ALPINISM IN ABRUPTUL ITVIG,POSTAVARU,31 MARTIE 2015

Dimineata de 31 martie 2015 ma gaseste in mocanita de 6:20 care circula pe Valea Prahovei.
Ard de nerabdare sa ajung la Predeal,dupa ce am scapat de fortele raului,care ma informau ca va veni potopul,vijelia,ninsorile.Nici nu pot fi liber pe deplin pentr ca din stanga,dreapta,vin tot felul de oameni care-ti baga in cap tot felul de strambe:"esti pe drumuri toata ziua"/"numai pe munte stai"/"se anunta vreme groaznica,vant puternic,ce faci,pleci???".
In conditiile astea ,exista 2 posibilitati:
1.ori iti tragi singur un glont in cap;
2.mergi inainte,scrasnind din dinti si bagandu-i in ma-sa pe aia care te destabilizeaza psihic.
Am ales varianta 2,mai pragmatica ,mai sanatoasa si mai plina de viata.Nu de alta,dar sunt multe de vazut si facut in aceasta viata.
Mocanita pleaca la 6:23,ca asa trebuie sa se respecte orice tren romanesc de calatori,adica sa aiba intarzieri!
Pe tren sunt comercianti de maturi,care se cearta intre ei.La dreapta mea este un pitic mustacios care nu se abtine si desface o Timisoreana.Este totusi ora opt dimineata!
Vremea pare sa tina cu mine si uite-asa ca ma inseninez.
La ora 9:27 mocanita ajunge in Predeal.Cumpar 2 covrigi cu mac si grabesc pasul catre Vila Vitalis,aflata la 3km sud de oras.Aici ma intalnesc cu prietenul Dan Alexe.
Dupa o serie de treburi casnice privind administrarea vilei,plecam inspre Cheile Rasnoavelor,foarte tarziu,pe la ora 15.
Ajungem pe la ora 16 aici.Este senin.Doi muncitori care lucreaza la un sant ne intreaba ce vrem sa facem.Le spunem:sa urcam un perete de catarare.Ne spun ca n-ar face asta nici macar platiti.
In fine,pornim spre valcelul ce ne conduce spre sudicul perete al Animalelor.Aici sunt o serie de trasee alpine care au fost pitonate in anii 70 de catre Viorel Nicolaescu si Gheorghe Enache,dar si de Mihai Sima.
Traseele alpine din Peretele Itvig sunt de un clasic alpinism,intalnind in liniile lor toata tehnica alpina,de la spraitz pana la bavareza.In cateva pasaje sunt intalnite si dificultati de escalada,o placere pentru cei ce indragesc doar escalada.Prima data am urcat Panseluta in 1995.De atunci si pana acum am urcat-o de 14 ori,cu diversi cataratori.
Dintre toate traseele de aici,cel mai mult imi plac doar 3:Panseluta,Iepurasul si Caprita.
Panseluta este un grad 3B,cu cateva portiuni de "artificial",unde incepatorul poate pune o scarita.
Pentru acest traseu urmam valcelul de care pomeneam anterior.Este vizibil,pentru ca e plin de grohotis,pe alocuri instabil.Panseluta este la limita din stanga a Peretilor Itvig,definind o creasta lunga si "aeriana"care se termina intr-o jungla de arbori iar din stanga se contureaza o brana cu iarba.
Voi decrie,in cele ce urmeaza,pe scurt,traseul alpin Panseluta:
prima lungime are patru pitoane si porneste de la 2 copaci inalti.se poate trece printre ei,apoi se intra stanga in perete,pe creasta,sau se poate intra direct pe creasta,la stanga.traseul este marcat la baza cu inscrisul "PANSELUTA 3B",cu negru.lungimea este cea mai usoara dar in punctul cel mai aerian lipseste pitonul.prizele sunt stabile si numeroase.
Regruparea este cea mai spatioasa,alcatuita din 3 pitoane.Se poate sta la plaja iar Bucsoiul Mare este o incantare pentru amatorii de foto.
lungimea doi este alcatuita din 6 pitoane si este mult mai inclinata ca prima si se desfasoara direct in sus,apoi traseul il urmam usor stanga,la o regrupare cam incomoda,alcatuita din 3 pitoane;
lungimea a treia urmeaza un horn cu priza bune,dar si cu ceva iarba.finalul hornului este usor surplombant.
asigurarile sunt in numar de cinci,sunt solide iar asperitatile hornului sunt stabile.
regruparea este la fel de aeriana,prevazuta cu 3 pitoane.
lungimea a patra se desfasoara usor stanga,pe o fisura,apoi urmeazaun scurt traverseu dreapta,spre hau,coborand spre o placa;in acest loc am trecut deja pe o alta fata a Crestei Panseluta.locul este incredibil de spatios,putand manca si chiar atarna rucsacul intr-un piton.lungimea aceasta de coarda este prevazuta cu patru pitoane iar regruparea cu 3 pitoane.
lungimea cinci este cea mai grea din tot traseul.incepe direct in sus,la verticala,cu un perete de 2 metri ,ce trebuie parcurs in forta,la sprait.primul piton de aici este foarte "incurajator",miscandu-se zdravan.
urmeaza pasaje la fel de grele(grad 6)la care se mai adauga pernite cu iarba,sfidand gravitatia.trebuie marita atentia,pernitele cu iarba fiind de o miede ori mai periculoase decat un biet piton ruginit.
lungimea are 10 pitoane,dintre care 2 le miscam zdavan,fara a fi nevoie sa le scoatem de la locul lor.Acolo stau de la premiera,asa ca....
Aici am sa fac o scurta paranteza:ne prinsese noaptea,era 19:30,Dan tocmai trecuse aceasta lungime,apoi urmam eu;deja cam obosisem si aveam sa urc pe semi-intuneric.mi-am concentrat toata energia,urland ca un halterofil sau ca un tenismen,in meciuri decisive,capitale.incepuse sa ninga si m-a strafulgerat un gand urat dar mi-am spus:"mai bine nu!"
Am inchis paranteza.Eram trecut de lungimea cea mai grea insa bezna se lasase peste tinut.
I-am spus coechipierului sa scoata lanterna frontala;initialnu dorea sa o poarte in rucsac,in ziua aceea.Am insistat sa o care,si foarte sanatos a procedat.
lungimea a sasea se desfasoara pe creasta aeriana si inclinata si este inzestrata cu 10 pitoane.
coechipierul a facut eforturi mari sa gaseasca linia pitoanelor.ai o senzatie stranie atunci cand te cateri in plin perete,pe intuneric.unghiul de lumina al frontalei este foarte mic insa te ajuta sa iesi din impas.
lungimea a saptea are zero pitoane si urmeaza creasta,ca si mersul pe o scara.atentie insa la boschetii cu niste tepi fantastici,care te pot arunca oricand in hau.iti pot prinde rucsacul sau te poti intepa.deci,grija,la pasajele finale.
Regruparea finala este pe o platforma cu arbori seculari iar la capatul de sus al platformei este o grota.
In stanga se defineste o brana cu o lungime de vreo suta de metri,brana discontinua,aeriana.
Atentie:nu coborati noaptea pe aceasta,mai bine faceti rapeluri.
Atentie si la rapeluri:nu coborati spre stanga,cum priviti haul,pentru ca este un canion gen Albisoara Marelui V,insa cu mult mai mic,ci faceti rapeluri spre dreapta haului.Trei copaci sunt prevazuti cu bucle de rapel,apoi se mai fac inca 2 rapeluri,gen boschetareala,panta se mai domoleste si putem merge pe picioarele proprii.
Traseul Panseluta l-am scos in cinci ore,de la patru treizeci,la noua treizeci,seara,apoi au urmat inca doua ore de rapeluri plus "boschetareala"plus mersul lin ,pe valcel.
Noaptea a tra o ploaie zdravana,dar ce bine ca am dormit in jeep.
Pe intai aprilie 2015 am urcat Magarusul(Pintenul),din Cheile Rasnoavelor,un grad de dificultate 2B,ce are 16 asigurari.La final se poate cobori pe traseul de retragere din padure,acesta fiind dispus cu cabluri ,la pasajele expuse haului.Cam atat pentru astazi.