In perioada 4-8 mai 2012 am fost in Dobrogea,cu treburi privind munca.
Si cum aceasta munca a fost de teren ,am zis sa imbin utilul cu placutul si sa fac niste fotografii.Ce-i drept,arealul in care ne-am desfasurat activitatea a fost unul destul de vast,el cuprinzand comunele Cogealac,Gradina si satul Cheia.
Cum vad eu Dobrogea,asa,la o prima impresie?
In primul rand,noi am fost in Dobrogea Centrala,ca sa-i zic asa,Podisul Casimcea.Partea aceasta este o zona semi-arida,cu relief de podis,amestecat cu vai largi.Aci mi se pare ca am vazut cei mai putini copaci din tara.Cu cat ne-am apropiat de Cheia,cu atat aerul era parca mai respirabil,mai rece si vegetatia mai abundenta.In acest podis al Casimcei nu am vazut izvoare.Poate ca sunt,dar nu in zona unde am fost.
Ma gandesc acuma cu ce ar putea iesi in evidenta acest tinut al Dobrogei Centrale...
E o zona atipica,cu oameni destul de nevoiasi,care mai de care cu problemele lor vesnice:lipsa canalizarii,a drumurilor...
Am observat ca acoperisurile caselor sunt din tigla iar casele, precum si gardurile se aseamana foarte mult cu cele din satele Durankulak,Krapets,din Bulgaria;da,este evident,o mare parte din Dobrogea de sud,care acuma se afla in tara vecina,a apartinut Romaniei.
Animalul de tractiune adesea intalnit este magarusul.
Oamenii, aici, mi s-au parut cam de toate "soiurile",unii mai iuti la manie,altii mai vanitosi,dar si amabili.Pe ansamblu,oamenii ne-au primit bine.
Mie mi-au placut cel ma mult gradinile lor cu ceapa ,gardurile alea mici,din piatra sau tocurile geamurilor,vopsite in albastru.
Aici,in Dobrogea Centrala,parca totul se incapataneaza sa ramana in arhaic,desi modernismul si prezentul se fac si ele simtite.
Cel mai mult mi-a placut in Cheile Dobrogei,unde am poposit vreo 2 ceasuri.Simteam aerul mai puternic ozonat care venea dinspre paduri.Cheile au un izvor,la intrare,si deschiderea acestora e foarte mare.Peretii nu sunt foarte inalti,poate 60-70 de metri,in cota maxima.Peturile se aduna in niste tarcuri din sarma,dar majoritatea sunt aruncate in iarba.Pacat,ce sa mai zic.Ma intreb daca exista vreun ranger in Cheile Dobrogei.
Cel mai curat aer mi s-a parut ca e la Sinoe,acel colt de rai unde va trebui sa revin.O imensitate de lac mai mare ca Sinoe nici ca vazusem vreodata.Desi am fost atacat de niste caini ciobanesti,a meritat sa ajung si la lac si sa stau vreo ora,sa admir pelicanii si sa ma piste rau tantarii, mai disperati ca in alte parti,sa ascult fosnetul stufului si sa trag in piept mirosul de stuf inverzit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi place cum ai separat textul de fotografii. Eu am citit mai intai textul, apoi am vazut cealalta postare curioasa fiind unde-s fotografiile de care pomeneai la inceput.
RăspundețiȘtergereFoarte interesanta incursiunea, mai ca-mi vine sa te intreb ce lucrezi de ai sansa sa mai si colinzi prin tara. Chiar m-a pus putin pe ganduri treaba asta avand in vedere ca cinci zile pe saptamana "zac" pe un scaun intr-un birou...
Cum am scris si la postarea anterioara, viata trebuie sa fie tare grea prin aceste locuri, unde mai pui ca vara sunt si temperaturi destul de ridicate, iar totul e uscaciune si... soare.
buna Claudia!sunt si eu intr-o echipa,acolo,un neinsemnat care conteaza,in fond,si lucram la un proiect de anvergura(sa nu-ti inchipui ca e politic,ca nu e!!!)pe care nu am voie sa-l dezvalui.cel putin pe internet.cu vreo alta ocazie,iti voi spune.
RăspundețiȘtergereiti recomand sa mergi in Dobrogea,stiu ca unele foto iti sunt pe plac,dar si unele locuri.ne mai auzim!