PRIN CHEILE POLATISTEI,SPRE PARANGUL MARE,PERIOADA 31DECEMBRIE 2011-4 IANUARIE 2012

Bun gasit in 2012 si La multi ani iubitorilor de munte si de natura!

In cele ce urmeaza va propun sa strabatem,fie si prin imagini ,un traseu inedit:Petrosani-Cheile Polatistei-stana Polatistei-stana Mormantul Florii-Varful Ciocarliul Grivelor(2033 metri altitudine)-Varful Tapul,Mandra,Parangul Mare.

Traseul acesta este atipic pentru ca foarte putini oameni de munte,in special cei din Bucuresti,il strabat,cu atat mai mult,iarna.L-am ales pe mai multe considerente:unul ar fi de exemplu,ca strabate Cheile Polatistei,sau ca linia inalta a Crestei Parangului se vede mai altfel decat de la ANEF.....

....dar si datorita salbaticiei si .....salbaticiunilor!!! ca,deh,asta mai imi lipsea,de Revelion,intalnirea cu vreun urs!

Inca din 2009 am promis ca voi aduce mai multa informatie montana,pe acest blog,si mai putin,sau spre deloc,filozofari banale.Iata informatiile proaspete:biletul dus-intors Bucuresti-Petrosani ,la A 1821 costa 135 roni,cu 10 roni mai mult decat in urma cu o luna....

Din spatele celei mai urate gari din Romania,a Petrosaniului,luam un taxi,la sase dimineata,spre Parcul National Defileul Jiului.Taximetristul imi cere enorm,40 de roni pentru 13 km.Nu am incotro,mi s-a pus pata pe Cheile Polatistei si nu dau inapoi,mai ales ca suntem in 31 decembrie 2011...

Cobor la granita judetelor Gorj cu Hunedoara,acolo unde se afla un fel de "monument"care ne spune ca am venit bine in jud.Hunedoara.Si ca sa fim siguri ca nu am gresit traseul,indicatorul cu Paraul Polatistea se afla pe malul opus.Soferul de taxi pleaca si raman in plina bezna,fata in fata cu necunoscutul,cu enigmaticele Chei ale Polatistei.Este 6 dimineata si nu am de gand sa pornesc pe intunericul asta.Abia la sapte fara douazeci dau startul.O ora si jumate merg totusi pe bezna si semi-intuneric.Merg spunandu-mi rugaciuni cu voce tare.Treaba asta ma incurajeaza sa continui,dar ,mintea mea ,in gandul ei,spune ca sperie animalele un glas uman.

A,era sa uit de culoarea si forma marcajului:punct galben,nicidecum cruce rosie,asa cum e trecut pe multe harti,ce-i drept,vechi.

Cum sunt aceste chei?La inceput,vreo 2 km,anoste,versantii nu-s abrupti,si nici asa de apropiati,apoi,mai apare cate un perete de sist cristalin,cand pe un mal,cand pe celalalt.Cate o cascada inghetata supravietuieste unei ierni blande de pana acuma....

Pe jos,mai mult gheata,decat zapada.Drumul nu prea urca vreo 2 km,ci e mai mult plat,dar serpuieste in serpentine.Pe la jumatea drumului,adica dupa vreo 3,5 km,apar pereti inalti,sa zic,de 50-80 metri,verticala.Am mers foarte incet cei 7 km,pana la bifurcatia drumurilor,acolo unde sunt si 2 cantoane.Pe internet vazusem o poza cu unul din cantoane, care era folosit pentru strangerea productiei de afine,zmeura si alte fructe ale padurii.Pentru informatia si spre stiinta Dumnevoastra,acest canton,aflat pe partea cu valea Cutreasa si cheile cu acelasi nume,nu mai este sau ,daca vreti ,este "facut praf"....

Cel din dreapta,de pe Valea Polatistei si cheile cu acelasi nume,este renovat de catre unul din rangerii Parcului National Parang si pazit de un cabanier silvic pe numele sau Gelu,cu care de altfel am facut cunostinta si care mi-a fost de maaree ajutor!!

Deci la 10:30 am ajuns la Cantonul Cutreasa,i-am spus situatia lui Gelu iar acesta l-a contactat telefonic pe Nelutu,rangerul Parcului National Defileul Jiului.Dansul a spus ca vine in 2 ore ca sa ma ghideze,dar ....nu l-a crezut.

Pe la 12 ne-am trezit cu domn'Nelutu la canton,insotit de un caine copoi ardelenesc.

Am plecat pe la unu spre Cheile Polatistei(nu se terminasera cheile,mai continuau si de la canton).Cand am vazut peretele acela ialt de vreo suta doua zeci de metri,in majoritate surplombant,am iesit din jeep sa-i fac un film.Nu mai imi venea sa plec,da,stiu vazusem si-n Rasnoave,da aici era ceva aparte.Am continuat cu Nelutu spre stana din Reciu si m-a intrebat:"de fapt ,ce vrei,sa vezi Parangul de departe sau sa-l urci?" "Sa-l urc".

Bun.Atunci m-a dus domn Nelutu pana aproape de intrarea in drumul forestier ce duce la stana Prisloapele,1375 metri.Mi-a aratat intrarea si mi-a spus:"eu iti inteleg nebunia.am si eu unele pasiuni legate de munte.Daca esti in pericol,suna-ma".

Am plecat cu inima indoita.M-am vazut dintr-o data intr-un loc pe care nu-l mai strabatusem in viata mea.Era iarna totusi si multe urme de animale.Dupa vreo suta de metri de urcat forestierul,zapada a crescut pana la glezna.Schimba-ti bocancii de vara cu aia de iarna,pune-ti parazapezile,pune la loc cu grija toate hainele si mancarea.Operatiuni de genul asta ia ceva timp.

Incepusem sa ma sperii,recunosc,de cate urme de urs erau.Drumul prin padure nu avea marcaj,dar poteca,care era din ce in ce mai inclinata,era larga.Opa,iata mai multe carari.Na,ai pus-o ,ce faci acuma???

Nelutu zicea ca o s fac o ora pana-n Prisloapele....Era deja trei.

Decid sa merg pe poteca din dreapta,dar aceasta se pierde.Mai sa fie....

Nu mai stau pe ganduri,decid sa o iau drept in sus pe linia de cea mai mare panta.Padurea de stejar si fag se rareste,zaresc o poiana,dar stana??

Simt ca ma vad deja punandu-mi Colemanu intre copaci,facand frigul cel mare,de Revelion.

Dar,dupa niste stejari incarcati de chiciura,zaresc stana Prisloapele.Ma linistesc instantaneu.

Acuma sunt smecher,imi permit poze cu chiciura.

Pasesc incet,parca descoperind o mare curiozitate.Prima data intru in priciul bine-protejat de vant.Sa va dea Dumnezeu sanatate maica,dar la cat ati investit,un godin,totusi parca s-ar fi putut baga acolo.

Priciul e foarte bun.In aceasta camera ma simt in siguranta.Nici nu stiti cat de satisfacut eram pentru acest adapost.O bucurie super-simpla,ce sa mai...

Desfac cutia cu sarmale si pun de mamaliga.Culmea,vinul nu-mi face cu ochiul.In timp ce fierb mamaliga,dau o fuga in camera cealalta,unde e vatra focului.Am lemne foarte multe,uscate,dar datoria mea este sa merg in padure sa le iau pe alea de jos.Intre timp,mamaliga se face,incalzesc sarmalele,mama ce mai fericire pe capul meu!!!

Apoi,dupa ce mananc,merg sa iau surcele din padure,dar si lemne mai mari si inghetate.

Nema sa aprinzi cu ele focul.Smecheria e urmatoarea:pune un ziar-doua mototolite,ghemotoc,pune peste ziare,niste surcele foarte subtiri,uscate(eu am gasit sub prici)apoi toarna un dop de motorina(aveam si d'asta).Se aprinde repede,dar,atentie,trebuie sa pui din ce in ce mai multe si din ce in ce mai mari,dar nu dintr-o data foarte mari,gen buturuga,ca altfel,o putem lua de la capat.Eram super-multumit,se facuse cald.Seara am petrecut-o intretinind acest foc.Am uitat sa va zic ca am facut doua ore jumate de la drumul principal,de unde ma lasase Nelutu,pana la stana Prisloapele.

Greseala pe care am facut-o a fost ca in loc sa dorm in camera unde era focul,am dormit in camera amenajata,facand un frig groaznic.Poate sunt eu mai friguros,caci am pus pe mine pulovar,pufoaica si m-am bagat in sacul de dormit,ce-i drept,cu o limita de confort de -5 grade celsius.Toata noaptea m-am intors ,m-am foit.Dimineata la zece m-am dus sa iau zapada ca sa-mi pun de cafea.Era intai ianuarie 2012 si cerul era senin.Dar ger.Sa fi fost -12 grade .

Am plecat intr-un tarziu,la ora 11:30.Am strabatut un platou larg,cu zapada foarte mica.Am intrat intr-o padure de molid si brad.Mi-a fost usor sa urmaresc poteca pentru ca zapada era cam de 10 cm.In padure,recunosc,am dat drumul la muzica pe telefon pentru a ma incuraja.Era prea liniste si prea multe urme de urs ,dar si de cerb si lup.

Am strabatut padurea intr-o ora ,desi nu era mult de strabatut,dar se accentuase panta.Dupa aceea,la liziera,am observat de departe ca ar fi un schit sau o bisericuta,pentru ca avea pe acoperis o cruce si un mic clopot.

Pe masura urcusului am pierdut din vedere "bisericuta".Sa fi fost vreo iluzie??

Dupa traversarea unui lung platou marginit de brazi incarcati cu omat,am vazut despre ce era vorba:o stana bine construita,cu un clopot si o cruce pe acoperis.Era celebra stana Mormantul Florii,situata la 1530 metri altitudine.Facusem mult pana aici ,vreo doua ore jumate,venind de la cealalta stana.Probabil ca de vina erau oboseala si singuratatea,dar si teama vaga de animale salbatice.Stiu ca sunt unii oamenii care,citindu-mi aceste randuri ,se bucura de faptul ca am fost singur sau ca m-am insingurat.De insingurat nu m-am insingurat si nici nu vreau,iar de celalalt aspect sunt multe de spus,dar important este ca am avu 3 "oferte"pe care le-am respins categoric,nu,nu din pretentie,dar asa cum unora nu le place de mine,am si eu tot dreptul de a nu-mi place de "unii".Recunosc,m-am andit doar la trei oameni,cei mai dragi mie,cu care as fi dorit sa fiu.Si mai m-am gandit,din cand in cand,la unii oameni de munte care in momentul respectiv erau si ei,ca si mine,in plin munte.

De ce zic ca e celebra stana Mormantul Florii,in viziunea mea ?

In urma cu 11 ani,pe cand implinisem 30 de ani,tata mi-a facut cadou o carte ,mica si ingalbenita de vreme,cumparata de la tarabele din Piata Universitatii,carte care se numea "Muntii Parang", scrisa de celebrul Nae Popescu,autor al mai multor carti de munte din colectia Muntii Nostri.

Cartea aceasta era prima aparitie,din 1965,a "Muntilor Parang",cu schite super-explicite si acolo pomenea autorul despre Stana Mormantul Florii,dupa cum pomenea si in celelalte aparitii editoriale.Recunosc ,cartea se afla acuma pe mana cuiva care n-are nici o treaba cu muntele,dar asta face parte din jocul vietii,necinstit cateodata.Ma visam,ani de-a randul,sa ajung aici,sa urc altfel decat clasica urcare pe la ANEF.Pentru mine,aceasta stana era un mister ,mai ales datorita modului in care Nae Popescu descrisese traseul.

Iata-ma deci ,dupa 10 ani,in locul acesta inconjurat de munti,de unde se vedea bine ANEFUL si varful Carja.In fata mea era un varf plat,Ciocarliul Grivelor,2033 de metri.Dar de unde sa stiu eu ca are 2033 de metri,cand mi-a fost atat de lene sa deschid fermoarul unui buzunar si sa iau harta lui Danut Calin,cu Parangul.

De aici rezultand si subestimarea ,din perspectiva timpului,a varfului cu pricina.

Pe la 1750 de metri altitudine am dat de un adapost cu usa care abia mai statea iar inauntrul lui era multa zapada.Adapostul arata ca un veceu.Mi-a strafulgerat gandul sa imi aduc aici bagajele,pentru ca era mai aproape de varful Parangul Mare,2519 metri.

M-am razgandit imediat pentru ca incaperea nu era deloc sigura.Pe deasupra erau multe urme de urs prin preajma.

Am continuat urcusul "interminabil"spre Ciocarliul Grivelor.Am observat ca poteca il ocoleste pe curba de nivel,iesind in Saua Tapului.Varful care urma,Tapul,2133 metri altitudine,era la o ora de mine sau mai bine zis invers,eu eram la o ora de el.

Cum ora era 15:30,am renuntat.Puteam de exemplu,sa urc varful,chiar si Mandra,2300 metri altitudine,insa riscam inapoierea pe bezna,riscam intalnirea cu animalele,la traversarea acelei paduri de conifere.

Oricum ar fi fost,eu eram cel care gresisem din toate directiile:trezit tarziu,plecat si mai tarziu,mers doar cu bagaj usor,fara a mi-l cara pe tot ,la cealalta stana.Oricum ar fi fost,stiam doar teoretic de existenta stanei Mormantul Florii.In aceasta stana nu aveam insa lemne,frigul era frig,nu ca la Bucuresti.Sa nu uitam ca era totusi iarna,chiar daca stratul de zapada era nesemnificativ.

M-am hotarat sa urc Ciocarliul Grivelor,presupunand ca aveam perspective indepartate.Ma refer la peisaj.Cu un mare efort fizic am ajuns pe acest pisc,la 2033 metri altitudine.Pe alocuri,in urcare se formase o crusta de gheata si as fi avut nevoie sa imi scot coltarii.M-am cam chinuit fara coltari.Am ajuns pe varf la orele 16:00.Mi se parea groaznic de frig.Sa tot fi fost -10 grade celsius.

Nu mai mi-am scos pufoaica.Cred ca am stat vreo 3 minute pe varf,timp in care am facut 3 poze cu Parangul Mare,Mandra ,Tapului.Si un film cu ceea ce se vedea:Retezatul,Valcanul,Vistea-Moldoveanu,Valea Sadului.

Nu aveam ce sa risc,spre marea dezamagire a dusmanilor mei care imi doresc ,unii dintre ei,disparitia,fie si cea de pe "scena alpina".

Am coborat dezamagit,dar nu resemnat.Sa renunti la ceva sau la cineva (pe )care il iubesti profund sau care iti place ,ar fi cea mai mare tampenie si modul cel mai placut pentru dusmani,de a jubila .

Primele ganduri au fost ca imi aduc rucsacul la "tabara 2" ,apoi urc,pe 3 ianuarie 2012,pe varful Parangul Mare.Nu a mai fost asa,dar repet,pentru mine nu exista renuntare sau resemnare,ci doar profunda dezamagire,o stare greu de descris in cuvinte,un amestec de esec amestecat cu teama.A renunta inseamna a pune stapanire diavolul pe tine,dar mi-am propus sa rad eu de diavol.Stiu ca unii vor rade,dar altii stiu eu ce vorbesc.

Sacul de iarna nu mai ma ajutase,mancare aveam,lemne nu aveam,trebuia sa urc iar prin padurea aa,de unul singur,apoi,daca urcam varful,ar mai fi trebuit sa dorm inca o noapte la "tabara 2",ceea ce era cumplit.

Coboram la "tabara 1" si se facuse cinci dupa-amiaza.Imi vine in cap ce spune Renutzu,ca e scump sportul asta.Da, e scump.Cu o saptamana in urma fusesem la Decathlon ca sa-mi cumpar bete telescopice.Vazusem un sac de iarna,misto,Salewa,firma tare,dar costa 500 roni,in conditiile in care era un sac de nivel mediu,de iarna.Fiecare are temperatura corpului sau dar un sac bun,ma refer la cel de iarna,tot trebuie sa ai.Depinde ce vrei.Daca vrei sa stai pe la cabane,iarna,nici ca-ti mai trebuie.

Am venit in stana pe la cinci treizeci.Am facut din nou un foc pe cinste si de data asta m-am culcat in camera unde facusem focul.Am dormit lemn,chiar daca printr-o crapatura a camerei,se vedeau stelele.Pe la 12 noaptea vantul a inceput sa sufle cu putere.O fiinta,probabil urs sau o capra,s-a frecat de barnele stanei.Nu mi-a fost teama pentru ca pusesem 2 butuci in usa.

Singura chestie de care mi-era teama era stricarea vremii.Imi spuneam ca daca va ninge viscolit ,urmele mele vor fi acoperite de zapada si voi prinde patul potecii mult mai greu.