marți, 20 ianuarie 2015
luni, 19 ianuarie 2015
ASCENSIUNE PE VARFUL LA OM,MASIVUL PIATRA CRAIULUI,18 IANUARIE 2015
Sambata cercetam virtual jungla cambodgiana a raului Ialomita(raul divin,traducerea din slavona)cand ma suna Mihai Marangoci sa-mi propuna o tura alpina in Masivul Piatra Craiului.Raspunsul a fost ca voi merge.Daca amicul nu venea cu o idee asa de interesanta,cu siguranta as fi mers sa explorez jungla Comanei sau malul raului Ialomita.
Duminica dimineata ne-am intalnit la Mihai,in Voluntari,ca de regula.Eram o echipa numeroasa,de noua oameni.Doar cu patru dintre ei mai facusem ture pe munte,pe ceilalti cinci nu-i cunosteam.
Am ajuns in vreo 3 ore in localitatea Pestera,de unde am pornit catre Masivul Piatra Craiului.Ideea cu ascensiunea varfului La Om sau Piscul Baciului,cel mai inalt din masiv,mi-a starnit interesul,mai ales ca nu-l mai urcasem iarna de vreo 10 ani.
In satul Pestera era foarte multa zapada dar si foarte multa gheata,pe strazi.
Am trecut pe langa Casa Folea.Traseul care porneste de-aici mi s-a parut si mi se pare foarte pitoresc,chestiune discutabila si subiectiva,de-altfel.De unde-ai porni spre Piatra Craiului,totul pare miraculos.
Marcajul este cruce rosie si este destul de des intalnit.Drumul trece,la-nceput,pe langa niste case izolate si salase ale oamenilor,dar putem observa si niste arbori seculari.
Zapada a fost destul de mare dar nu ar fi avut farmec daca n-ar fi fost asa.
Grupul a mers foarte bine.Urmele care erau deja facute erau de-un haotism fara margini.Parerea mea este ca mai rau te incurcau.Ne-au ajutat insa foarte mult urmele facute de la refugiul Grind catre varf.Altfel,ar fi fost chinuiala prin zapada mare si nici c-am fi atins targetul.
Am parcurs portiunea Pestera-Refugiul Grind,in patru ore,de la 11 pana la ora 15.La Grind am luat o foarte scurta pauza,apoi am urcat spre creasta Pietrii Craiului.
Cobora o echipa,destul de incet.
Noi am urcat pe sub Coltii Grindului,in conditiile in care erau urme,dar foarte mult nu ne ajutau pentru ca ele erau atat in urcare cat si in coborare,asa incat acestea se cam stricasera.
Gafaiala a fost mare in prima portiune,de la refugiul Grind si pana unde incepe creasta coltilor,si in portiunea finala de sub varf,unde erau urme in toate directiile,zapada cand tare ,cand moale si mare,si,in plus,panta era destul de inclinata.Pe varful La om,2238 metri,am ajuns in doua ore si jumatate.Era un vant rece care nu te lasa sa stai sa privesti prea mult.Am facut cateva poze si filme,apoi n-am mai rezistat si am coborat.Mihai isi punea coltarii la cativa metri sub varf.
Am mers legati in semicoarda pentru ca am traversat o zona expusa iar zapada se facuse bocna.Unii nu aveau piolet,asa incat a fost intelept sa ne asiguram.
Mi s-a parut interminabil drumul de la refugiul Grind la Pestera.Am avut senzatia ca a fost mai lunga intoarcerea.Stelele metalizate luminau bolta inntunecata a noptii.Am vazut si ditamai urmele de lup dar si urme de cerb.Odata cu plecarea "invadatorilor"umani,apareau stapanii de drept ai tinutului salbatec.
Am ajuns obosit la Pestera,insa cu o senzatie de euforie,de foarte bine si de liniste sufleteasca.Si Mihai imi confirma aceleasi stari.
Aici,la Pestera,raiul e pe pamant,dar viata atat de aspra.
Drumul a fost lung,dar soferii foarte buni.Pe la doua in noapte am ajuns acasa.
Duminica dimineata ne-am intalnit la Mihai,in Voluntari,ca de regula.Eram o echipa numeroasa,de noua oameni.Doar cu patru dintre ei mai facusem ture pe munte,pe ceilalti cinci nu-i cunosteam.
Am ajuns in vreo 3 ore in localitatea Pestera,de unde am pornit catre Masivul Piatra Craiului.Ideea cu ascensiunea varfului La Om sau Piscul Baciului,cel mai inalt din masiv,mi-a starnit interesul,mai ales ca nu-l mai urcasem iarna de vreo 10 ani.
In satul Pestera era foarte multa zapada dar si foarte multa gheata,pe strazi.
Am trecut pe langa Casa Folea.Traseul care porneste de-aici mi s-a parut si mi se pare foarte pitoresc,chestiune discutabila si subiectiva,de-altfel.De unde-ai porni spre Piatra Craiului,totul pare miraculos.
Marcajul este cruce rosie si este destul de des intalnit.Drumul trece,la-nceput,pe langa niste case izolate si salase ale oamenilor,dar putem observa si niste arbori seculari.
Zapada a fost destul de mare dar nu ar fi avut farmec daca n-ar fi fost asa.
Grupul a mers foarte bine.Urmele care erau deja facute erau de-un haotism fara margini.Parerea mea este ca mai rau te incurcau.Ne-au ajutat insa foarte mult urmele facute de la refugiul Grind catre varf.Altfel,ar fi fost chinuiala prin zapada mare si nici c-am fi atins targetul.
Am parcurs portiunea Pestera-Refugiul Grind,in patru ore,de la 11 pana la ora 15.La Grind am luat o foarte scurta pauza,apoi am urcat spre creasta Pietrii Craiului.
Cobora o echipa,destul de incet.
Noi am urcat pe sub Coltii Grindului,in conditiile in care erau urme,dar foarte mult nu ne ajutau pentru ca ele erau atat in urcare cat si in coborare,asa incat acestea se cam stricasera.
Gafaiala a fost mare in prima portiune,de la refugiul Grind si pana unde incepe creasta coltilor,si in portiunea finala de sub varf,unde erau urme in toate directiile,zapada cand tare ,cand moale si mare,si,in plus,panta era destul de inclinata.Pe varful La om,2238 metri,am ajuns in doua ore si jumatate.Era un vant rece care nu te lasa sa stai sa privesti prea mult.Am facut cateva poze si filme,apoi n-am mai rezistat si am coborat.Mihai isi punea coltarii la cativa metri sub varf.
Am mers legati in semicoarda pentru ca am traversat o zona expusa iar zapada se facuse bocna.Unii nu aveau piolet,asa incat a fost intelept sa ne asiguram.
Mi s-a parut interminabil drumul de la refugiul Grind la Pestera.Am avut senzatia ca a fost mai lunga intoarcerea.Stelele metalizate luminau bolta inntunecata a noptii.Am vazut si ditamai urmele de lup dar si urme de cerb.Odata cu plecarea "invadatorilor"umani,apareau stapanii de drept ai tinutului salbatec.
Am ajuns obosit la Pestera,insa cu o senzatie de euforie,de foarte bine si de liniste sufleteasca.Si Mihai imi confirma aceleasi stari.
Aici,la Pestera,raiul e pe pamant,dar viata atat de aspra.
Drumul a fost lung,dar soferii foarte buni.Pe la doua in noapte am ajuns acasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
