PRIMA MEA TURA DE MOUNTAIN-BIKE SAU CUM AM INCONJURAT POSTAVARUL CU BICICLETA, 29 MARTIE 2014

Sambata,29 martie 2014,ma aflu pe peronul Garii de Nord ,la linia 1.In asteptarea mocanitei de 6:23(ca doar nu vreti TGV-uri,acuma!!)ma intalnesc cu o parte din clubul turistic "Floarea de Colt".Prima vestee buna imi lumineaza privirea:tineret!! Cum ne uitam unii la altii pentru ca nu ne cunosteam,dau si eu "Buna dimineata!".Noroc ca imi raspund cei mai in varsta de la Floare,ca altfel s-ar fi intrebat noii membrii "ce mai vrea si asta??".
Ocupam locurile de parca am fi ocupat redutele si trenul porneste.Am nervii tari pentru mocanita:mi-am luat o carte sa o citesc.Pana la Predeal facem 3 ore,deci am timp berechet de citit.
In timpul calatoriei are loc o disputa intre 2 "floriste"din care retin 2 "enormitati":
1."saracu Diaconu,a strans 300000 de semnaturi!!"si
2."femeia asta e basista!!"
Afirmatiile aceasta ma amuza nespus de mult,dar totodata reprezinta si starea noastra,in general,a romanilor.
Tac precum inteleptul,nu ma bag,in discutii decat atunci cand vine vorba de paduri,impaduriri.
Vremea trece si iata-ma vesel nevoie mare in Gara Predeal,mai curat,mai uscat,dupa 3 ore de mocanita!!
Tovarasul meu,camaradul de coclauri si aventuri ,Dan Alexe din Ploiesti,soseste si el cam in acelasi timp.
Imi da bicla pana la Vila Vitalis,acolo unde-si face "veacul",ca instructor alpin si nu numai.
Zilele astea,seful  e plecat in Israel si sunt invitat la vila.Desigur,patronul stie ca vin,chiar m-a tot chemat pe-acolo,dar mai greu cu opritul prin Predeal.
Cum intru in bucatarie si-mi pregatesc un ceai,ma si izbeste somnul.Deci e clar,nu-i timp de stat inauntru,caci afara e o super-vreme.
Am emotii pentru ca astazi este prima mea zi de mers cu bicicleta de munte.
Dan imi arata cum sa schimb vitezele,dar pe moment, oricum ar fi,nu pricep nimic.
Imi da o veritabila bicicleta,nu chinezism ordinar,si mersul pe ea,din primele ture facute pe platforma terasei,imi da o senzatie de super-siguranta.Rotile sunt umflate,franele,fata,spate,merg,schimbatoarele de viteze functioneaza.Tot ce ne lipseste este "ochiul de pisica" si vesta reflectorizanta.Era sa dam de belele,la final,datorita inexistentei lor.
Casca mi-am adus de-acasa,manusi la fel,caciula la fel.
Sanatate,deci,si spor la pedalat!!!
Vila Vitalis este asezata la 3 km sud de gara Predeal.
Mergem un pic pe DN,spre nord,traversam pe la trecerea de pietoni,apoi coboram pe sub pod,lasand in urma intersectia catre Paraul Rece,Belvedere.Traversam cu atentie liniile ferate,apoi intram pe DN,din nou.
Ne mentinem cat mai pe margine.Traversam din nou pe la o trecere(apropo de treceri periculose de pietoni ,pe DN-u,in loc sa se faca mici pasarele,politicienii consuma banii pe tampenii,vezi masini scumpe si mai stiu eu ce excursii sau afaceri personale,din bani publici,of course) si ne incadram pe stanga sensului de mers spre munte.Ne indreptam spre Hotel Orizont.Tocmai se repara trotuarul de pe stanga sensului de mers spre munte si zona arata jalnic.Toata piatra cubica e scoasa,e praf,sunt mici gropi,muncitorii se misca tare greu.
Suntem opriti de elanul nostru ,trecut de prima tinerete,de un asigurat de-al meu care are probleme cu o asigurare.Pierdem vreo jumate de ora pe tema asta.
Incepe o pedalare greoaie pe serpentinele ce duc spre Trei Brazi.
Sunt siderat:nemaivenind de 4 ani pe aici,vad zeci de viloace si viloaie de neam taaree prost,dar si multiple defrisari.
Tara lui Papura-Voda functioneaza la foc continuu.
Ar fi fost bine sa functioneze la foc automat,pentru cei ce au defrisat si pe aici.
Dupa o super-chinuiala de pedalat la deal,urmeaza serpentine in coborare.Simt ca imi iau zborul(sper sa nu fie cazul!!)si rostesc tot felul de interjectii si tampenii,de bucurie.Devin prietenul schimbatoarelor de viteza!!
Parca sunt copil,nu alta!
Cocalaros ne claxoneaza din cand in cand,aducandu-mi aminte ca aici nu sunt intr-o tara civilizata.Deci,trezeste-te,n-ai ajuns inca in Danemarca,mai ai de lucrat la asta,baiete.
La Trei Brazi ,fitele si figurile ochelarilor scumpi si masinilor scumpe ne arata in ce tara suntem:Romania!Yuppi!
Bucsoiul,2492,mai marele Bucegilor,sta ascuns in sneguri,cu o cusma alba de omat.
Noi viram dreapta si pedalam spre Poiana Secuilor.
Aici,in coborare,un mosneag ma intreaba(de fapt,se intreaba)ca daca nu m-ar tine franele,ce as face eu?
Cu cat te concentrezi mai mult asupra a ceea ce faci tu,ca om,neluand in seama toate rautatile si invidiile unor oameni,cu atat iti vei indeplini toate visurile tale.
Intram in padure,indreptandu-ne spre Saua Calului,pe unul din picioarele de munte ale Postavarului.
Astazi avem un scop:sa incercuim masivul montan amintit anterior.
Saua Calului se afla pe muchia denumita Spinarea Calului,care urca spre varful Postavaru. Din aceasta sa mai putem cobori spre Timisul de Sus,dar si spre Cheile Rasnovului.
Intrand in padure,intalnim din nou un "macel"al arboretului.Doamne,suntem prea slabi pentru democratie.Ne-ar fi trebuit o mana de fier,sa o stim de frica.
Noroaiele sunt pana la nivelul gleznei si mai sus de ea,in multe locuri.Poteca spre Saua Calului este o balta de noroi gros,lunnga,si plina cu cioturi.Peisaj dezolant,in plin munte. Ridicam bicicletele,apoi coboram printr-o jungla,cu ele.In sfarsit,suntem in Saua Calului,la 1300 metri altitudine.
Imi pun un Urgo peste o batatura grosolana;in timpul asta,Dan ma filmeaza si ii spun in fata camerei ca nu pot lua decizii coerente pentru ca m-am uitat de dimineata la "Domnisoara Plusica".
Urmeaza o coborare strong pentru care bicicleta devine o gantera cu care faci muschi,din mers.
Vom debusa in Valea cu Noroi,apoi in Cheile Rasnovului.
Si aici raman uimit de schimbari,in rau,ca in bine,de unde??
Stive de lemne,asezate frumos,pe marginea forestierului,vila construita aproape de Poiana Itvig,sub Animale,tot felul de foisoare,pentru cocalarul cu friptana,sa nu-l ploua,ca raceste,paraul ,cu un fel de mini-baraj,toate astea le consider schimbari in rau.
Prin Chei trecem repede si imi aduc aminte de catarari.Mi se face pofta,dar astazi am venit pentru mountain-biking.
Iesim din chei,continuam pe un drum prafos si cu pietroaie si ne inscriem pe un tapsan verde,in dreapta,pe care pasc oi.Romania este o tara superba,si asta in toate cotloanele ei,dar....dar stiti voi ce,nu mai e nevoie de repetitie.
Intram pe Valea Cheisoarei,cu drum pietruit si prafos.Vreo 500 metri intalnim din nou viloace si viloaie science-fiction.
La un moment dat,in timp ce fac o scurta pauza pentru a vorbi cu tata la telefon,opreste un Volkswagen.Tipul,inalt,subtirel,imbracat in geaca de piele,se indreapta spre noi.
Ne intreaba:"ma baieti,ce faceti voi pe-aici??"
In clipa aia mi-am spus:"somnul ratiunii naste Verghileti!!!!!"
Panicat,i-am spus:"suntem cu bicicletele(de parca nu vedea!!)".
Povestea e de fapt mult mai interesanta:omul cauta un fel de ghizi montani,buni la toate,adica munte,alpinism,bicicleta etc,pentru ca are o scoala particulara unde vrea sa-i invete pe copii sa stea mai mult in Natura,decat pe laptop.
Discutia s-a aprins,ne-am schimbat telefoanele,si acuma sa vedem cat de interesat este omul de serviciile noastre.
Seara se lasa usor.Trecem in viteza de frumoasele Chei ale Cheisoarei(in viata mea nu fusesem pe aici dar ma jur sa repet traseul pentru ca e departe de chiote si gratargisme);ajungem la o stana parasita si o superba poiana,de un verde deschis.Cantau pasarile,era liniste.
Locul este o bifurcatie:stanga,spre pestera Fundata si inca alte pesteri mai mici,si Rasnov,si dreapta,spre Poiana Brasov.Nu stiam ca ne asteapta un calvar al unui push bike de vreo ora.
Panta era foarte inclinata,si cu noroi.Iata prima mea  tura de mountain bike!
Intr-un foarte tarziu,pe la sapte seara,eram aproape de culmea de pe care se vedea Poiana Brasov.
Iesisem pe abrupta Partie a Lupului,tinand zdravan de biciclete,dar si de frane.
Era frig,dar nu bagam de seama,fiind incalzit.De aceea,am racit foarte rau.
Am trecut pe langa celebrul lac din Poiana si am incercat sa fac cateva poze.Bateriile de la aparat se consumasera,iar cu smartphonul,mai bine nu!
De aici a inceput marea cursa si, pe serpentinele foarte stranse dinspre Poiana Brasov catre Brasov mi-am dat atestatul in mountain-bike.Asa ceva nici c-am mai vazut.Acuma as merge lejer pe Transfagarasan,dar evident,este de 7 ori mai lung si nu tot timpul are curbe stranse.Sunt sigur ca Transfagarasanul e cumplit la urcare,si sunt sigur ca as merge mai mult pe langa bicicleta.La coborare insa am vazut care-i treaba,dar de relaxare, nici ca poate fi vorba.Tot timpul trebuie sa stai cu mana pe frana,altfel zbori.
Virajele periculoase imi placeau enorm,dar eram tot timpul incordat.Din spate venea masina dupa masina,parca innebunisera soferii,sambata seara.
Am avut numai frontalele,dar au fost bune si alea,decat nimic.
In Brasov era bezna,omagiind "ziua Pamantului".La cate resurse consumam din Pamantul asta si Natura asta,mai bine am lua altfel de masuri,ca de exemplu,sa nu mai taiem din fondul forestier mai mult decat plantam. Era tare aiurea sa mergi prin Brasov pe un intuneric aproape total.Mai nimeni nu era pe strazi ,lucru straniu,sambata seara la ora noua.
In gara am ajuns pe la zece seara,ca de obicei,plina cu aurolaci si toti ciudatii.
O clipa am atipit amandoi,fir-ar sa fie,ei bine,si in clipa aia un aurolac deja pusese mana pe bicicleta "mea".
Gara mai murdara si mai slinoasa si mai ciudata ca a Brasovului nu am mai vazut in Romania.
Si,pentru ca aici,pe la noi ,se intampla multe lucruri proaste,inca unul cazuse prost:intre noua seara si patru dimineata nu exista nici un tren catre Bucuresti.Fa reclamatii.Doamna Ramona Manescu,stie oare treaba asta,sau se face ca nu stie?Si daca stie,ce mai are de gand?Sunt 7 ore intre 2 trenuri si sunt cele mai mari orase ale Romaniei,totusi!!
Am incercat sa urcam in cursa auto pentru Bucuresti ,dar un sofer foarte rau,egoist,nu a vrut sa ne ia,zicand ca-i stricam cala,cu pedalele.Dar se intreaba oare cati tarani isi lasa ciunga lipita de spatarul autocarului?
Hai c-a fost super frumos,da-l naibii de sofer parvenit.
Am strabatut peste 50 de km si niste zone salbatice,noi pentru mine.
Intr-adevar,mountain bike-ul iti micsoreaza uimitor distantele,vezi multe lucruri,esti vazut altfel(mai putin de cocalarii din masini,care te claxoneaza insistent,de parca n-ar putea sa ia masuri de la distanta mare,ca sa te depaseasca).
Mai avem de tras ,mental,pana devine bicicleta vazuta ca un vehicul.Desi ea este vehicul,evident,deci poti circula pe drumurile publice cu ea,mai putin noaptea.