duminică, 5 iulie 2015

MAGURA CODLEI,4 IULIE 2015

Dimineata de 4 iulie 2015 ma gaseste in mocanita "Regio".De data asta nu voi fi singur pe munte,ci insotit de vechiul meu camarad,Dragos,cunoscut in urma cu 7 ani,pe site-ul Panoramio.Ce am constatat la prieteniile care au rezistat in timp este acea incredere  dar si dorinta reciproca de a cauta persoana indragita.
Cand nu exista o afinitate electiva ,prietenia e un fel de targ sau ea dispare ca si cum ai sters ceva cu buretele.Trebuie sa te atraga un ceva la un om,ca sa-l mai cauti,sau sa-l tot cauti.Iar cautarea reciproca se numeste prietenie.
Mocanita are partile ei bune dar si partile ei proaste:iti cultiva rabdarea,pana cand rabdarea devine ura fata de "politicienii"romani,iti dezleaga limba,ca sa mai treaca timpul,iti poate construi noi prietenii etc dar iti micsoreaza timpul de mers pe munte.Ca s-o spun direct,sambata am mers opt ore cu trenul!!,si patru ore jumate, pe munte,ceea ce mi se pare groaznic.
La ora zece coboram in Brasov si ma asteptam ca dupa vreun bloc sa-mi tasneasca micuta si simpatica Claudia Gican,cu rucsacul in spate,gata de "atac",pentru munte.Gandul meu zboara prea departe insa si,in loc de Claudia,am intalnit oameni apatici care habar n-aveau cum sa ajungem in Bartolomeu.Biletul costa 2 lei si poti folosi orice mijloc de transport,timp de ora.Noi am mers cu autobuzul 23 barat pana in Autogara Bartolomeu.De acolo am luat un maxi-taxi pana in municipiul Codlea sau Schwarzberg sau Zeiden.
Scopul calatoriei noastre era de a urca Magura Codlei,munte ce este celebru in toata Burzan Land sau Tara Barsei,prin forma sa de galma,izolata.Ani de zile m-am uitat cu jind la aceasta atragatoare si misterioasa mogaldeata,insa abia pe 4 iulie 2015 am urcat-o.
Dragos ma intreba in maxi taxi:"ei,iti mai ragaie aici cineva,mai sta cineva pe locul tau?"Raspunsul meu era un categoric "Nu".Dragilor,aici ne aflam in Transilvania unde ordinea si curatenia sunt gazde,nu oaspeti.
Sincer,atunci cand am coborat in Codlea,am avut senzatia ca ma aflu intr-un orasel din Ungaria,Austria sau Germania.
Cu exceptia unor strazi aflate in reabilitare,acest orasel,facut mai degraba pentru bunici care plimba copiii veniti in vacanta mare,este curat,asezat si cu o arhitectura saseasca.Casele au geamuri prevazute cu obloane iar in prelungirea acoperisului Dragos a observat bine o parte triunghiulara,care habar n-avem ce simbolizeaza.Portile sunt solide,mari si dupa ele nu se mai vede nimic.Intimitatea este bine protejata la localnici.
Am intrat pe strada Magurii,aflata in imediata vecinatate a Bisericii evanghelice.
Dupa vreo 200 metri apare  marcajul turistic triunghi rosu,triunghi albastru.Strada in panta ne scoate repede in afara oraselului cu rang de municipiu,poate o grea povara,in aceste tulburi vremuri.
Ajungem pe un platou cu pini,de pe care observam strada Magurii si Biserica Evanghelica.De aici vom intra in padure.Vremea este calduroasa ,e soare si aflam ca in Bucuresti ploua cu galeata.
Traversam o zona cu o alta poiana in mijlocul caieia se afla o jungla plina de plante,dintre care distingem sunatoare dar si portiuni cu rugi  de zmeura.
Poposim la o bancuta.Mancam aici.Un muncitor forestier ne spune ca "unicul"urs al Magurii Codlei a fost impuscat pentru ca era....prea batran.Noi si bulgarii am luat cu succes locul barbarilor,desi ne batem cu caramida in piept ca suntem credinciosi.Daca esti credincios,nu omori.
Cartofii copti ai lui Dragos imi fac cu ochiul.In apropierea noastra se afla o mare jungla ,plina cu zmeura.La intoarcere voi culege cateva,intr-o cutie.Continuam drumul pana la o bifurcatie:in,dreapta,merge spre varf,direct,triunghiul rosu,iar in stanga,trecand prin Poiana lui Sulica,continua marcajul triunghi albastru ,apoi apare o banda albastra.
Alegem drumul din stanga,crezand ca poteca foarte inclinata din dreapta "nu e ce trebuie".
Mergem lejer,pe curba de nivel,aproape plat.In Poiana lui Sulica culeg flori pentru maica-mea.
Ma amuza denumirea astea si imi tot spun ca Sulica asta avea ..o sulica mica.
Fac haz de necaz,sunt catranit rau,dar mirifica poiana cu flori multicolore imi da o stare de bine.
La un moment dat apar "prieteni"noi precum banda albastra,apoi punct rosu.
Suntem tare nedumeriti.Fie vorba intre noi,in ziua aceia trebuia sa fim pe Horvatca insa lui Dragos nu i-a placut pentru ca in zona se face recensamantul ursilor,si e mai bine sa nu fi recenzor la ursi.
Asadar,fara nici o citire despre Magura Codlei,urcam la traiasca nimereala.Nimereala a fost buna,pentru ca punctul rosu pe care l-am urmat,ne-a dus exact pe varful dorit,la 1292 metri altitudine.
La rascrucea altor drumuri(banda albastra cu punct rosu)se afla,pe stanga,un grup de stanci pe care te poti urca cu atentie,pentru ca sunt alunecoase.De sus,din varful lor,se observa foarte bine Holbavul ,Piatra Craiului dar si zona varfului nostru.
Urcusul pe punctul rosu ne-a demonstrat ca si un pisc de 1300 metri te poate face sa gafai.Aceasta varianta confera o insiruire de pietre calcaroase pe care urci.Castigi foarte repede altitudine.Apoi urmeaza traversarea destul de lunga a crestei Magurii Codlei.La un moment dat ai putea crede ca nu mai ajungi pe nici un varf,pentru ca totul este impadurit.Finally,iesi intr-o poiana mica in care exista o borna,colorata in rosu,galben si albastru iar in varful ei este un contur al Romaniei,pe care scrie altitudinea varfului si numele lui.
Un moment caraghios,si-n acelasi timp,enervant,a fost atunci cand Nero,un caine lup,cu o limba scoasa pana-n pamant de efort,a venit langa mine si a trecut peste tricoul pe care il pusesem la uscat.
La ora 15 am inceput sa coboram pe triunghiul rosu.Facusem 3 ore pana-n varf.Aici am stat foarte putin,un sfert de ora.
Coborarea este sinuoasa,destul de alunecoasa.Vegetatia este mare,pe alocuri.Totusi,Magura Codlei  este un munte solicitant.
Am stat la bancuta vreo 10 minute,pentru a culege zmeura.Daca ar fi fost dupa mine,am fi pierdut toate trenurile..
La ora 17 eram in Codlea,de unde luam microbuzul spre Brasov.Pretul unui bilet pe aceasta ruta este de 4 lei.
Am observat ca microbuzele si autobuzele isi respecta cu strictete orarul.Iata un motiv in plus pentru Claudia,de a iubi noul ei oras!
Am prins si trenul mocanita de 18 20,care ne-a terminat pana la Bucuresti.
Zona a trezit dorinte noi in mine,de a explora satele sasesti si Muntii Persani,aflati relativ aproape.
Fotografia alb-negru este realizata in 1928 de Christel Verlag.




















































3 comentarii:

  1. Da . Frumoasa tura !
    Mi-a placut ce ai spus la inceputul jurnalului de prieteniile care dureaza in timp .
    Legat de Horvoatca .... ramane pe alta data .
    M-au fascinat casele cu arhitectura saseasca iar Magura Codlei are ceva aparte .
    Salutari !

    RăspundețiȘtergere
  2. Hei, multumesc de gand si pomenire! M-ai facut sa zambesc :)
    Eram deja plecata la poale de Crai, de vineri seara chiar, doar fac 40 de minute cu trenul :)
    Data viitoare cand mai faci ture prin zona, anunta-ma si pe mine, poate n-am nimic altceva in plan si ma alatur, imi plac turele tale in general.
    Toate bune,
    de la Brasov :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca ii spui lui domn Andrei sa facem o tura cu masina pana la baza muntilor,cotizez bucuros cu craitarii de benzina/motorina.oricum ar fi,da,de ce nu,mergem impreuna in munti,numai voi sa vreti.

    RăspundețiȘtergere