BULGARIA 2015-IN CAUTAREA CETATILOR TRACICE-ORASUL PROVADIA SI CETATEA OVECH-PARTEA A SAPTEA

M-am urcat intrenul de ora 15,catre Provadia.Biletul costa 1 leva.Trenul face vreo 10 minute.Gara Provadia este foarte jegoasa.Geamurile nu sunt spalate de peste 20 de ani.Prin jurul garii se invartesc cersetori dubiosi.De la gara pana in centru sunt 2 km,pe care ii faci repede,intrucat sunt cam in linie dreapta.Nu-i greu de ajuns in mijlocul orasului,caci locurile se anima si se deschid.Orasul e de o saracie de neinchipuit.In piata se vand cele mai ordinare chinezisme.Provadia este strabatut de un canal imputit,imprejmuit cu un gard negru.Sunt case vechi si cochete amestecate printre blocurile cu cate 4 etaje.
Interesul orasului este dat practic de cetatea Ovech,cocotata pe un platou vast,inconjurat de stanci prapastioase.Ovech a fost construita la 1100,pe vreme primilor tari.
Primul lucru pe care vroiam sa-l fac in Provadia era sa intru intr-un restaurant,sa mananc.Greseala,mare greseala,pentru un tip cu un stomac sensibil.
Am intrat in restaurantul Klassic,primul iesit in cale,desi mersesem mult pana aici,de la gara.Restaurantul parea mai degraba un bordel.Intrand,am fost siderat de privirea Balenei Ucigase,o fatuca cu un cur imens,foarte corporala,de fel,pentru varsta ei de paispe anisori.Fatuca a fost surprinsa neplacut de intrarea unui individ neras,pletos,cu rucsac enorm.Cum nu aveam chef de glume si nici de intins pelteaua,lucru care nu-mi place,atunci cand am actiuni de facut,am intrebat raspicat:"You have some food here?"
Balena ucigasa facu niste ochi mari si bagui ceva.Din start mi-am dat seama ca ceva nu e deloc in regula,dar eram prins in mrejele acestei bombe ecologice numita restaurantul "Klassic".Fata se duse sa-l cheme pe sef,care veni foarte greu.Seful aparu:un domn cochet,inalt,cu ochi abastri,cu ceas imens la mana ,imbracat in pantaloni albi,camasa sport,in carouri,mirosind a cele mai fine parfumuri.Asta lua clar maul puicutelor singure,dornice de stabilitate financiara pe termen lung.
I-am spus ca doresc o friptura de pui cu cartofi,restul din meniu parandu-mi-se dubios,extrem de dubios.
Mustele dadeau asaltul meselor.Pe un perete statea atarnata o partitura,in dreapta mea un pian.L-am intrebat pe smecherasul asta daca e ceva proaspat de mancare.El imi spuse ca e ok.Intrasem in cacat,dar ar fi trebuit sa plec.Asa sunt eu prost,nu pot sa refuz omul,cand intru in hora.Asa patesc si cu organizarea de la Exploreaza Parcul Natural Comana,pun botul la oricine,apoi unii imi dau teapa si regret.Unii prieteni de-ai mei sunt mult ma duri cand e vorba de decizii ferme ,si ei au mai mult de castigat.Asa voi proceda si eu.Trebuie sa fiu mai ferm in decizii.Ce m-ar fi costat sa ma ridic si sa plec?Nimic.
Patronul ma intreba de unde sunt si i-am spus ca sunt roman.Atunci s-a simtit usurat,ca si cand ar fi zis:"aa,voi romanii nu protestati,deci nu ma dai in gat la Protectia Consumatorului.Vedeti,ce ne mai porcaim,noi ,tarile foste comuniste?
Ma intreba ce bere beau si i-am spus ca Shumenskaia.I se paru ok.Apoi puse telecomanda pe Turul Frantei.Pentru un dialog,l-am intrebat:"va place ciclismul?"Omul era in noulea cer,il intreba cineva de hobby-ul sau."Mda",se codi patronul,ca o cocota masculina.Patronul ii spuse ceva Balenei Ucigase.Aceasta facu una din marile greseli:trecu cu cartofii intregi,pe langa mine.Bai,oare astia unde or gati,la primus???
Dupa vreo jumate de ora sosi si platoul cu Salmonella.Ma scuzati,pui fript cu muste prajite.
Balena Ucigasa facu o a doua gafa uriasa:ii inmana patronului platoul cu mancare,nu ma servi ea.Inertia ma facu sa mananc din pui,pana in momentul in care o musca decedata la datorie se ivi in fata mea.Am tras un gat de bere rece,sa-mi revin.Mi-am spus:"intinde-o dracu de aici".
Am platit si am plecat.
Evitati deci restaurantul Klassic din Provadia.
Am urcat numeroase straazi si trepte ,pana am ajuns la cetatea Ovech.O tanti imi percepu  2 leva,la intrare.Am urcat niste trepte care a scos toate fortele din mine.Platoul cetatii ofera privelisti extraordinare ,in toate zarile.Cei 4 lei platiti chiar merita.
Cetatea este atat de mare incat poti pune si cortul.La un moment dat seamana cu Marele Zid Chinezesc.
M-am tot plimbat prin ea,insa a venit momentul sa cobor.M-am gandit la satul Dobrina,dar era cam departe,la vreo 2 ceasuri.Am zis ca voi cobora treptele cetatii si voi dormi in padure.Padurea mi se parea cam sinistra,cam intunecata si foarte deasa.Am auzit zgomot de muzica ,pe o cararuie.Am urmat poteca si mi-am dat seama ca intr-o poiana petrec vreo 20 de bulgari.Aia cand m-au vazut,au inlemnit cu totii.Ce naiba,chiar asa creez senzati???
M-au invitat la masa si m-au intrebat daca sunt neamt.In gandul meu:"ar fi fost bine!".
Rusinat,am acceptat,in cele din urma.Dar mi-am pus cortul mai intai.
Seara s-a lasat cu chefuieli,rachiu,vin,bere,peste proaspat,prajit chiar acolo de catre priatelii bulgarski.
Lovitura de gratie imi fu data dinplincand,pe la ora 12 noaptea,bulgarii au spus ca pleaca acsa.
Am ramas singur cuc intr-o vagauna sinistra.
Am incercat sa aprind un foc,dar nici macar nu aveam cu ce.
Am intrat in cort,am lasat frontala deschisa si doar ce-am atipit si aud pe la cap un fornait de nari,care adulmeca.Am urlat,am scos  fluierul,si patrupedul nu se sinchisea.Se tot plimba pe langa cort.Tot racneam la el,dar nimic,oratania adulmeca in continuare.
Nu stiu cu am putut adormi.
La sase dimineata,cine era incolacit langa al meu cort?Un amarat de caine cu niste picioare mici,de parca i le scurtase cineva.Cainele se uita cu o mutra de vinovat la mine de parca ar fi spus:"scuze,te-am speriat tare rau aseara".
La sapte am plecat din nou spre cetate.Am urcat-o si am coborat-o.
La noua eram in gara iar la zece plecam spre Russe.Stomacul meu declansa alarma generala:SAPROSAN,ENGAGED!!Balena Ucigasa ramanea undeva in urma,ca o amintire neplacuta;ea si cu tzepele ei.

BULGARIA 2015-IN CAUTAREA CETATILOR TRACICE-PROBITYAT KAMAK-PARTEA A SASEA

Pe 23 iulie 2015 ma aflam campat in spatele misteroasei halte C.F.Ravna,dinauntrul careia veneau undele sonore ale"Vietii Satului",emisiune radiofonica.Ma intrebam cat de nostalgic poate fi un bulgar ca sa asculte o astfel de emisiune si de ce halta asta era in paragina,si parasita pe deasupra.Totusi,radioul mergea iar eu credeam ca halta e parasita pentru ca personalul fusese roman.Mintea omului poate imagina orice.
Scenariul meu era total invers:in ziua aceea torida aveam sa aflu ca personal exista si ca nu e...roman.
Dimineata caniculara ma aborda cu multa lehamite.Unde sa mai ma ascund?
Cafeaua n-am mai pregatit-o caci apa era pe sfarsite iar satul era tare departe.
Am urcat la baza panoului cu Probityat Kamak.Am descris un traseu imaginar,pe unde as fi putut sa o iau.Dupa mine ,aveam de trecut 3 jungle,cu pini si arbori pitici si teposi.Am depasit cu teama o iarba foarte mare,la un metru jumate,apoi am dat de un mic platou cu calcar de unde pornea destul de lejer si plat,o potecuta.Aceasta sfarsea in pini teposi,plini de capuse.Deja 2 capuse erau pe mine si am avu tnoroc cu 2 bobarnace de "mare maestru in bobarnace".
Jungla era prea deasa si nu mai era nimic de facut decat o cale-ntoarsa si o bosumflare ingrozitoare.Am coborat un pic mai la dreapta fata de urcarea initiala,si,ce sa vezi?O poteca bine conturata imi facea o deosebita invitatie sa pasesti pe taramul lui Zamolxis.Satisfacut nevoie mare,mi-am spus:"baa,sunt tare!"
Am urcat rapid si castigam bine inaltime.Toiagul ma ajuta si ma simteam cel mai putincios dintre nepuntinciosi.Mi se parea ca prind aripi,ca soarta e cu mine.Am lasat rucsacul la umbra slab conturata a pinilor capusati si am pornit cu toiagul si cu aparatul foto.Rucsacul parea din ce in ce mai mic,dar la loc sigur.Albul calcarului contrasta cu verdele junglei.Ce imagini,ce tinuturi!Ce dura este natura,dar frumoasa si fascinanta,obositoare si periculoasa!Panta se inclina la 60 de grade si trebuia sa fiu atent la orice pas mic.Ajuns la baza Probitiei Kamak,gustam in sinea mea o fericire efemera a exploratorului convins ca orice se poate.Am urcat un pic stanca,caci dincolo de ea era haul.Am facut o poza spre hau,de unde linia ferata lasa o dara aalba,curbata.Am coborat alene.Din rucsac mi-am scos primusul si am pus in oala o conserva de fasole cu carnat.Mai aveam si o rosie.Am mancat relaxat ,sub pini.Apoi,a venit momentul cosmarului,de carat naveta spatiala,la 40 de grade.Odata coborat in Halta,uimire:un burtos bronzat ,mic de statura,statea in fata haltei Ravna.Era picherul.De data asta asculta muzica turceasca.Mi-a spus ca e turc si ca am tren la ora trei dupa-amiaza,pentru Provadia.L-am rugat sa-mi dea cativa stropi de apa,sa-mi arunc pe mutra.
Apoi am stat,flescait,la umbra,in spatele sinistrei halte.

BULGARIA 2015-IN CAUTAREA CETATILOR TRACICE-CETATEA VENCHAN-PARTEA A CINCEA

Dimineata de 22 iulie 2015 se anunta la fel de caniculara.
Pe la noua am plecat spre Cetatea Venchan,la baza careia spusesem ca am pus cortul.Dar ea era protejata de un brau gros de pini si arbori teposi iar eu mi-am pregatit planul de a o ocoli.Am mers pe platoul plincu iarba foarte mare si boscheti foarte teposi.
M-a ajutat enorm amaratul de gps al telefonului ,care imi arata ca daca ocolesc o jumatate de munte,scap de jungla.Asa a si fost ,numai ca eu vroiam sa ajung repede sus,si am luat-o pe curba de nivel,ceva mai diretissima,spre varf.Ghinion,caci viperele colcaiau aici.Mare noroc am avut cu toiagul cel mare si elastic.Cu el imi anuntam o fricoasa intentie de inaintare,prin boscheti si iarba inalta.Aici nu ma aflam la Comana,aici chiar erau vipere.Comana era doar o joaca nevinovata.
Am capiat pana am ajuns intr-o sa,unde scapasem de boschetareala.Parea uman aici.De sus mi-am dat seama ca o poteca lata se afla un pic mai jos de unde ma aflam eu.Dar orice Marco Polo de cartier nu are de unde sa stie asta.
Am pornit din sa,catre creasta muntelui Venchan.Poteca se contura clar,pana s-a dat in petic,pierzandu-se dinnou in boschetareala.Viperele plecau din cale,cu ajutorul toiagului.
Practic,daca nu le calci,sunt anuntate de senzori.Conteaza mult si incaltamintea.
Ziceam ca dau lovitura si ajung la cetatea Venchan,caci apropierea de creasta era iminenta.
Teapa,de o mie de ori teapa.
Am ajuns pe un platou foarte larg,gen Bucegi,si mi-am dat seama ca nu e nici o stanca si nici o cetate.
Atunci mi-am zis:"tracii astia sunt parsivi,au facut cetatile astea imposibil de cucerit".
Practic,stancile pe care eu le vazusem de jos,nu mai erau.Platoul inalt avea o iarba si buruieni de un metru jumate.Am continuat pe el,pana la marginea prapastiei.
Nimic.
Amaraciunea mi-era crunta,ma intorceam deja resemnat ,zicand eu ca pe aceiasi linie.Aiurea,gresisem traseul pe care venisem si ma intorceam pe alta parte a imensului platou.Cand intram mai abitir in panica ,ce vad pe stanga??Un sir de stanci....Mi-am zis sa nu cobor la ele,ca acolo poate sunt vipere...
Am mers drept inainte,dar ..ciudatenie...un alt grup de stanci,de data asta inalte,imi blocheaza accesul.Ptiu,Jesus Christ,de unde au aparut?
Las rucsacul pe platforma unei stanci si descatar.Ei,poftim,ai banuit ca faci si un pic de halpinism?Nu!
Se aude un animal si chiar trece pe la baza unei stanci.E o vulpe!!
Stancile sun super-fotogenice ,in marea de verde si de boschetareala.Hai sa trag un cadru.Crezand ca am scapat,hodoronc-tronc,apar alte stanci,dar caut sa le cobor si nu gasesc o cale de coborare,caci e surplombant aici.Haai,la naiba.Las rucsacul,si fac pe Jackie Chan,sarind.Imi recuperez rucsacul.
In stanga imi apare o stanca inedita,care semana cu un rechin.Stanca este inalta ,are vreo 15 metri,surplombanta si tine o umbra grozava.Las rucsacul aici si pornesc in cercetare,la stanga,pe curba de nivel.Ce crezi ca descopar??? Cetatea Venchan!! Baa,ce tare!! Continui.Ptii,ce grozavenie,ce lunga e,ce surplombanta,ce forme bizare,dar nu cred ca e facuta,sculptata de traci.Am indoieli,am dreptul sa am indoieli.
Sa fi facut asa ceva Marea Tetis?Vedeti de ce imi plac locurile stranii:iti pun mereu mintea la incercare.In plus,la locurile stranii se ajunge greu si sunt pline de pericole si mister.Cineva de pe facebook imi spuse:"Ciprian,ma asteptam la Vihren!",si cand colo,pesteri...."
Aici este locul care ma fascineaza,aici imi voi continua descoperirea misterelor.In toamna voi face totusi o cura de Cherno More,cu plaje fara cocalari si galagie,posibil la Durankulak,dar va trebui sa revin aici.Asa imi spune sufletul.
Cetatea cea straniu sculptata continua foarte mult dar eu n-am mai avut curajul sa o strabat pe toata.
M-am intors la rucsac,mi-am pus primusul sa sfaraie pentru o fasole cu carnat.Carnatii picanti de la Bucuresti se cam stricasera,asa ca vulpea "mea"avea ce manca.
Din nou,canicula cea odioasa ca un diavol ma punea pe ganduri:a porni sau a nu porni de sub stanca -rechin??
Curaj,Cipi,hai,arate-ne ca poti! Cu un scrasnet si o injuratura am preluat sonda spatiala in spate si am inceput coborarea.Totul era simplu acum,caci gasisem Calea Batatorita.Pe Caile Batatorite toti oamenii au acces,acesta fiind facil.Ce simplu e sa stai la cafenele si sa vorbesti de aventuri!Acolo,toate caile iti sunt deschise pentru ca exista confort.Dar iesi din confort! Crezi ca poti?Bine,atunci nu mai vorbi de scris de carti si nu mai vorbi de aventura! Fa-o,if you dare!!!
Am ajuns in satul Venchan cu 2 scopuri:sa cumpar apa plata si sa cumpar mancare.
Am intrat intr-un magazin satesc.Vanzatoarea ma privea cu o fata de parca ar fi spus:"ma,tu de unde vii si ce vrei?"Ii ceream sa imi arate tipurile de conserve.M-am hotarat ce sa iau.O colega de-a vanzatoarei ma intreba daca sunt arheolog si i-am spus simplu ca sunt turist.Oamenii nu-ti inteleg planurile,oricat ai explica.Rezuma-te la atat:"sunt turist!".
Colega vanzatoarei imi puse iar o ntrebare tampita:"dar de ce nu Varna,de ce aici?"Vreti sa fac filosofie la 40 de grade,cand tremur tot de canicula,cand totul se lipeste pe mine si cand am vazut moartea cu ochii??
Rezuma-te la:"aici imi place!".Am rugat-o pe vanzatoare sa-mi incarce bateria aparatului foto.
Intre timp,mi-am cumparat o bere de cidru si m-am asezat pe o bancuta de lemn.Langa mine s-a asezat un grasan,la vreo 20 de ani.Avea si el o bere de cidru.Se uita suspect la mine.Am incropit un dialog,am vrut sa vad daca e deschis dialogului.La inceput nu a fost,se uita la picioarele mele jegoase,pline de taieturi si de pe care curgea transpiratia.Pantalonii scurti si albastri aproape ca se facusera negri de jeg.Nu imi pasa,mai aveam un pic din plan si plecam acasa.
Tipul nu vroia sa vorbeasca.Citesc oamenii foarte bine.Baiatul asta era bodyguard si pazea maagazinul.Nu-i cere unui bodyguard mai mult decat poate duce.La un moment dat,baiatul gras tot repeta:"Nova guardia".Era clar,il nimerisem bine.
Grasanul se imprieteni cu mine cand ii spusei ca mergeam pe jos din Kaspichian si ca fusesem pe la aproape toate cetatile si toate satele.Abia atunci isi revenise.Baiatul asta cred ca avea ceva bulimie,ca amesteca tot felul de dulciuri,cu maancare,crantanele,cafea.suc,bere,energizante.Pe la cinci dupa-amiaza i-am luat la revedere si am plecat din nou spre baza cetatii Probitiat Kamak.Aveam de mers din nou vreo 5 km.

BULGARIA 2015-IN CAUTAREA CETATILOR TRACICE-DIN SATUL NEVSHA IN SATUL VENCHAN-PARTEA A PATRA

Ziua de 21 iulie 2015 se anunta cu evenimente placute si neplacute pentru mine,dar de unde sa stiu eu asta.
Primul eveniment neplacut,ca o pacoste pe capul meu,era canicula,care parca spunea:"na,iti dau si astazi 40 de grade,aventura ti-a trebuit,sa vad cum o poti duce".Incepusem un dialog stupid chiar cu canicula,pe care o priveam ca pe un personaj pe care nu-l iubeam deloc,dar nici nu ma iubea,ma ura de moarte.
La ora noua dimineata ,canicula ma pandea ca o nenorocita,iar dupa strangerea cortului si a sondei spatiale ATTA 80,imi facea figura,facandu-ma lac de transpiratie.Prietena mea,apa,era pe pozitie,dar,saraca,cu greu facea fata,caci trebuia sa o chibzuiesc.
Pentru canicula,dusmanul de clasa number one,aveam un singur anti-dot:ambitie super-umana si scrasnet din dinti.Doar asa am reusit!
Urc platoul cu pini si privesc o cetate imensa,cea care trona deasupra satului Nevsha.Aici pot sa spun ca am avut o imensa frustrare,pentru ca am fost la baza acestei cetati,care era cea mai mare din toata expeditia,si n-am urcat la ea.Un om perfect ar fi facut-o,dar cum am un corp neadaptabil la Sahara,am pierdut vizita asta.
Am continuat spre satul Nevsha,cel mare.Precizez ca satul asta e alcatuit din 2 parti:cateva  case,la inceput,apoi mai mergi cativa kilometri si dai de satul cel mare.
Am intrat in primul magazinas.Am cerut apa la doi virgula cinci litri(2,5 litri)si vanzatoare,o uratenie de femeie intre 2 varste,tunsa a la Mireille Mathieux,cu breton,si cu niste ochi basedowieni,de broasca,imi spuse ca n-are apa decat la unu virgula cinci(1,5 litri).Imi preciza ca mai exista magazine,in centru.
Am urcat o panta ingrozitoare,pe post de strada,am ajuns in centru si aici se ridica colbul ,de la asfaltare.Am zis eu ca o sa fie alegeri locale si la astia.Am intrat in gradina bisericutei Sfantul Nicolae si am facut o poza.Intre timp veni o trasura trasa de un magarus.Ce placere ca mortul sa fie tras de magarus,la groapa.Asa e obiceiul,pe aici.Ce atatea masini luxoase,cand mergi pe drumul fara de intoarcere.
Am intrat intr-alt magazin,invechit,si cu produse indoielnice.Am cumparat doar apa plata.
Am gasit un al treilea magazin,unde am fost intampinat de o vanzatoare tinerica,super-sexi,la vreo 22 de ani,care avea cercel in nas.Vanzatoarea,singurul personaj din calatoria mea care stia limba engleza,mi-a tras un zambet ce mai imi dadea puteri.Iata marketingul mix:pret,calitate,zambet curat,nu fals!!
Am luat-o inapoi de unde am venit si m-am urcat pe un deal calcaros de unde se vedea Probitiat Kamak,cetatea mult-ravnita.
Am mers pe un platou plin cu alun turcesc.
Am debusat intr-un imens lan de floarea-soarelui,de ziceai ca esti la Promenade Ilfovene,la puterea a treia,insa!!!
Am traversat o padure de pin ,in coborare si o craca a intrat in mana si m-a ranit.Era exact pe vena,si initial am crezut ca mi-a sectionat vena;ma vedeam deja chemand 112 si certandu-ma cu fraierii astia de bulgari care nu stiu o boaba de engleza.Sangele imi tasnea din brat si tremuram ca varga.Chiar nu vroiam sa crap,asa stupid.
Cativa serpi s-au dat din cale.Pe picioare eram plini de tepi,spini,iarba si ace de pin.Am iesit la o sosea ingusta.Aici l-am slavit pe Dumnezeu ca am scapat din jungla.M-am asezat pe asfalt si mi-am curatat spinii din picioare.Am pus un bandaj pe brat,dar din cauza transpiratiei si a sarii,bandajul nu statea.Am mers pe soseaua foarte ingusta pe care iesisem,dar nu ducea nicaieri.Am luat-o apoi in sensul opus si am dat de un drum care urca in padure.M-am gandit ca duce la Probitiat Kamak.Aiurea,se oprea brusc in padure.
M-am asezat pe izopres ,am mancat si m-am apucat sa citesc.Era racoare aici,umbra.M-am molesit de tot,dar nu vroiam sa-mi petrec noaptea in padure.In primul rand,iar nu mai aveam apa.
La ora 19 am plecat spre o alta cararuie din padure,crezand ca urca la cetatea tracilor.Aiuritor,si asta se oprea intr-o poiana imensa.Atunci i-am injurat pe bulgari ca nu pun si ei o fantana,un izvor,in padure,dar le place sa viziteze locurile astea.
Am coborat la soseaua ingusta si asfaltata.Am ocolit Muntele Venchan,deasupra caruia statea cocotata Probitiat Kamak.La ora 19:30 era o placere sa mergi.
Am facut niste fotografii la cetate si mi-am spus ca "greu mai e de ajuns la tine,dar tot o sa ajung".
Ma indreptat in linie dreapta spre satul Venchan,dar el nu se mai apropia deloc.Am zarit o halta C.F.si m-am indreptat spre ea.Era halta de tren Ravna.Dinauntru se auzi o voce.Se auzea ...in limba romana.Am avut senzatia ca sunt intr-un film."Si,puteti trai din agricultura?" "Ne descurcam si noi cum putem";"Cat a fost productia la hectar,anul asta?".Am batut in geam,ca un disperat.Dupa gratiile alea groase si perdeaua albastra si murdara nu raspundea nimeni.Am dat cu toiagul in geam si nu a raspuns nimeni.Am racnit:"sunt roman,deschideti".Am injurat ,apoi am plecat spre satul Venchan.Am mai mers vreo 4 km pana in sat.La pria poarta am batut si mi-a deschis o femeie,cam la vreo 60 de ani,cu o figura foarte senina.
I-am spus ca mi-e sete ,ca vreau apa,si a inteles suferinta mea.
In loc de 2,5 litri,mi-a dat 3,5 litri.Este singura persoana care a inteles un om in nevoie,din toata expeditia asta.
Am zarit o alta cetate,spre munte si m-am indreptat spre ea.La vreo 200 metri sub ea mi-am pus cortul.
L-am binecuvantat pe Domnul ca aveam apa,ca puteam sa-mi fac mancare.