marți, 7 iunie 2016

MODULUL 4 AL SOCIETATII GHIZILOR SI LIDERILOR MONTANI DIN ROMANIA,31 MAI-5 IUNIE 2016

In perioada 31 mai-5 iunie 2016 s-a desfasurat modulul 4 de curs din cadrul Societatii Ghizilor si Liderilor Montani din  Romania.Modulele,in numar de noua,se desfasoara in vederea obtinerii calificarii de lider montan,o meserie noua pentru tara noastra.Este,practic,o supra-calificare,pe langa cea de ghid montan,de exemplu.
Asa cum am mai spus si la inceputul cursului,am fost selectionati 8 oameni,din 45.
Cursul acesta nu este usor,sunt unele notiuni total noi pentru mine,ca si participant.O spun cu hotarare ca orice investesti in tine,ti se va intoarce,mai devreme sau mai tarziu.In ultima luna am investit,de exemplu,intr-un Atlas Botanic imens si ma mir ca au putut sa scoata si romanii asa ceva.Pana acuma,florile erau prezentate in alb-negru ,si daca se putea sa fie si hartie reciclata,cu atat mai bine,nu-i asa?Pai asta inseamna ne-profesionalism,sa-ti bati joc de ceva sau cineva.
In fine,am plecat pe 31 mai 2016 spre Gara de Nord.Asteptam tensionat mocanita de ora 14:00.Lume multa,navetisti.Speram sa ma intalnesc cu Ioan Stoenica si Ilinca,colegii mei mai tinerei.
Pana la urma,cei doi au ajuns la Brasov cu un maxi-taxi.
In tren am sunat-o pe Adina,o amica de munte,careia i-am multumit inca o data pentru rucsacul pe care mi l-a facut cadou.De-asemenea,ii mutumesc si lui Catalin C.,sponsorul care imi sustine o parte din cheltuielile de curs.Catalin face parte din primii membrii ai Clubului Alpin Roman,sectia Bucuresti.Ma ajut cu cativa prieteni de nadejde,trebuie sa recunosc.
M-am intalnit cu Stoenica si Ilinca,in Gara Brasov.Am stat ca de obicei la o placinta,la restaurantul "La Placinte".
Acuma deja ne-am mai obisnuit unii cu ceilalti.De-asemenea,mai m-am obisnuit si cu colegii ceilalti,care vin din toate colturile patriei.Este bine sa ai o imagine naturala,nu una falsa.Cred ca acest curs incepe sa ne aproprie,sa ne arate cine suntem.Colegii au ras mult de mine la traversarea Bicazului involburat.Dar si eu am ras de mine,vazand filmul.Este sanatos sa vezi ce poti si ce nu.Asta inseamna smerenie,sa-ti vezi limitele tale naturale.Mai bine sa recunosti asta,nu-i greu.
Am ajuns tarziu la Lacul Rosu,impreuna cu Marian Anghel si ceilalti doi.
Au sosit apoi si restul colegilor.Daca ma gandesc bine,si ceilalti colegi ai mei fac eforturi colosale sa vina la acest curs.Chiar daca unii au bani multi,nu au timp,de exemplu.
Pe intai iunie,de ziua copilului,am fost la catarare in Cheile Sugaului,aproape de Bicaz-Chei.Ne-am catarat in 2 pereti,pe spituri.Stanca este solida aici,este calcar.
Am facut si traversee in pereti.S-a insistat pe regrupari in perete,lucru care este capital.
Am ajuns tarziu in statiune,cu pofta de bere si mancare.Am baut o bere traditionala,Harghita.Era ultima,dar am impartit-o cu Ciprian,instructorul.
Am revazut Lacul Rosu dupa 27 de ani.Nu am fost nostalgic,dar am trait cu senzatia ca am mai fost la Lacul Rosu intr-o alta viata.27 de ani este enorm.
A doua zi a inceput calvarul ploilor fara sfarsit.Se anunta cod rosu.Dimineata si dupa-amiaza am facut teorie,referitoare la managementul riscurilor.Dupa-amiaza am fost pe ploaie la rau,sa invatam traversarile.Este a doua oara in viata cand traversez un rau infiorator de vijelios.Prima oara a fost in Kargastan,in 2006,dar acolo a fost de nevoie.
Acuma am avut senzatia ca nu pot controla nimic,ca tot corpul meu este un fulg azvarlit cu forta colosala a apelor.
Colegii radeau,dar si ei au avut o teama.
Pe 3 iunie 2016 am facut primul traseu de orientare turistica,cu busola si harta cu Cheile Bicazului.
Toata dimineata a plouat cu galeata.Marian ne-a verificat echipamentul.Ne-a spus ca avem sacii de dormit prea grei si ca ar fi bine sa luam ce-i mai usor.Asa e,are dreptate.Pe viitor trebuie sa iau un sac usor,de vara.
Primul traseu a fost pe la Pestera Surducului,Belvederea de la Gradina Zanelor,Saua Suhardului.Am nimerit intr-o jungla deasa,dupa coborarea de la Belvederea de pe branele din Gradina Zanelor.Aici am descoperit irisi albi,pe care nu-i mai vazusem niciodata.De-asemenea,am vazut irisi de culoare violet.
Incepuse din nou sa ploua,Ciprian ,instructorul,isi intrase de rolul de turist enervant si neastamparat iar eu eram liderul.Ciprian se tot ducea la marginea prapastiei,intentionat,iar eu ii spuneam sa nu mai se duca la marginea prapastiei.
Jungla aia imi placea foarte mult.Stoenica deveni expert in orientare,cu harta si busola.Intr-un final,iesiram la poteca marcata cu banda galbena.
Urcaram in Saua Suhardului,pe la 1200 metri altitudine.
A nu se confunda cu Muntii Suhardului.Aici eram in grupa centrala a Carpatilor Orientali,in Masivul Hasmas.
Ne-am asezat tabara in poiana Suhardului,in catedrala intunecoasa si misterioasa a molizilor inalti.Toti si-au pus izoprenele,si s-au acoperit cu foi de cort.
Eu am construit o coliba din cetina si din lemn ud.
M-am bagat in ea,nu m-a plouat noaptea inauntru,numai ca fiind in panta,am luat-o la vale,noaptea.
M-am trezit cu ploaia care imi spala pacatele.M-am ascunsdin nou in coliba.Am dormit lemn,a fost placut.
A doua zi ibricul sfaraia,trimitand in aer miros de cafea.Ilinca nu stia de unde vine mirosul de cafea.Eu eram ascuns printre molizi,preparand cafeaua.
Am plecat apoi spre pensiunea Gal,unde eram cazati.Tiimpul a fost doar de o mica ciuguleala,apoi vom pleca din nou intr-un traseu turistic montan,tot cu busola si harta.De data asta echipele s-au schimbat.Eu eram cu Marian,Florin Ocolisan,Ilinca si Roxana Viziteu.Ne-am bagat din nou intr-o jungla,deasa,cu tepi multi,cautand o pestera.N-am dat de pestera.Am coborat pe traseul marcat cu banda galbena,apoi am mers spre saua Tifrea,loc deosebit de pitoresc.De-aici am plecat spre raul Bicajel.A trebuit sa-l trecem,asigurati in coarda.
De-aici am continuat spre Cheile Bicajelului,pe unde raul cu acelasi nume era parca Amazonul,dupa atatea ploi.
Cheile sunt spectaculoase.Noroc ca exista acest marcaj,banda galbena,si un podet foarte bun.
Ne-am intors spre seara.Restaurantul de la malul Lacului Rosu era deja inchis,dar am fost la un alt restaurant,unde prima oara au zis ca n-au mai nimic de mancare,apoi au facut probabil,o revolutie,in bucatarie,ca de gasit,tot s-a gasit ceva.Era amuzanta "ospatarita",o tinerica la vreo 18 ani,cu un chip de tarancuta,cu codite ,si rosie in obrajori,care,dupa fiecare intrebare de-a noastra,de genul:"dar ciorba aveti?",iti trantea un Nu hotarat.
M-am pus in situatia lor,de tineri care vor sa muceasca ceva si dupa chipurile lor nu era nimic premeditat,erau doar necizelati ,pentru o astfel de meserie,la care mai trebuie sa si zambesti un pic.
Seara,cativa din grup s-au dus la o mica distractie,dar eu am ramas ascuns in camera,gandindu-ma la cineva drag din Breaza.
Pe 5 iunie 2016 am dat examenul.Ciprian ma ironiza groaznic,intrebandu-ma ce mai face Nicolae Baticu,asta apropo de o carabinera pe care am primit-o in urma cu 21 de ani,de la marele presedinte al C.A.R-ului.
I-am raspuns ca nu stiu ce mai face,ca poate ar fi bine sa-l intrebe el ce mai face.
De fapt,fiecare dintre noi nu este perfect,mai are si scapari.Nu le pot avea pe toate,dar promit ca o sa-mi schimb si carabinierele cu filet...
Am avut oarecare ezitari si o greseala,dar noroc ca mi s-a spus care este.Sunt dispus sa invat.De-aia sunt la acest curs.
Pe la ora 14 am plecat cu totii,catre casele si orasele lor.Marian Anghel ne-a lasat foarte bine,in Brasov.
Din nou la placinte,doar eu si cu Ioan,de data asta.Din nou pe mocanita,cu un geam care nu vroia sa se inchida.CFR 2016...








































































2 comentarii:

  1. In alte conditii as fi fost foarte incantat sa fac si eu acest curs .
    Consider ca inveti lucruri deosebit de folositoare si pe munte si in viata .
    Salutari !

    RăspundețiȘtergere