sâmbătă, 4 ianuarie 2014

INCERCARE DE ASCENSIUNE PE MUCHIA SARATII,MUNTII FAGARASULUI,29 DECEMBRIE 2013-2 IANUARIE 2014

Bun venit in 2014!
Muchiile nordice fagarasene sunt acele creste ascutite(dar exista si 2 exceptii)care se desfasoara din creasta principala a Muntilor Fagarasului ,catre nord,ajungand in Depresiunea Transilvana.
Ele mai poarta denumirea de custuri fagarasene si sunt in numar de 17.
Doua dintre acestea ,Muchia Hermeneasa si Muchia Sambetei,s-ar putea inscrie intr-un circuit turistic interesant,salbatec si atipic, fata de creasta principala,iar celelalte 15 custuri fagarasene se prezinta sub forma unor creste foarte ascutite,foarte bune pentru cei ce practica alpinismul clasic.
Echipa alcatuita din Dan Alexe,33 de ani,si Ciprian Teodorescu,42 de ani,a incercat sa urce Muchia Saratii in perioada de la cumpana anilor 2013-2014.
Istoricul ascensiunilor noastre pe Muchia Saratii,impropiu denumita Muchia Tunsului,este urmatoarea:
noiembrie 2009-ascensiune pana la varful La Lacut,2152 metri,cu bivuac sub varf;
august 2010-reusita ascensiunii pe Muchia Saratii,continuata cu escalada pe Custura Ciobanului,pana pe Varful Negoiu-interval de timp 3 zile;
decembrie 2013-ianuarie 2014,3 zile pe Muchie,ascensiune pana sub Varful Furca Tunsului(1993 metri).
Povestea incepe in data de 28 decembrie 2013,in Gara de Nord,Bucuresti.Iau trenul RegioTrans,de 21 20,pe care platesc 25 de lei,pana la Brasov.La Ploiesti urca Dan Alexe.
La ora 24:00 ajungem in Brasov.Aici asteptam 3 ore si jumatate ,pana la plecarea spre halta Carta,cu "mocanita-sageata".
Pretul biletului de tren pana la Carta este de 13,5 lei/persoana.
La ora 05:30,in plina bezna,peste care mai era si ceata,dar si frig,coboram in Halta Carta,care arata tare haios,ca un fel de cotet.
Traversam 2 poduri ,apoi coboram spre un drum lat care va debusa in  Soseaua Nationala ce duce spre Sibiu.Suntem in dreptul primelor pensiuni si mooteluri din Transfagarasanul nordic.
Gerul,intunericul,ceata plus greutatea rucsacului,imi ingreuneaza mersul.Dan imi spune ca s-au taiat toti plopii de la intrarea in Transfagarasan.Asa si este.Observ.Stam pe un trunchi de plop si ne mai odihnim.
Mahnit de situatie,ma intreb daca da cineva vreo socoteala.Sau ne resemnam in tacere?
Trecem prin Cartisoara,apoi iesim din sat,tinand Transfagarasanul.La iesirea din localitate,pe stanga,sunt niste hambare cu fan.La vreo 2 km inspre sud,intram in drumul de Valea Laita.Nu avem cum sa-l ratam pentru ca pe un panou scrie ca este interzisa camparea,datorita propietatii private.
Noi continuam pe platoul larg,un fel de lunca.Pe dreapta este Padurea Higiu iar pe stanga este o pastravarie,recent data in folosinta.
Mergem pe acest platou larg ude intalnim tufarisuri de anin,porumbar si maces.Pe la ora 11 oprim pentru o pauza lunga de masa.Suntem obositi iar umerii incep sa doara.Dan cara 35 de kg,eu,30 de kg.
George Florescu,fratele marelui alpinist Dan Florescu,imi spunea ieri ca:"alpinistul tanar vrea sa care cat mai putin si e interesat de trasee alpine aflate cat mai aproape de sosea".
Noi suntem niste alpinisti ceva mai batrani si pe deasupra,atipici.Marturisesc ca tot ce aveam in rucsac imi era util si ca fara acest bagaj,practic aventura devine imposibila.
 Dan prajea niste pesti si cainii ciobanului s-au asezat cuminti langa noi.Unul nu a mai latrat.Ciobanul ne spuse ca este din Agnita.Primul si ultimul om intalnit la final de an,si,culmea,primul om intalnit pe 2014.
Pe la 13:00 pornim,paralel cu paraul Laita.Largul platou se termina,incepand padurea.Ei bine,de aici apar problemele de orientare.Suntem la vreo 200 m aval de cantoul Laita,aflat la 640 m altitudine.Din acest loc se bifurca 3 drumuri:la stanga,daca o luam,ajngem in Valea Laita,drept inainte ajungem la canton iar la dreapta vom urca in Poiana La Cochirle,cam 800 de metri altitudine.
Ciudatenia este ca in 2010 am nimerit din prima .intrarea in Muchia Saratii,venind tot pe aici,din Valea Laita,insa acum am urmat drumul din mijloc,ajungand intr-un final,la cantonul Laita.De aici am continuat direct in sus,la dreapta,pe o fata foarte inclinata a muchiei,la vreo 45 de grade.Orice pas gresit pe covorul aramiu al frunzelor ne-ar fi adus inapoi,la canton,panta fiind foarte inclinata.Practic,asta ne-a doborat pe 29 decembrie 2013.Desi ne era tare greu cu rucsacii mari,ne-a fascinat padurea de fag.Intr-u final am iesit pe creasta initiala,pe Saratii,apoi am campat in apropierea varfului La Mar,1020 metri altitudine.
Aici a fost odinioara un izvor,in vestul crestei,dar acum a ramas o baltoaca buna pentru animalele padurii.
Verdictul meua fost clar:"nu mai pot sa merg,innoptam aici".
Dan a fost de acord.Apa luasem din Valea Laita.Este,practic,singura sursa,iarna.Vara mai avem un izvor in Poiana La Lacut,la 1470 metri.
Cunoss bine padurea,acum.Incursiunile mele la Comana m-au facut sa simt padurea ca pe un aliat de nadejde.Padurea are viata si un suflet bun si te ocroteste.Simteam ca nimic rau nu ni se poate intampla.
Noaptea am fost vizitati de nenumarate animale si marturisesc ca mi-a fost un pic teama.Fara teama,n-ai fi om.
Am facut un foc zdravan,si bine controlat.
Am invatat singur sa fac un foc abia in anul 2011,cand ma aflam singur in stana Prisloapele,din Masivul Parang.De atunci,nu dau gres,si am o placere greu de descris in cuvinte.Imi place mereu sa stau la un foc "de tabara",in salbaticie.Imi ofera siguranta si liniste sufleteasca.La un foc in salbatiie imi aduc aminte de tot felul de momente din viata mea.
Dan a dormit afara,in sacul de dormit iar eu in cort.
Nu era inca zapada  si Fagarasul ne-a mai pacalit inca o data,cu atmosfera sa primavarateca.
In zorii zilei de 30 decembrie 2013 am pornit pe la opt.Urcam alene pe covorul de frunze maron,tinand marcajul H rosu ,pe copaci.
Am mers inziua respectiva de la 1000 metri altitudine ,la 1600 metri.Stiu ca pare hilar ce scriu,dar am spus ca Fagarasul ne-a oferit brusc zapada,incepand cu altitudinea de 1400 metri.Si asta,destul de mare.In plus,rucsacii grei au incetinit mersul.As mai adauga si varsta.Nu poti ramane forever ,un "zmeu".
Anii tineretii se duc si este bine ca poti urca si asa.Unii raman doar cu amintirile,ceea ce este groaznic.
 Din nou am fost de acord sa punem tabara,pe la 1600 metri.Zapada era chiar mare,avea vreo 40-50 cm,iar inaintarea se facea greu.Mai adaugam si ziua scurta.Intervine clar celebra zicala ca iarna nu-i ca vara....
Pe la pranz am servit masa in Poiana La Lacut,1475 metri.Aici a fost odinioara o casa de vanatoare si am aflat ulterior,chiar pe 2 ianuarie 2014,ca acest adapost a fost stricat de catre tigani.Stiu ca nu-i frumos ce zic,dar natia asta ce bun aduce unei societati???
Chiar nu vreau sa fiu rautacios,insa acel canton era bun pentru toata lumea,inclusiv pentru tiganii aia care l-au distrus.Dan Alexe l-a "apucat",in 2004.
Stam in Poiana La Lacut si prajim pesti,dar cu teama de urs.
Ne pornim greu si pe la orele 16:00 suntem in Varful Stanii,de fapt,pe langa el.Aici,diferenta intre un varf si creasta in sine este abia perceptibila
Punem iarasi cortul,de data asta pe zapada.
Tasam zapada ,aducem lemne,o mare gramada.Focul se aprinde din nou catre ceruri,intr-un dans fascinant.
Am comparat mereu,in gandul meu,focul din padure,aprins de om,dar controlat,repet,cu focul dragostei dintre oameni.Totul incepe de la cateva surcele subtiri pana la ditamai lemnele.Asa este si in dragoste si trebuie sa-l intretii,ca sa arda.Ai vazut ca daca-l lasi,focul dispare,se stinge..
Dan a dormit iarasi afara iar carnea mea cruda,adusa de la Bucuresti,s-a stricat.La fel si pestele..Alta data nu mai fac greseala de a lua carne cruda,pe munte.Credeam ca scap de conserve,dar se pare ca sunt de baza,intr-o expeditie..
Dimineata de 31 decembrie 2013 se anunta la fel de buna.
Pornim pe la zece.Zapada devine din ce in ce mai mare.Greu scoatem picioarele care se afunda mult sub stratul alb.
Dan vrea sa renunte,dar eu insist.
Deschid poteca,sufland greu.
Pe la 1800 metri facem cale intoarsa.Am niste regrete cat casa.
Ma enervez la culme si exersez tehnica laughter yoga,invatata la cursurile lui Radu.
Rad nervos,fortat si urlu:"very good,very good,ieeee".
Trec peste moment si ma gandesc ca ,din moment ce Dan nu vrea,voi gasi alti alpinisti care sa vrea sa o urce.
La Bucuresti realizez ca un alpinist a devenit ciclist,si ca n-am nici o sansa de a urca cu el,iar altul vrea ture scurte si grele,la trei zile maxim.Ma cunosc,nu ma resemnez,imi voi mai cauta coechipier de Muchia Saratii,dar marturisesc ca Dan mi se potrivea cel mai bine pentru ca ne cunoastem defectele,cel mai bine,ca si coechipieri de alpinism.Nu sunt omul care sa se blazeze si nici sa o dea intr-altele,cum ar fi ciclismul sau delta.M-as minti frumos,de unul singur.
Reflectez,coborand sau vite-versa.
Punem cortul pe niste muschi fantastici,mai ceva ca un covor,cam in zona Curmaturii La Plaiul Petrii,circa 1348 metri altitudine.Liniste si pace,doar din cand in cand mai canta cate-o cucuvea sau vreun animal ratacit sau curios se apropie de tabara.Din nou,facem un foc.Controlat.Cautarea lemnelor este greoaie,dar reusita este deplna.
Dan va dormi a treia noapte afara.Asta-i marele "avantaj" al taierii abuzive si ilegale a padurilor:incalzirea globala.
La ora 12 noaptea ciocnim beutura:eu,o Silva neagra,Dan o zeama dulce de ust,productie Valea Calugareasca.
El isi prepara niste budinci(trebuia sa scrie neaparat in rusa,sa-si aduca aminte de Caucaz!!!)iar eu mananc cascaval cu paine si o ciorba de fasole,
Pe la doua dimineata ma culc.
Pe intai ianuarie 2014 vorbim despre Koflaci si materiale alpine.Dan si-a cumparat recent niste Rachle second hand(probabil a paispea mana) si constata ca i s-au crapat limbile de la bocanci.
Bursa:alpinet.
Coboram agale si cam obositi.
Este mai frig ca anul precedent,dar nu sunt precipitatii.Pare innorat.
Ajungem la Cantonul Laita si innoptam aici. Incercam  sa intram,dar nu se poate.Sus sunt niste camere deschise,insa e plin de sobolanime pentru ca observam sute de kilograme de porumb,depozitate.
Dormim pe pridvor,sus.
Pe 2 ianuarie 2014 pornim spre Cartisoara.Este o zi superba,dar geroasa.
In sat imi cumpar ceva de mancare.
Pe la ora 15 :40 ajungem in Halta Carta iar trenul este la 16:10.
Aflam la Brasov ca 80 % din trenuri sunt anulate.Sincer,imi doresc un faliment al cfr-ului ,divizia Calatori.Din tot sufletul.
De ce?Simplu:unicul tren spre Bucuresti a costat 65 de lei,era Intrcity,a avut o intarziere de 35 de minute,care a facut sa ajunga la ora doispe oaptea.De aici rezulta ca am luat taxiul pe care am mai dat 20 de lei,pentru ca nu avea sa-mi dea rest.
La multi ani!












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu