duminică, 28 iunie 2009

spre ghetarul on-thor-kargazia 2006-tian shan massiv

pe 31 iulie 2006,pe o vreme super-caniculara,doi ciobani kargazi ne-au pus rucsacii grei pe cai,ducandu-i pana la baza ghetarului.la altitudine,orice efort trebuie dozat.nu suntem nici primii si nici ultimii care isi inchiriaza porteri.se practica de mai bine de 100 de ani!! a costat foarte putin ,5 dolari de persoana si kargazii ne-au promis ca vin pe 8 august 2006 sa ne ia din nou cu caii de la buza ghetarului.da,da,vezi sa nu....









drumul pe aceasta vale este superb,o vegetatie constituita dintr-o specie de cactus atragandu-ne atentia.exista si un mic lac,iar tot ce e aici,ca si teren,configuratie,se afla bine-mersi pe google earth!!cu un rucsac mic in spate si cu rucsacii grei de cate 35 kg fiecare,era o placere sa cutreieri hai hui prin tian-shan.dar,la un moment dat,daca vrei sa vrei sa urci mai mult,trebe sa ti-l iei in carca.nu ai incotro.


am facut vreo 7 ore de la 2544 m la 3150 de metri altitudine pentru ca la un moment dat am avut de ales intre a merge prin lunca ghetarului,cu apa pana la genunchi sau de a trece prin cactusii de care ziceam.am ales cactusii.cand te intepi,nu te uzi,si invers!!!!


valea onthor a fost foarte obositoare,o poteca lunga ,care se strecoara printre niste bolovani uriasi si printre cactusi,reducandune-ne cu mult din energii.


cortul l-am pus la baza ghetarului onthor ,la 3150 metri altitudine.a dat in sfarsit o ploaie ,dar nu cine stie ce!


tian-shanul asta e foarte atragator ca si masiv,e impunator,semet,are elemente alpine care nu sunt in carpati,are o alta flora,o alta fauna,te capteaza ,te indragostesti,te atrage,parca are o magie ce te ameteste,te pune pe visare.

pe 1 august 2006 ne trezim la opt dimineata si facem poze cu karacolski-5216 metri.


E o vreme senina.constat ca pana la ghetar mai e mult de urcat.mersul pe niste pietroaie uriase ma oboseste.ajungem ,in sfarsit pe ghetarul onthor,pe la 3200 m altitudine.personal,am o senzatie stranie pentru ca e prima data in viata cand ajung pe un ghetar.imi pun o dorinta!ne montam coltarii.ghetarul acesta pare unul cuminte pentru ca nu are crevase mari pe 3 sferturi din el,ci foarte mici.crevasele sunt niste crapaturi adanci in gheata pe care trebuie sa le sari sau sa le ocolesti.la o singura crevasa am fost ajutat de coechipier,dandu-mi un bat de ski ca si punct de sprijin.ploaia isi facu aparitia si mi-era teama de fulgere,ca aveam multe cuie de gheata ,coltarii erau in picioare iar pioletii pe spatele rucsacului.dar a trecut,nu a durat mult,vreo ora.avem o priveliste superba asupra varfurilor slonenok,in stanga,care inseamna in rusa elefantelul si al lui karacolsky, in dreapta,care,in viziunea mea ,e un monstru de varf.
in fiecare zi noi mergeam cam vreo 6-7 ore pentru ca atat puteam si nici nu ne fortam.amandoi eram ok din punct de vedere fizic si asta conta enorm intr-o expeditie.ajunsesem intr-o poiana foarte mica,cu iarba,pe la 3600 de metri si acolo ne-am pus cortul.dupa ce am gasit un foarte mic izvor,chiar ca ma simteam ca in paradis.un paradis terestru.plimbandu-ma printre imensii bolovani,am dat de un corn de capra marco polo.denumirea ii este clara:marele explorator a trecut si prin tian-shan!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu