O echipa de prieteni de munte am urcat duminica,23 noiembrie 2014, in Masivul Piatra Craiului,pe Varful Piatra Mica(1816 metri).
Vremea a fost inchisa,cu burnita si ceata,insa cele -2 grade Celsius,preconizate de niste site-uri meteo,nu s-au sinchisit sa apara.In schimb,a fost cu plus,dar granita dintre iarna si toamna(sau invers) putea fi trecuta usor,odata cu ascensiunea fiecarui metru.
Oamenii au fost aceiasi iar echipa este si intreaga(mental si fizic!!)dar si rodata prin diverse ture,situatie cu care n-am decat sa jubilez.
Am dat startul de la Fantana lui Botorog si ne-am indreptat spre Cheile Zarnestilor,traseu turistic marcat cu banda albastra,care se poate face atat la pas,cat si cu automobilul,pe o distanta de 8 km.
Dupa traversarea Cheilor Zarnestilor,apar,pe dreapta,doua marcaje:unul este cu banda albastra,ce urca destul de pieptis pe Muchia Curmaturii,iar celalalt este punct galben,ce ne indruma pe Valea Curmaturii.Pe acesta din urma l-am urmat.Pe marcaj scrie ca se fac doua ceasuri si jumatate,noi facandu-l intr-unul si jumatate.Cararea este mai lina,buna pentru drumetul iesit proaspat din "cotetul"numit bloc.Trecem si printr-un prim clearing(luminis),loc denumit Poiana Zanelor,unde a fost odinioara un refugiu.Apoi,cel de-al doilea luminis are o stana foarte buna iar intrebarea mea pentru domnul Verghilet este urmatoarea:daca ne aflam intr-o zona de protectie integrala,marcata cu rosu pe harta PNC-ului,atunci de ce nu e interzis si pastoritul?
Poposim la Curmatura,intampinati de latratul prietenesc al unui caine imens.Pretul cazarii depinde de tipul de camera pe care vreti sa-l luati.Oricum,preturile sunt in regula,nici prea mari,dar nici prea mici iar ceaiul costa aici 2 lei.Curmatura are aceiasi cabanieri vechi,Rita si Vasile,pe care i-am cunoscut in anul 1993,la un revelion,la cabana Turnuri,in Muntii Fagarasului.Amandoi sunt veritabili oameni de munte:vorba putina,fapte multe,laudarosenie zero.Asa oameni ar trebuisa existe peste tot,in munti,pe la cabane.Unul din participanti s-a carat cu chitara dupa el si ne canta celebrele cantece de munte dar la rugamintea mea,imi canta si Celelalte Cuvinte.Atmosfera este aici de prietenie,granitele aparentelor pot fi trecute usor,iar limbile se dezleaga.Na,ca avem si fani,fane,fara voia noastra.Cineva ma cunoaste de pe internet si ma saluta.Sunt de-a dreptul stanjenit,pentru ca eu nu-i cunosc,insa pentru a evita penibilul situatiei,intru in vorba.Ca o scurta paranteza:oamenii acestia,care nu apar pe internet,cu poze de munte sau descrieri de trasee,mi se par cei mai adevarati.Ei au calcat de mult EU-ul in picioare,si-au calcat peste orgoliu,nu-i intereseaza decat muntele,n-au nevoie sa-i vada neaparat lumea.Ei bine,cand voi reusi sa pun doar 3-4 poze,cand voi scrie mai rar si mai bine,fara a tot da mura in gura,informatii,atunci voi fi si eu un adevarat.Ce-ar fi fost daca as fi avut,pe deasupra,si material alpin super-performant?Bineinteles,m-as fi laudat cu el,prin poze,asa cum vad la multi,care mai au in plus,si niste mutre ingamfate sau ironice.Eu le zic ca ne salveaza mintile noastre si smerenia,pe munte,nu materialul si nu cine suntem noi.Chiar asa,cine suntem noi?
Pe la ora 15 urcam spre Varful Piatra Mica.Nu mai fusesem pe varf de 20 de ani si-mi aminteam doar de un pasaj expus,cu un lant.Marcajul este,pana-n Saua Crapaturii,punct albastru ,punct rosu.Din Saua Crapaturii marcajul este doar punct albastru.Acest traseu are niste pasaje cam expuse haului si doua portiuni cu lanturi.Noi am prins gheata si zapada,ceea ce a facut ascensiunea mai greoaie,dar ,una peste alta,am urcat destul de rapid,pana pe varf.Muntele Piatra Mica a Craiului este aproape pana pe varf impadurit si cu vegetatie subalpina(jnepeni).Pe varf sunt 3 cruci mari.Noi am facut un circuit,coborand tot pe punctul albastru,pana in Poiana Zanoaga,apoi intorcandu-ne la Cabana Curmatura.Ne lasasem rucsacii si chitara ,acolo,nu de alta.O parte a grupului s-a cam burzuluit,pentru ca ne-am intors din nou la cabana,insa un ceai cald si o cina frugala,ne-au mai crescut puterile.Coborarea,din varful Piatra Mica,1816 metri altitudine,este lunga si anevoioasa,mai ales cand solul este inghetat si cu un strat subtire de omat.
Legat de oamenii care nu scriu si nu pun poze am cateva observatii:
RăspundețiȘtergere1. unii dintre ei nu mai pun poze/materiale in prezent, dar au facut-o la un moment dat, mai ales la inceput (am exemple din propria gasca, acum 4-5 ani scriau jurnale pe carpati.org, iar de cand cu blogurile s-au lasat)
2. unii dintre ei au prieteni care pun poze si s-au obisnuit asa :) (iarasi am exemple, „la noi are cine sa scrie”)
3. unii dintre ei au conturi destul de restrictive pe fb/picasa si pun pozele doar in comunitatea prietenilor apropiati si familiei
4. unii dintre ei stiu se bazeaza pe faptul ca sunt surse de informare mai peste tot si nu simt nevoia sa faca schimb sau sa mai „aglomereze” si ei cu altele.
Eu cred ca raman foarte putini aceia care tin pentru ei, dar mai toata lumea foloseste informatiile (scrise sau doar foto) indiferent de suport: carti, harti, fb, bloguri etc.
Cred ca te-ai prins deja ca parerea mea este una apreciativa la adresa celor care informeaza in stilul lor, dar ii apreciez si pe cei care nu se lauda in exces sau chiar deloc.
si pot sa ma dau pe mine exemplu:eu imi fac turele montane sau chiar la mare,in functie de google earth,prin panoramio.desigur,o contributie trebuie pana la urma facuta.ma refer la informatii de la fata locului.
RăspundețiȘtergereca tot ai adus vorba de site-ul carpati,pot sa spun ca nu am o parere buna despre el.prin martie calatoream cu "mocanita",de la Predeal la Bucuresti si intamplarea face sa stau in compartiment cu cativa membri carpatisti si unul din administratori.acesta din urma se intreba de ce nu mai scrie lumea pe carpati.am scos o carte si m-am facut ca citesc,n-am scos un sunet.unii dintre membri vorbeau foarte urat de unii amici de-ai mei,de munte,care sunt foarte cunoscuti.cred ca s-a facut acolo o grupare care se crede cea mai desteapta si grozava,la capitolul munte si ca numele ei e ignoranta,deradere.Nimeni nu mai e ca aceasta grupare iar persoanele din ea,sunt vedete...intr-ale muntelui.am 2 prieteni ale caror articole au fost refuzate de administratorii insisi,doar pentru faptul ca ei scriau ceva deosebit,fata de ce se scrie pe carpati.
RăspundețiȘtergereTe intreb:oare de ce administratorii nu le-au publicat articolele,ca doar nu scrisesera despre intalniri cu femei?
stiu ca o sa ma urasti dupa ce ti-am scris treaba asta,dar e parerea mea.
da,sunt putini cei care nu vor sa publice pe internet,iar daca te uiti la marii alpinisti romani si cei care au adus si aduc o contributie la acest capitol,vei vedea ca tocmai ei nu scriu.
Bnenteles ca e mai util si interesant sa scrii o carte,decat sa-ti verse unii,comentarii,pe blog.
e mai greu,dar nu imposibil.
polemica ,chiar si intre mine si tine,la capitolul carpati sau alpinet,ar fi inutila,pentru ca....administratorii celor 2 site-uri taie si spanzura,ei iau deciziile,la final.
asa ca,draga Claudia,cam de-asta cred ca nu mai scrie lumea pe aceste 2 site-uri.
Nu ma mira Ciprian, sunt uscaturi in toate padurile, dar intr-a muntelui, una destul de plina de orgolii...
RăspundețiȘtergereNu mai scrie lumea si pentru ca au aparut blogurile si acum fb-ul unde e mai simplu sa te exprimi si nici nu esti moderat. Care moderare e necesara la cat de iute e firea romanului.
Chiar iti inteleg punctul de vedere, iar concluzia mea e ca trebuie sa luam ce e bun de peste tot, sa cernem cu discernamant si sa nu-i bagam pe toti in aceeasi oala.
p.s. si nu te urasc, doamne fere!