In nord-estul localitatii Podu Dambovitei ,sus,pe dealuri,au ramas ruinele Cetatii Oratia sau Oratii,datata la 1368,insa izvoarele istorice ne informeaza si cu alte date,cum ca ar fi fost construita la 1200.
Cert este ca trecatorul care isi face nenumarate poze exact in dreptul Cetatii,in linie dreapta la aproximativ 70 de metri coborare lina,nu baga de seama de existenta acestui obiectiv turistic, ce sa mai zic de canion.
Sursa principala de informare asupra Canionului a fost site-ul Romania-Natura.ro, site conceput de marele speolog roman Ica Giurgiu,caruia i-am multumit,pe facebook,evidement.
Cu Ica am avut o colaborare frumoasa in anii "90,cand mi-a publicat mai multe articole personale in revista "Muntii Carpati".Cred cu tarie ca online-ul romanesc este mega-superficial si ca datorita unui click poti sterge multe,pe cand ce e scris pe hartie,ramane de-a pururi.
In plus,ai o responsabilitate uriasa cand scrii cu pixul pe hartie,apoi aceasta hartie se poate transforma intr-un articol sau carte.De ce? Explicatia este mai sus:ramane vesnic,peste generatii.Iar lumea va putea spune despre tine,cand vei fi oale si ulcele:ce fascinant era asta sau ce cretin era asta.Cine o fi fost?
Ori,pe on-line poti scrie rapid ce vrei,cand vrei,la orice ora.
Articolul de fata il voi scrie succint pentru ca imi dau seama ca sunt si oameni care merg pe munte dar sunt de rau augur pentru acest spatiu geografic.
Astfel,in Canionul Oratii am intalnit multe peturi.Banuiala ar fi ca ciobanii au aruncat aceste zeci de peturi pentru ca la obarsia acestuia s-a aflat o stana.Este doar o ipoteza.
Intr-un an,dar nu stiu in care,un caine a fost "blocat" aici,si scos,salvat,dar nu pot spune de cine.Am doua surse de informare,pe aceasta tema,insa nu mi s-au dat detalii.Legendele insa raman.
Echipa din 26 noiembrie 2016 a fost alcatuita din Florin Mitu si Laurentiu Popoviciu.
Cetatenii ,cei doi,sunt barbati maturi,de nadejde.Sincer,prefer un prieten pe munte,care sa aiba caracter,in defavoarea unui om care se crede mare catarator sau alpinist,dar in final constat ca e o javruta.
Pe munte caut prietenia oamenilor,socializarea,caracterul bun al oamenilor.
Tehnica poate sa si-o formeze orice personaj.
Cu Mitu vin in zona asta pentru a sasea oara,anul asta.Am un feeling pozitiv ca asta e zona de unde imi vor iesi craitarii,cocosheii.E zona putin explorata si exploatata turistic.Majoritatea se opreste in parcarile superbului drum ce face legatura cu Branul,insa ce se ascunde in acest Culoar misterios,putini stiu.
La Voinesti ne cumparam pateuri cu branza si placinta cu mere.Voinesti este patria marului romanesc,pur.
Oamenii te imbie cu bunatati cum ar fi pere,mere,tuica,vin,suc de pere,suc de mere.Si noi am luat din toate astea.
Patiseria "noastra" din Voinesti a devenit un alt leit-motiv de a circula pe drumul de Targoviste,si nu pe cel de Valea Prahovei.
Sunt 180 de kilometri pana la Podu Dambovitei.
Satul este asezat pe la 800 metri altitudine,destul de risipit,pe coastele domoale ale dealurilor.
Canionul incepe de pe la 950 metri altitudine.
Pe un teren plat,si o coborare usoara,relaxanta,ajungem in dreptul Cetatii.De-aici se vede bine Masivul Iezer-Papusa,acum inzapezit.
Prin paduricea deasa observam firul Vaii Oratii.Cine banuieste ca mai jos se ascunde un jgheab fioros,si periculos,in perioadele cu precipitatii? Nimeni.
Stanca este calcar.Se poate spune ca am avut o zi norocoasa pentru ca stanca era uscata iar canionul era sec.
Am vazut imagini cu cascade,prin canion.Atunci nu l-as face.
Canionul Oratii are 15 "saritori",adica intreruperi de panta,rupturi.
Aici trebuie sa vii pregatit cu o coarda sau semi-coarda de 50 de metri,anouri,bucati de cordelina,carabiniere cu filet,hamuri.La baza fiecarei platforme de regrupare exista cate 2 spituri plus un lant.
Mai sunt si pitoane,insa foarte vechi.Poate sunt batute acum 25 de ani.Sunt curios care este istoricul explorarii acestui canion.
Laurentiu si Florin sunt incepatori intr-ale muntelui,insa am avut incredere foarte mare in ei pentru ca i-am simtit.Cu amandoi facusem ture,stiam ce pot.Pe Laurentiu a trebuit sa-l dau jos prin tehnica filarii ,de pe opt,dispozitivul de asigurat,de rapel,trecand coarda printr-o bucla ,insa mai intai de asta am facut tringhiul fortelor.Unghiul nu trebuie sa fie mai mare de 60 de grade pentru ca forta de tragere a corzii este foarte mare si poate smulge pitoanele.Nu sunt de acord cu eterna bucla de cordelina,trecuta prin eternele pitoane vechi si ruginite.Triunghiul fortelor este esential,forta sa cada ,sa fie acumulata doar intr-un singur nod,nu sa umble ca bezmetica in sus,jos,laterale.
Eu l-am asigurat,l-am coborat pe Florin ,in primele 6 rapeluri.El si-a dat seama cum cobor eu in rapel si a inceput sa faca singur rapelul.
Pe Laurentiu trebuie sa-l invat sa faca rapel de la un copac,fara hau mare sub el,maxim un metru vertical,si bineinteles ,sa-i pun un nod Machard,sa nu o ia la vale.
Canionul l-am coborat in 8 ore,pentru motivele enumerate mai sus.
Pe ansamblu,eu,personal,am fost stapan pemine,calm,riguros,insa spre final,coarda incurcandu-se aberant,mi-au trecut sudalme pe la gura.
Coarda se si udase de la marmitele care inca mai aveau apa,n multa,5-10 cm adancime ,dar unele aveau chiar si jumatate de metru adancime.Apa curata,sticla.
Mi-aduc aminte ca mi-a scapat intr-o marmita,cea mai adanca,cea mai noua carabiniera cu filet,pe care mi-o cumparasem in timpul scolii S.G.L.M.Laurentiu a avut amabilitatea sa mi-o recupereze.
In canion am ciugulit cate ceva.Nu prea aveam chef sa mancam,sa ne-ndopam.
Desi inceputul a fost super prost,cu un Laurentiu care nu dorea sub nici o forma sa coboare o saritoare de nici doi metri,pana la urma convingandu-l,sfarsitul a fost incununat de succes,ce-i drept,la luminile frontalei,atunci cand tot susnumitul Laurentiu Popoviciu facu o baita zdravana la bocanci,in ultima marmita pe care nu o banuiam asa de adanca.Oricum,el a fost the brave,pionierul care facu ultimul rapel,culmea,si cel mai lung,de 25 de metri.Noi am ocolit marmita,facand rapel pe o alta fata a prapastiei.
Ultima suta de metri am ocolit,prin padure,marmite inghetate ,cu o pojghita foarte subtire de gheata.
Fara rapeluri,doar pe plat,pe pamant inghetat,frunze mirosind a putred si luciu de apa formand nervuri fotogenice de gheata.
Am iesit la dreapta Taberei Oratii,la vreo 10 metri de vila respectiva.
Am mers pe o strada interminabila,pana am debusat in drumul principal ce traverseaza Culoarul Rucar-Bran.
Masina era sus,la mama-naibii.Am rugat un cetatean sa ne lase la masina.Fiind seara,s-a uitat din cap pana-n picioare ,la noi,analizand situatia.
Situatia era ca trei oameni de munte doreau ajutor.
Omul si-a facut rapid o parere,si ne-a luat cu masina.
Cam asta a fost.
Visurile se implinesc numai cu oameni potriviti pentru acele visuri,asta ca s-o dau din top,acuma,la final de articol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu