AVENTURI PE MALUL RAULUI IALOMITA,11 IANUARIE 2015

Dimineata de 11 ianuarie 2015 ma gaseste in mocanita 7033 ce merge pe ruta Bucuresti Nord-Urziceni.
Imi iau bilet pana la Moldoveni.Costa 7,5 lei iar pana aici sunt 59 km.
Inainte de a merge in anumite locuri,ma informez cel putin de pe google earth si studiez foarte bine zona.
Am coborat in Moldoveni,dar nu intamplator.Astazi vreau sa incep sa cercetez Ialomita.Raul Ialomita.
Nu e o blazare de Comana,dar tinere-batranel,cunoaste-ti patria!
Asta suna ca dracu,a indemn comunist,dar decat in mall,mai bine asa.Sau asa vad eu lucrurile.Libertatea mea este bine trasata si definita.
In compartiment intra un cetatean intre 2 varste,cu o constitutie bine-legata.Are niste pumni neobisnuiti de mari.De zece ani de zile,de cand lucrez in vanzari,am un defect profesional:citesc oamenii din ochi.As putea spune,dupa atatia ani de lucru cu clientii,ca scanez in cateva secunde omul de langa mine.
Sparg tacerea si-l intreb daca pot trece peste podul raului Ialomita,pe jos.Imi spune ca pot,ca e loc pe pod,pentru cei care merg la pas.
Omul se destainuie:a fost boxer in Urziceni si acuma si--a facut o casa in Patru-Frati,Ialomita.Are de lucru in agricultura,Italia.
 In gandul meu,imi spun:"ah,te-am prins,o sa te pisez despre cum sa pun semintele bulgaresti de rosii,luate din Shabla in vara trecuta".
Omul imi spune,e deschis la dialog.
Cand imi pun Koflacii in picioare,se mira:"reportaj,faceti reportaj??"
Nu,poze,fac poze".
Cobor in Moldoveni.Cand am ajuns acasa,tata mi-a spus ca a fost sef de district aici.Abia acuma spune asta.Am senzatia ca excursiile mele ii activeaza memoriile vechi,altfel tace ca pestele.
Merg tantos inapoi,spre podul de pe Ialomita.Pana acolo sa tot fie 2 km.Google earth-ul imi aratase ca n-am loc de pus piciorul pe langa ecartamentul trenului,asa de impadurit este.Pe teren s-a dovedit adevarata treaba asta.
Intre timp ma intalnesc cu un acar ce venea din tura si se ducea acasa,14 km,pe jos.Cica asa ii placea lui ,sa faca astia 14 km pe jos..
Bun cunoscator al locului,imi spuse despre multe locuri din zona.Am hotarat ca de-aici inainte sa ma las dus de val,cu un control,fireste,al actiunilor mele in necunoscut.
Acarul e vesel ca a gasit un om cu care sa mearga pana la pod.Acolo ne prinde trenul.Imi spune sa ma ascund dupa un stalp de otel.Cand vad locomotiva asa de aproape,inchid ochii.Mi se inmoaie picioarele,parca a trecut un monstru.Tot podul s-a cutremurat.
Cobor spre dreapta,spre Manastirea Dridu,pe care,in final nu am mai gasit-o.
In stanga nu am luat-o,spre Cosereni.Acarul avea dreptate:te ciuruie astia de gloante daca o iei pe urmele lor.
Se desfasura o imensa vanatoare,in care vanatul principal era mistretul.Sa tot fi fost 40 de oameni.Trageau ca dementii.
Iata-ma cu o stare de teama,nici prea mare ,dar nici prea mica,in locuri noi.Incep explorarea pe malul Ialomitei.In padure sunt urme de caprioare ,mistret si caiine.Va spun clar ca vanatoare mi se pare cel mai grotesc hobby.O mare porcarie,ce sa mai ...
Ti malul Ialomitei si planul este sa ajung la baraj Dridu si manastire.
Ialomita i se pare molcoma,relaxanta,cu o culoare albastru-verzuliu.In unele locuri se vede nisipul de pe fund.
Ajung si la primul baraj care cred ca s-ar trece direct pe bolovani,in sezonul cald.
La celalalt baraj precum si la lac,nu am ajuns.Iar manastirea nu am gasit-o.Pentru o prima incursiune,sunt multmit.Ma intorc pe unde am venit.
La ora 15:10 am tren din Moldoveni.Ma urc in tren.O fata citeste o carte de  Ileana Vulpescu. Ce bine ca mai sunt si tineri care citesc carti.

Tura de astazi a fost de recunoastere.Ca sa devii "stapan"pe locuri,mai intai de toate,trebuie sa le cunosti.De-asemenea,e necesar sa intrebi localnicii.Cei de aici vad ca-s mai deschisi catre dialog.