PE VALEA LUI BOGDAN ,IN MUNTII BAIULUI,17 DECEMBRIE 2016

Sambata,17 decembrie 2016,am fost pe Valea lui Bogdan,in Muntii Baiului,cu un grup de 9 cetateni.
Unul din ei era fiul meu,ceilalti fiind 2 prieteni mai vechi,cu care fusesem in ture montane,restul de 6 cunoscandu-i la Valea Larga,acolo de unde am inceput traseul.
Practic,pentru a intra in Valea lui Bogdan, pornim de la Restaurantul Izvorul Rece,inapoi,cum ar veni spre Posada,pe partea stanga.Este un pic riscant,pentru ca mergem pe marginea DN-ului,dar nu prea mult,vreo suta de metri.
Apoi incepem urcusul pe vale.Un indicator ne arata ca vom intra pe Valea lui Bogdan.Trecem de bariera verde si de un  baraj de acumulare.Cascade mici sau mari sunt intalnite destul de des.
Pe dreapta ne apare o cabanuta de lemn.
Predomina fagul si molidul,pe aceasta vale,pana aproape de cabana cea mare,de pe vale,din poiana.
Practic,aproape fara voia mea,mi-am facut o relatie importanta aici,cunoscand oamenii ce se ocupa de acest adapost.
Cabana este cu circuit inchis,nu este data in folosinta pentru turism.
Are generator,deci are curent.Incalzirea se face pe lemne.
Ulterior venirii mele cu Mario,pe aici,in 19 noiembrie 2016,mi-a trecut prin cap ideea de a aduce turisti in aceasta zona iar la doua saptamani dupa acea excursie,am vorbit telefonic cu insusi patronul cabanei,pentru ca vroiam ca turistii mei sa fie serviti cu un mic dejun sau o masa traditionala,in nici un caz carrefurisme sau auchanisme.
Domnul respectiv este din Comarnic,a fost foarte amabil si ne-a pregatit un mic dejun copios,cu carnati,pastrama,branza de burduf,vin,tuica,cafea,ceapa,ardei,zacusca.
Cred ca m-am orientat foarte bine la treaba asta,si pe deasupra am vorbit si pentru revelion,ca si asa nu am cu cine sa il fac.Partea proasta este dansul inchiriaza toata cabana si daca nu vin cetatenii,chiar n-as putea sa o inchiriez de unul singur,pentru ca ar costa prea mult.
Sambata am fost un ghid moderat in cuvinte,adica nici n-am trancanit prea mult,dar nici n-am tacut.
Unii erau chiar incepatori si fiecare a primit din parte-mi atentia cuvenita.
In conditiile unei zapezi inexistente ,am parcurs drumul intr-o ora jumate ,incepand de la bariera,pana la cabana din poiana cea mare.
Aici,la cabana,ne-am simtit foarte bine,in confortul unei camere mobilate cu stil,elegant pentru o cabana din munti,dar si caldura,ambientul,erau placute.
Am mancat ceea ce ne-au adus gazdele.
Apoi am pornit,in jur de ora 12,spre creasta Baiului.Drumul se mentine pe curba de nivel,iesind exact intr-un mare luminis al crestei.Acolo am observat cele mai ciudate zade din viata mea,incovoiate de vant sau asa as dori sa inteleg eu,ca au capatat acest aspect,de la vant.
Oricum,larica sau zada existenta aici, plantatia aceasta,face toti banii excursiei,ea insasi fiind un obiectiv turistic iesit din comun.
In plus,am vazut si ienupar pitic,mai rar intalnit in acesti munti,Baiului.
Ca o impresie personala,as concluziona ca partea asta a Baiului sudic este mai plina de surprize placute,si de mister,in comparatie cu partea dinspre Azuga sau cu zona inalta.
Vantul ne-a facut sa stam foarte putin pe creasta ,atingand doar varful Gagu,aproximativ 1500 metri altitudine.
Am coborat pe acelasi drum.
La cabana am fost intampinati de domn Gigi,muncitor ce intretine aceasta cabana.
Am mai stat un pic,apoi am coborat pe unde am venit la urcare.
Le multumesc noilor prieteni ai muntilor si sper sa mai vina.

O ZI GEROASA IN PARCUL NATURAL COMANA, 16 DECEMBRIE 2016

Sunt in statia de maxi-taxi,la "Eroii Revolutiei", zorile inca nu s-au ivit si este un frig de crapa pietrele.
Este vineri,16 decembrie 2016.
Astazi am avut o scapare:mi-am uitat manusile acasa, dar si folia de supravietuire si sacul de bivuac.
Am fost informat ca in timpul saptamanii microbuzele pleaca spre Comana la 06:45.
Dardai si ma gandesc ca daca nu mai vine maxi, voi face cale-ntoarsa.
De ce am plecat,totusi,spre P.N.C.?
Veti rade, insa o turista m-a intrebat daca merg la cules de macese,in zona,si-atunci mi-a venit ideea de a crea evenimentul cu strangerea de macese.
Dar,ca orice ghid grijuliu,m-am gandit ca trebuie sa cunosc toate zonele de pe langa P.N.C.,unde se afla macese.Boschetii astia de macese am observat ca se dezvolta mai ales in poieni deschise,luminoase,cu mult soare,si la marginea padurilor.La umbra,in padure,i-am observat extrem de rar,poate un fruct -doua,pe cate-un boschete pipernicit.
Domn Barbu si microbuzul de Comana sosesc cu o intarziere de 15 minute.
La caldura din microbuz dialogul pare sa se dezmorteasca.Soferii de pe maxi au inceput sa ma cunoasca.
Dialoghez cu domn Barbu,haiosul sofer de pe maxi Comana-Bucuresti.
La destinatie pare si mai frig,mai ales ca de data asta sunt cu 2 ore mai devreme ca de obicei.
Este cea mai friguroasa excursie de pana acuma,in Parcul Natural Comana.Sunt -10 grade.
Pornesc la drum cu speranta,ganduri bune si siguranta unui foarte bun cunoscator al tinutului.
Astazi sunt rege aici,regele singuratatii,al linistii si al misterului.
Urc strada in panta,Putul Sobarului,traversez viile comanenilor si gasesc un prim palc de macesi.Urmeaza si alte palcuri.Mai jos,in vale,este Gurbanul,un afluent al Neajlovului,ce formeaza o serie de lacuri,balti,mlastini.
Asta a fost tehnica noastra,a romanilor,de a-i cuceri pe otomani,de-a lungul veacurilor:sa-i bagam in balti,stufaris,paduri misterioase,pana crapa acolo ,si sa parjolim pamantul,sa nu mai gaseasca nimic de mancare.
Domn Barbu imi spune ca voi gasi mult porumbar si multe macese pe calea ferata dezafectata,Gradistea-Vlad Tepes-Comana.Ma ndrept catre acolo.Acuma,cu toate frunzele cazute,care formeaza o litiera,adica un strat protector pentru diferitele plante,se poate vedea foarte bine totul.Padurea este de-o nuditate desavarsita iarna,si doar cand vrea ea,isi acopera goliciunea cu un strat pur de omat.Se vad intimitati si ascunzisuri pe care ochiul liber nu le zarea in verdele viu al verii.
Descopar lacuri noi,balti noi.Pacat ca ele sunt bocna.Este un tinut auster,dar nu mort.Nimic nu este mort in paduri,niciodata.Padurea functioneaza acum la capacitati modeste,producand in continuare oxigen,liniste,echilibru,calm,visare si sperante.Traversez liniile ferate si urc dealul.Sunt undeva,intre Vlad Tepes si Comana,in rezervatia Padina Tatarului.
Acum,fara frunze,locurile se vad altfel.
Merg si la observatorul de vanatoare,pentru a lua o mica pauza de masa.Scurtez sederea aici pentru ca este foarte frig.
Ies din Padina Tatarului si am de facut un drum foarte lung pana in Valea Hotilor,acolo unde s-ar mai afla ceva palcuri de macese.
Intre timp,imi vine ideea de a iesi din marcajul turistic cruce albastra,si asa foarte rar,si de a explora noi locuri ale Vaii Hotilor.Aici este un deal destul de inalt,pentru o zona de campie.Ma pierd in acest labirint dar nu imi pierd cumpatul.
Incep sa caut o varianta de iesire.Este ora 14 si la ora 16:30 am microbuz spre Bucuresti.
Caut orice alternativa de iesire din "capcana".De pe deal intrezaresc Gostinari si un brat al Neajlovului.
Uimitor,coborarea acestui deal este foarte abrupta,ceea ce nu-i rau,caci la multa zapada,aici as putea exersa opririle in piolet.
Incep sa alerg,si ,in sfarsit ,gasesc o cale de iesire din impas.
Ies pe malul Neajlovului si parca ma simt eliberat.Mi-am gasit si eu sa explorez jungla tocmai pe timp de iarna si ger.
Ma indrept spre Comana,si intru in pensiunea "Bujorul",unde beau o bine-meritata cafea calda.
Desi m-am pierdut si poate m-am si lasat pierdut,dar nu invins,am descoperit locuri misterioase,odata cu aceasta pierdere prin padure.
In plus, daca prin ianuarie-februarie vor veni zapezi mari,am toate sansele sa construiesc un iglu din zapada sau sa fac opriri in piolet,de pe dealul cu panta mai inclinata.

IMPLANT PENTRU REFUZ - APUS [ACUSTIC LIVE VIDEO]

DE LA AZUGA LA DIHAM,PE VALEA GRECULUI,30 NOIEMBRIE SI 3 DECEMBRIE 2016

Traseul montan pe care vi-l propun in cele ce urmeaza are mai multe avantaje si un mic dezavantaj.
Iata avantajele:este mai putin umblat,este curat,fara peturi,gunoaie etc, este in imediata vecinatate a unei gari de pe Valea Prahovei,face legatura cu cel putin 3 trasee montane,are privelisti asupra Muntilor Baiului,Postavaru,Piatra Mare si evident,Bucegi,si se adreseaza tuturor categoriilor de impatimiti ai muntilor, de la avansati la incepatori,de la copii la parinti.
In ultima zi de toamna,care a fost o veritabila zi de iarna,doar din punct de vedere al frigului,cu -15 grade ziua,am plecat impreuna cu mai vechiul camarad de munte,Dragos,spre Azuga.
Am luat "mocanita" de 6:23 si am ajuns in Azuga la 9:12.Biletul dus costa 18 lei.
"Mocanita" are si avantaje ,daca ar fi sa vad "partea plina a paharului",cum ar spune unii.Cunosti multa lume,diversa,iti clatesti ochii,cum s-ar spune, ca mintea oricum ti-o limpezesti acasa,cand ajungi relaxat,dupa o tura hivernala prin Bucegi.Si abia atunci vezi "cristal",de cine si ce iti place.Asta mi se intampla adesea.
Are si un singur dezavantaj,acest traseu:facandu-l in circuit,pe timp de iarna,am observat ca marcajele se pot pierde cu usurinta datorita zapezii,care incarca brazii si mai ales in poiana cea mare,care precede Seii Baiului.
Deci,traseul este urmatorul: urcare pe Valea Grecului,cu marcaj triunghi galben,apoi ajungand in Saua Grecului,la 1385 metri altitudine,ne vom mentine pe drum plat,in directia stanga,nord-nord-vest,iar aici ,pe aceasta portiune apare si un marcaj banda albastra,care ii va tine companie triunghiului galben,pana in Saua Baiului.
Saua Baiului reprezinta un punct important pentru ca aici  se intalnesc nu mai putin de 6 trasee turistice marcate.
Atentie! Sa nu confundam Saua Baiului din Muntii Bucegi,aflata la 1384 metri, cu Muntii Baiului,aflati dincolo de Valea Prahovei.
Partea cea mai grea,pana aici, a fost urcusul din capatul Vaii Grecului pana in Saua Grecului.
Din Azuga pana in Saua Baiului am mers 2 ore.
In acest punct exista 2 relee mari si trecem si pe langa 2 foste unitati militare.
De-aici ne vom indrepta spre cabana Diham,insotiti de marcajele triunghi albastru si triunghi galben.
Drumul este usor, aproape plat.Ultimii o suta de metri ii vom cobori spre cabana Diham.
Deja ma simt nostalgic si ce constat este ca am feelingul de genul "I'am on my way to a great success!"
Why? Because! vorba aceea.
La Diham ,Dragos ma serveste cu celebra lui fasole batuta,facuta de sotia lui.
Imi iau o cana cu vin,devin nostalgic dupa modulul 3 facut aici cu Societatea Ghizilor si Liderilor Montani din Romania si uite de aia zic ca "Im on my way to success!"
Dupa bine-meritatul pranz urcam mai greoi panta pana in Saua Dihamului ,apoi traversam frumoasa Poiana a Dihamului,plina ochi de branduse de primavara, in lunile martie ,aprilie.
Nu vom merge pana la Pichetul Rosu,ci vom urma spre stanga,in urcare usoara,pe marcaj cruce albastra,poteca ce ne va scoate in Curmatura Armasarilor,spatiu cu deschideri ample asupra Caraimanului,Costilei,Bucsoiului si Morarului.
Muntele este o forta,un labirint misterios ce ne atrage puternic spre el.
Cum vrem sa incheiem bucla montana,o vom lua din nou catre Saua Baiului,parcurgand poteca marcata cu cruce albastra,ce merge pe curba de nivel.
Din Saua Baiului vom trece din nou pe langa unitatile militare,vom fi intampinati de 2 catei latosi,simpatici,bucurosi de oaspeti,vom lasa in urma platul varf Leuca Mica,1448 metri,apoi vom cobori strasnic pe Culmea Grecului,ajungand la podul cu gaura pe mijloc,travesand Prahova ,aproape inghetata.
Vom lua mocanita Regiotrans, de 16 :48,  care costa 18,4 lei,pana la Bucuresti.
Acelasi traseu, care a durat sase ore treizeci minute,l-am repetat si sambata, 3 decembrie 2016,impreuna cu mai noul Prieten al Muntilor,Andrei,un student la medicina,din Suceava.
Pe 3 decembrie 2016 insa era un strat foarte gros de zapada,incepand de la 20 de centimetri,pana la 60 centimetri.
Am luat din nou Regiotransul de 16:48,care era un pic mai plin ca in urma cu 3 zile.
Repet,I'am on my way to a great success!
Iata si pozele,si din 30 noiembrie,excursie facuta cu Dragos,si din 3 decembrie 2016, excursie facuta cu Andrei din Suceava.