HORNUL COAMEI,19 APRILIE 2013

Joi,18 aprilie 2013 ,un coleg si prieten de munte,Catalin Arseni,ma intreaba daca nu vreau sa plecam in Bucegi,pe Hornul Coamei.Cata imi spune sa vin la ora 18 la el acasa ,apoi sa o-intindem spre Valea Prahovei.Sunt de acord,dar..
Dar fac totul pe fuga,treburi pe la servici,abia pe la 14 fac cumparaturi si la 15 sunt acasa.La ora 16 imi fac rucsacul pe graba,aruncand totul la gramada,eu care sunt foarte meticulos in a face un rucsac.
La Cata ajung la 17 30 si ne mai uitam pe niste poze din Crai,din iarna asta.Cata are un plan care imi place:sa ne sculam la patru dimineata si sa plecam de la Caminul Alpin la cinci.Vrem sa prindem zapada beton,pe Hornul Coamei.
La ora 22 suntem in Caminul Alpin,una din propietatile Clubului Alpin Roman.
Ne intampina doamna Lia Rebegea,fosta cataratoare de top din anii '80.Ne asteapta cu ceaiuri si urzici.
Doamna Lia e plina de viata;ne povesteste cum alearga Busteni-Gura Diham,sau cum aduna plante medicinale din Crai,sau cum s-a catarat saptamana trecuta in Prapastiile Zarnestilor.Ne-a spus ca vrea vrea sa faca  o scoala de instructor alpin.Iata un om pasionat de la care poti invata multe lucruri utile!
Ii dam pe gatlej 2 beri,printre 2 ceaiuri de sovarv si o zeama de urzici,apoi ne culcam,pe la 12 noaptea.Cata schimba planul maret:"sa pui ceasul la patru treizeci pentru a dormi si noi mai mult".
Dimineata suna ceasul la patru treizeci,noi ne sculam pe la cinci si ...plecam pe la sapte.
Este 19 aprilie 2013 si abruptul prahovean al Bucegilor se odihneste linistit,cu niste norisori albi deasupra crestetului.
Urcam la pas de pensionar pe Munticel.De-altfel,eu si cu Cata,dar si cu sotia sa,Cristina, ne potrivim la chestia asta;cum ar spune Cata:"ne moscaim".
Este si unul din motivele pentru care refuz sa merg cu "ciurda" pe munte,cum ar fi spus nea Baticu.
Eu si cu cativa amici mergem de placere pe munte,si nu din veleitarism sau spirit competitional.Desigur ca ma motiveaza reusitele compatriotilor mei,din domeniul alpin,insa eu nu ma intrec cu nimeni.Ca nu vreau.Punct.
Pe Plaiu Munticelu au aparut,in sfarsit ghioceii,dupa o iarna cu multa zapada.Foarte multa!!
Ajungem la refugiul alpin Costila,1670 metri,nu inainte de a lua apa curata din micul izvor.
Pana aici am facut 2 ore.
Soarele ne mangaie si mai mai sa lenevim pe bancuta,dar ne-am propus sa facem Hornul Coamei.
Cu moscaielile de rigoare,vorba lui Cata,pornim pe la ora zece de la refugiu.
Ne-am pus deja hamurile,pioletul,coltarii,suprapantalonii.Intram pe Valea Costilei,full de zapada,ca de regula.
Megem pe vale vreo 20 de metri in sus,apoi,dreapta intram pe niste fete inerbate si cu jnepeni.O poteca face traversarea dintre Valea Costilei si Valea Galbinelelor.Spre Galbinele este zapada multa iar traversarea se mai ingreuneaza un pic.Lantul este acoperit mult cu zapada.Abia la 11 suntem in Valea Galbinelelor ,firul ei principal.Atat Hornul Coamei cat si Valea Galbinelelor "apartin"abruptului Costila est,insa Hornul Coamei are expunere nordica,la fel ca si marele perete al Galbinelelor.
Valea este plina de zapada,destul de tare.O urcam rapid.Cata este uimit de cat de repede am ajuns la Hotel Galbinele,sau Grota Galbinelelor.El a fost in vara trecuta pe aici,impreuna cu Cristina si povestitorul acestor randuri.
La ora 13 suntem intampinati de Hornul Coamei cu o rafala de turturi si mici pietre.
Cata urca spre Braul Strungii,face un pic dreapta ,spre Fisura Galbinele,si sta cocotat pe un smoc de iarba,mancand un baton Nesle.Nu inteleg de ce a luat-o pe fetele astea,la dreapta.Il urmez,stand la vrea 10 metri sub el.Pozitia nu e foarte buna de stat aici si de luat gustatea.Musc dintr-un sansvis si dintr-un mar,apoi le bag rapid in ranitza,vorba lui Alexe.
Ce porcarie,acuma va trebui sa traversez stanga spre horn.Cand ajung in Hornul Coamei,ce sa vezi:gheata sticla,de abia mai stateam pe varfurile coltarilor.Ba,Cipriane,trezeste-te, aici nu esti la Comana!!!
Incerc sa ma repliez noii situatii:dupa relaxarea pe Galbinele,acuma bat cu disperare un piton,intr-o fisura,ca sa pot sa fac o mica regrupare.Pana bat pitonul,vine si Cata.Abia sta si el pe varfurile coltarilor si se mira,la randu-i de gheata sticla!!
Suntem ,totusi,pe 19 aprilie.
Vestea buna ni se arata de sus,de pe horn:totul e full de gheata si zapada,nu e nevoie de regrupari,de pitoane batute.Scot pitonul.Vom merge la 2 pioleti,fiecare participant.Recomand sa se mearga la 2 pioleti,pe Hornul Coamei.Desigur,e valabil doar pentru cei ce nu stiu asta,nu pentru bravii cunoscatori din domeniu.
Eu merg exact ca si la cascadele de gheata:mi-am legat 2 zelbsturi de pioleti,la ham,ca sa-mi fie simplu sa ma odihnesc.
Dar poti sa te odihnesti pe o panta asa de inclinata?Nu!
Abia ca am reusit sa fac 7 poze in Hornul Coamei,si un film de cateva secunde,asa de abrupta era panta.
Saritoarea cea mare,cu fereastra,ea acoperita.Totul era acoperit de omat,dar in prima jumatate a hornului a predominat gheata lucie.
Culmea e ca pe horn nu ne-am mai moscait,am mers ultrarapid,mirandu-ne de noi insine.
Am realizat un timp de o ora treizeci,dar cu rucsac de 10 kg in spate.
La 14 30 eram pe Brana Mare a Costilei,la dreapta Crestei Costila Galbinele si la stanga de Valea Scorusi.Aproape totul era alb aici,la 2300 metri.Capritele priveau linistite spre Busteni.Temperatura:aproximativ plus patru grade Celsius.
Am mancat ceva si i-am aratat lui Cata traversarea pe Brana Mare a Costilei,spre Valea Costilei.I-am aratat ca vom urca Valea Costilei,partea finala,si s-a ingrozit:"tu nu vezi ce cornise sunt acolo?"
"Vad,si-atunci,pe unde vrei?"
Imi arata o fata de stanca cu gheata si zapada ,a carei inclinatie avea 70 de grade.
"Pe-aia????"l-am intrebat.
"Da".
Marturisesc ca nu-mi placea deloc fata aia asa de inclinata,dar lui Cata nu-i placea portiunea din Valea Costilei,de la final.
Ca sa nu ne pierdem energiile prin certuri stupide,am cedat eu,impropiu spus.Pentru ca,pe undeva tot trebuia iesit.Cand m-am vazut in mijlocul unui perete a carui zapada abia ca mai statea,mi-am propus un singur lucru:merg "ca pisica"nu ma grabesc,orice pas conteaza.Recunosc, bucata aceasta m-a epuizat fizic si psihic.
Pe platou am rontait un baton Nestle ,apoi ne-am tirat spre saua Vaii Albe.Vremea era foarte buna si aspectul geografic era de o Antarctica la 2400 metri.Releul cel rosu si mare al Costilei dadea bine pe un fundal albastru sus,alb ,jos.
Am fotografiat si Iadul Vaii Albe si tot ce era pe jos,si ni s-a parut asa de salbateca zona.Bucegii mi se par cei mai labirintici si mai abrupti,si ca o preferinta de munti,sunt pe locul 2 in top.Dar gusturile nu se discuta.
Vreo 2 ore ne-am moscait pe Platou,tragand de timp,parca.Ne placea soarele,norii jucausi si culmile albe,nu de alta.
Cand am ajuns la obarsia Vaii Albe,am fost socat de cata zapada putea sa existe pe fetele de la iesire iar prima impresie a fost:"asta nu e Valea Alba!!"
Am sunat un prieten,dezbateri fara sens,nici nu-l auzeam ,ca batea vantul in rafale.
Pana la urma am scos harta si ne-am lamurit.Aia era!
O alta surpriza:primii 200 de metri la coborare pe Alba aveau o zapada super-beton.Abia se infingeam coltii fiarelor in zapada!!
Saritoarea Carnului era acoperita dar de acolo in jos incepea porcaiala:o avalansa de neam prost,cum rar am mai vazut pe vaile astea,isi facuse de cap,acumuland pietroaie,arbusti,noroi.Ne-a ostoit sa coboram pe bulgarii aia de zapada cazuta.La Verdeata era un parapet gigantic de zapada,facut tot de puterea avalansei.
Se si stricase configuratia terenului:abia ca am mai gasit intrarea inspre brana ce duce spre izvorul din Alba.
Cu chiu cu vai am gasit-o.
Pe la 12 noaptea am ajuns in Camin.Doamna Lia se ingrijorase.Ne astepta cu un ceai cald de sovarv.
Eu as mai fi stat,dar Cata trebuia sa ajunga acasa,asa ca am plecat si eu.Pe la trei dimineata am ajuns acasa,tipic turelor noastre.
Sunt sincer multumit ca am facut Hornul Coamei si cam mers chiar bine si ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu o vreme foarte buna iar tura a fost fara incidente,tot gratie LUI.