajungand pe Varful Moldoveanu,Fereastra Mica si Fereastra Mare a Sambetei,apoi Dara,Urlea,Lutele,Berevoiescu,Comisu si Rudarita,Plaiu Foii.
A fost asa cum ne-am dorit,cu vreme superba timp de 6 zile,dar si cu o noapte de furtuna,pe langa Rudarita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
