PIATRA TARNOVULUI,11-12 AUGUST 2012

Sambata,11 august 2012 am plecat spre Valea Oltului impreuna cu noul meu coechiper,Catalin Arsene.Cum ne tot amenintau site-urile meteo cu ploi torentiale,eram indecisi in proiecte.De la ture in Buila,am sarit la o ascensiune pe Dara,in Fagaras,apoi mi-a venit ideea,inspre Ramnicu Valcea,sa urcam pe Valea Lotrului,in Piatra Tarnovului.
Citisem si auzisem de acest mic masiv inca de prin 1998,din revista"Muntii Carpati",avand ca repere descrierile lui Dinu Boghez si ale regretatului Nae Popescu.
Dar in ziua cu pricina nu aveam la mine decat ..."Pe custuri Fagarasene".
Din memorie imi veneau franturi de articol,de unde sa intru in masiv.
Pana una alta,de pe Valea Oltului,de la Hotel Lotru,facem stanga si intram pe Valea Lotrului.Trecem de Brezoi,dam de superbul lac de acumulare Bradisorul,apoi de Malaia(localitate)si lacul cu acelasi nume.Practic uitasem de unde se poate intra in masiv,asa ca am ajuns la Voineasa.Acolo il sun pe Dan Alexe(are blogul "obsedatul si muntele")si il intreb de intrarea in Piatra Tarnovului.
Tot ce-mi spune este despre existenta unui marcaj(inexistenta,constatata la fata locului)punct albastru.
Ne intoarcem in Malaia unde e forfota.Fiind sambata,taranii au iesit pe la portile lor,stand pe acea bancuta din fata casei,obicei tipic romanesc.
Intrebam pe o tanti cum ajungem in Piatra Tarnovului.Ne intreaba:"pai cu masina asta vreti sa ajungeti??nu se poate,e periculos".
Totusi,nota mea ,masina e un Duster,care fie vorba intre noi,e foarte bun,si ,punctul 2,localnicii ,atunci cand vad turisti,baga spaima in ei,si sunt sigur,fara voia lor.
Totusi,important este ca femeia ne-a zis ca pe la Ciunget se intra in traseu.
Omisesem un drum la stanga,venind dinspre Malaia.Am facut vreo 4 km pe acel drum ,apoi am ajns in Ciungetu.Aici,la intrare,iar am intrebat un nene,cum ajungem la...si iar ne-a dezumanizat cineva(nenea),dar,bineinteles,fara voia lui,spunandu-ne ca acolo ajunge seful stanei cu un Mitsubishi,nu cu "asta"(arata spre Duster).
Imi amintesc si acum fata lui Catalin care cu greu s-a abtinut de la o injuratura!!
Omul nostru isi adanci coatele pe geamul larg deschis al masinii si ne spuse ca trebuie sa trecem podul peste Valea Repedea.In ordine,multumim.
Am mers pe Valea Repedea vreo sase km.Aici,ce credeti ca am vazut?
O...microhidrocentrala,obicei tembel deja impamantenit pe aceste spatii mioritice.
Cum bine stiti,se protesteaza impotriva construirii lor doar pe internet sau o singura data,parca,live,la Ministerul Mediului.Valea Repedea cred ca a fost o vale frumoasa;acuma versantii sunt stricati iar in urmatorii ani vor cadea si ceva arbori,datorita alunecarilor de teren.
Sincer,nu realizez importanta acestor microhidrocentrale,constructia lor devenind aproape o isterie.
Dusterul a mers destul de bine in panta,dar aceasta se inclina din ce in ce mai mult,asa ca l-am lasat pe drumul care duce spre Stana Mierla sau a Tarnovului Mare.
Pe traseu nu va faceti griji,exista 2 izvoare.
Din locul unde am lasat masina,am urcat o ora jumate,cu rucsaci grei,cam 20-25 kg fiecare.Vremea era buna si nici un semn de ploi torentiale.
Al doilea izvor este la vreo suta de metri de stana.
Aici,intr-o poiana imensa,avem privelisti asupra Muntilor Capatanii dar si a Pietrei Tarnovului.In acest loc a fost costruita o stana ecologica dar exista inca 4 stane foarte vechi,de o suta de ani.
Stanele se numesc Mierla sau ale Tarnovului Mare si se afla la 1520 metri altitudine.
Culmea e ca ne-a latrat doar un singur caine,si ala fara prea mare chef.
Am deschis poarta si am facut cunostinta cu o familie de ciobani;ciobanita,Maria,din Horezu,a fost tare amabila si ne-a servit cu tot ce-i mai bun de la stana:lapte,branza,cas,urda.In plus,avand o gradina asezata la 1500 de metri altitudine,ne-a facut si o salata cu rosii,ceapa si cartofi.
Nu am mai intalnit de mult timp asa ospitalitate,in randul ciobanilor.
Seara ne-am cazat intr-una din stane.Am adormit foarte bine,pe orchestra unei rafale de ploaie.
Dimineata de 12 august cu greu ne-am trezit.Abia pe la noua am mancat si pe la zece am plecat spre Piatra Tarnovului.Am urmat directia nord-nord-vest.In saua Tarnovului am ajuns in 45 de minute.Precizez ca nu exista practic marcaj,sau ca sa fiu corect cu informatia,exista o singura aparitie a punctului albastru,la una din stane,cea dinspre izvor.In rest,nimic.
Peisajul devine fascinant:suntem inconjurati de munti si de paduri.Spre sud vest sunt Muntii Capatanii,foarte masivi,cu varfuri golase ce ating 2000 de metri.
Nedeia este cel mai inalt,cu 2130 metri.Intram in padure si dam de un mare palc de zmeura.Este tocmai buna de mancat,coapta si dulce.Promitem revenirea.
Tinem sub linia crestei,apoi urcam frontal primele tancuri.Ni se pare ciudat ca dupa jungla prin care am trecut,sa dam direct de catarare.Stanca este calcar.Descataram un mic horn;mi-aduc aminte ca Nae Popescu zicea ca trebuie asigurare aici si ca e punctul cheie al traselui;de fapt trebuie atentie si notiuni elementare de cautat prize de maini si de picioare.
Ce scurta catarare....
Incepe jnepenisul.N-avem ce face,daca vrem sa traversam toata creasta.
Urmeaza iar o portiune de catarare,in stanga find un hau considerabil.
Dupa o ora treizeci suntem la finalul crestei.Creasta Tarnovului are aproximativ 2 km lungime si din Varful Tarnovul Mic mai porneste o creasta ascutita,un pic mai lunga.
De lighioane nu am dat dar mi-aspus un amic ca sunt multe vipere pe aici.
Hotaram retragerea pe acelasi traseu.Pe la ora unu incepe sa ploua incet.
A fost doar o sperietura.S-a oprit dupa cateva minute.
Stam vreo 40 de minute in marea de zmeura.
Ce poate sa-ti ofere natura!Trebuie doar sa-i multumesti in gand.
La stana ,Maria ne face mamaliga si ne pune branza.Catalin mananca cartofi.
Mama,ce bine ma simt.Plutesc.
Dar va trebui sa plec,caci ma asteapta o alta aventura,cu strainatatea,peste doar 2 zile.
Maria ne pune vreo 5 kg de branza si 2 borcane cu unt.Mama ce unt,din ala inchis la culoare,semn ca e natural,nemodificat.
Lasam si noi ceva banisori.Pe drum,imi fac procese de constiinta ca eu i-am lasat barbatului banii,in loc sa-i las femeii,care,fie vorba intre noi,numai ea s-a ocupat de oaspeti.
Promitem ca mai venim.
Catalin rade de mine ca am carat si eu cortul(l-a carat si el,pe al lui)si conserve pentru 5 zile.
"Ma antrenez,Cata,ma antrenez".
Ajungem si la Dusterul lui Cata ,Duster care parca sta sa cada,asa de mare e panta.
La fix,caci incepe sa ploua.
De data asta,torential.Dar se opreste peste vreo jumate de ceas.
Trecem si prin albia paraului Repedea,de vreo 2 ori,mai dam niste bolovani la o parte,care tocmai cazusera de pe un versant(ce va spuneam,cu microhidrocentralele astea...)si ajungem in Ciunget.De aici,tot pe acelasi drum:Malaia,si baraj,Bradisorul-baraj si Brezoi.
Mergem acum pe Valea Oltului ,spre Racovita,la parintii Cristinei,si evident,la Cristina,viitoarea sotie a lui Catalin.
Pe drum ii spun:"abia astept sa-mi dea tatal Cristinei un pahar de tuica din sticla aia cu para inauntru".
Pe la opt seara ajungem in sat.Parintii Cristinei ne omenesc cu masa de seara.
Eu sunt ingrijorat ca nu am cumparat inca biletele de tren si nici forinti n-am gasit.
Drumul spre Bucuresti mi-l petrec cu un sir de ganduri si de enigme.Probabil ca toti avem din astea.