Noroc ca mai sunt vreo 40 de minute pana cand vine mocanita de 7:43.
Astazi voi merge cu fiul meu pe munte.Tura initiala era de a urca in Muntii Grohotis,insa fiul meu este racit si imi spune ca vrea sa urcam la o zi.Sunt pregatit si pentru el cu echipament de munte.Tocmai ce i-am cumparat bocanci de la Decathlon,un Goretex Mammut,geaca,o caciula din polar,o pereche de pantaloni din polar,manusi,si un polar,bluza.Trebuia inceput de undeva,altfel nu puteam sa-l iau pe munte.Si,in plus,este si imaginea mea,ca-ntr-o oglinda.
In mocanita ma asez confortabil.Astazi,la ora asta,trenul este destul de gol.Nu e galagie,nu e harmalaie.
Mario urca de la Ploiesti.
La 10:23 ,mocanita soseste in statia Valea Larga,unde vom cobori.
Biletul dus-intors este 27 de lei,cu o reducere de 3 lei,asta fiind salvarea unei posircute de Timisoreana la "doza".
Traversam un pod zdravan de fier,peste raul Prahova,apoi urcam niste trepte din metal.Mario este fascinat de treptele astea,facand zeci de poze aici.
Daca as fi avut parinti exploratori,poate ca eram departe,foarte departe,acum.Dar mi-a fost bine si asa,ca si sistemele dictatoriale si rigide ,de gandire,au fisuri din care poti evada.Libertatea unui om tine de diplomatie si de modul sau de fofilare,intr-o dictatura,fie si a parintilor.Cu toate ca mi se spunea sa nu urc muntele,eu reuseam.Insa a trebuit sa-mi arate altcineva cum sa-l urc,niste straini,desi eu mi-as fi dorit ca sa merg cu tata,de exemplu.
In conceptia mea, Mario este un norocos cu un asemenea tata.In plus,rigiditatea ,gandirea negandita,antenizata sau trucata,sunt foarte departe de mine.Eu sunt dintr-o bucata,spun limpede,scurt si la obiect,ce gandesc,ce e bine sa faca un copil,si ce nu.
Am traversat soseaua nationala cu mare atentie,apoi am mers vreo suta de metri spre Posada,spre sud.
Am intrat in Valea lui Bogdan,loc unde este un indicator cu aceasta vale.
Valea nu intra intr-un circuit turistic oficial,nu are marcaje,dar este mai sanatos asa.
Valea lui Bogdan se afla in Muntii Baiului,iar punctul cel mai apropiat de pornire catre aceasta vale este Gara Valea Larga.
Am mers direct pe firul vaii,intalnind cascade spectaculoase.
La inceput predomina padurea de fag,unul inalt si gros,insa taietorii de lemne nu aveau mila,si taiau zdravan din ei.Se numeste la modul politic corect,"exploatare forestiera".
Padurea este si de molid si brad.
La intrarea pe vale a fost construit un minibaraj.
Cele 6 cascade spectaculoase au inaltimi variind intre 10-20 metri.
Mai sunt multe cascade,insa valea se ingusteaza,se salbaticeste.
Noi am continuat urcusul pe un drum "forestier",vizibil.
Duoa 2 ore am ajuns la un canton de vanatoare,o cabana in toata regula,aducand un pic a Curmatura din Crai.
Aici este o poiana foarte mare,de unde poti vedea spre creasta.Eram inconjurati de paduri si munti.
Am continuat urcusul,mentiandu-ne pe drumeagul care face o bucla spre dreapta,apoi stanga.Sunt multe carari si drumuri bine conturate in acest loc,insa numai cel din stanga ne va scoate in mod mai clar si mai usor,in creasta Baiului.Noi veneam pentru prima oara pe aici,in explorare.Fara targeturi si teluri,fara obsesii de varfuri.Vroiam explorare pura.
Asa ca am ales un valcel,urcand zdravan ,cu o panta destul de inclinata.
Cand m s-a parut ca intram din ce in ce mai mult in jungla si ca stransoarea muntelui ne cuprinde ,am decis retragerea.
Ma bucur ca Mario intelege toate lucrurile astea,rapid.
Catina prin care am trecut ne facea cu ochiul,dar locul nu-mi placea,dandu-mi o teama vaga de animale salbatice,patrupede mari.
Am ajuns din nou la drumul cel lat,luind pauza de pranz.
La trei dupa-amiaza am decis sa coboram din nou pe unde am urcat.
La ora 17:00 eram in Gara Valea Larga.
Seful garii ne-a primit inauntru,la rugamintile noastre,pentru ca Mario tusea ingrozitor iar afara se facu frig.
Seful garii nu a vrut initial sa ne primeasca,insa apoi s-a razgandit.
Pe tren nu am intalnit nici un cunoscut.Oricum,era destul de gol trenul,fiind sambata seara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu