Unul din ei era fiul meu,ceilalti fiind 2 prieteni mai vechi,cu care fusesem in ture montane,restul de 6 cunoscandu-i la Valea Larga,acolo de unde am inceput traseul.
Practic,pentru a intra in Valea lui Bogdan, pornim de la Restaurantul Izvorul Rece,inapoi,cum ar veni spre Posada,pe partea stanga.Este un pic riscant,pentru ca mergem pe marginea DN-ului,dar nu prea mult,vreo suta de metri.
Apoi incepem urcusul pe vale.Un indicator ne arata ca vom intra pe Valea lui Bogdan.Trecem de bariera verde si de un baraj de acumulare.Cascade mici sau mari sunt intalnite destul de des.
Pe dreapta ne apare o cabanuta de lemn.
Predomina fagul si molidul,pe aceasta vale,pana aproape de cabana cea mare,de pe vale,din poiana.
Practic,aproape fara voia mea,mi-am facut o relatie importanta aici,cunoscand oamenii ce se ocupa de acest adapost.
Cabana este cu circuit inchis,nu este data in folosinta pentru turism.
Are generator,deci are curent.Incalzirea se face pe lemne.
Ulterior venirii mele cu Mario,pe aici,in 19 noiembrie 2016,mi-a trecut prin cap ideea de a aduce turisti in aceasta zona iar la doua saptamani dupa acea excursie,am vorbit telefonic cu insusi patronul cabanei,pentru ca vroiam ca turistii mei sa fie serviti cu un mic dejun sau o masa traditionala,in nici un caz carrefurisme sau auchanisme.
Domnul respectiv este din Comarnic,a fost foarte amabil si ne-a pregatit un mic dejun copios,cu carnati,pastrama,branza de burduf,vin,tuica,cafea,ceapa,ardei,zacusca.
Cred ca m-am orientat foarte bine la treaba asta,si pe deasupra am vorbit si pentru revelion,ca si asa nu am cu cine sa il fac.Partea proasta este dansul inchiriaza toata cabana si daca nu vin cetatenii,chiar n-as putea sa o inchiriez de unul singur,pentru ca ar costa prea mult.
Sambata am fost un ghid moderat in cuvinte,adica nici n-am trancanit prea mult,dar nici n-am tacut.
Unii erau chiar incepatori si fiecare a primit din parte-mi atentia cuvenita.
In conditiile unei zapezi inexistente ,am parcurs drumul intr-o ora jumate ,incepand de la bariera,pana la cabana din poiana cea mare.
Aici,la cabana,ne-am simtit foarte bine,in confortul unei camere mobilate cu stil,elegant pentru o cabana din munti,dar si caldura,ambientul,erau placute.
Am mancat ceea ce ne-au adus gazdele.
Apoi am pornit,in jur de ora 12,spre creasta Baiului.Drumul se mentine pe curba de nivel,iesind exact intr-un mare luminis al crestei.Acolo am observat cele mai ciudate zade din viata mea,incovoiate de vant sau asa as dori sa inteleg eu,ca au capatat acest aspect,de la vant.
Oricum,larica sau zada existenta aici, plantatia aceasta,face toti banii excursiei,ea insasi fiind un obiectiv turistic iesit din comun.
In plus,am vazut si ienupar pitic,mai rar intalnit in acesti munti,Baiului.
Ca o impresie personala,as concluziona ca partea asta a Baiului sudic este mai plina de surprize placute,si de mister,in comparatie cu partea dinspre Azuga sau cu zona inalta.
Vantul ne-a facut sa stam foarte putin pe creasta ,atingand doar varful Gagu,aproximativ 1500 metri altitudine.
Am coborat pe acelasi drum.
La cabana am fost intampinati de domn Gigi,muncitor ce intretine aceasta cabana.
Am mai stat un pic,apoi am coborat pe unde am venit la urcare.
Le multumesc noilor prieteni ai muntilor si sper sa mai vina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu