EXCURSIE IN PADURILE DIN NORDUL BUCURESTIULUI,28 DECEMBRIE 2014

Ieri a fost o zi bogata in precipitatii.Incepand de dimineata ,de la sapte treizeci,de cand am iesit din casa si pana cand am ajuns inapoi,acasa,fleasca,pe la orele amiezii,am trecut de la o lapovita enervanta ,la viscol,apoi iarasi lapovita si ploaie.
Cu toate astea,eu si Dragos ne-am dus la capat actiunea de explorare a unor paduri romanesti din nordul Bucurestiului ,paduri ce au apartinut marilor Codrii ai Vlasiei.
Dragos mi-a fost un ghid foarte bun,dar in primul rand e prieten si-apoi ghid.Sigur pe el,Dragos stie atat  de bine padurile Vlasiei,incat n-ai nici o sansa sa te pierzi.
Prietenul a venit cu propunerea de a explora Padurile Tiganca,Runcu si Dascalu precum si satul semi-izolat Runcu.
Am reusit "inalta performanta"de a ajunge la tren inainte cu cinci minute de plecarea acestuia,la 7:47,si asta datorita soferului de taxi,caruia ii multumesc.Altfel,as fi mers cu un tren de ora noua...
Am avut o mica neintelegere cu nasul,creata de el,in sensul ca domnul nu pricepea de ce nu l-am cautat eu pe el.
Omul luase atatia bani fara bilet,in anii anteriori incat acuma nu mai credea ca mai exista si calatori ce vor sa cumpere bilet din tren.Culmea suspiciunii a atins cota maxima in momentul in care m-a intrebat:"mergeti doar pana la Caciulati?"
Raspunsul meu ar fi fost cam asa,dar mi-am impus o limita,pentru ca vroiam sa-mi pastrez linistea sufleteasca:
"as merge mai departe,pana-n Papua-Noua Guinee,dar cum nu ma lasa unii "de mai sus",ma multumesc si cu Gara Caciulati.Deocamdata..."
Mocanita a ajuns in gara sus-amintita la ora 8:38.Biletul pana aici a costat 5 lei.Probabil l-am enervat maxim pe nas,supunandu-l la niste eforturi considerabile in a-mi completa biletul cel verde si subtire ca o foaie de ceapa.
Am continuat spre est,pe prima linie ferata,sau printre linii,pret de un kilometru,speriati insa de posibila plecare a mocanitei.Dragos imi spuse ca mocanita asteapta noua minute o alta mocanita,care vine dinspre Urziceni,asa ca...
Asa ca noi am debusat in primul drum ce se intersecta cu calea ferata,mergand spre dreapta,cam tot vreun kilometru.Lapovita la greu si batea vantul tare.Am gasit un drum la stanga,marginit de un canal imputit,la dreapta,si de teren agricol,in partea opusa.Cam intr-o ora eram cam gata:luasem ceva apa,eram bine imbibat.Dar cand ai obiectivul conturat,mental si in fata ochilor,atunci chiar nu mai conteaza factorii exteriori.

 Aici,in Gara Caciulati.

 Ne indreptam spre A3.

 Suntem la baza A3 si vom urca un pod,cel pe care il vedeti in fotografia de jos.Acesta ne va scoate aproape de Padurea Tiganca.

 Imaginile urmatoare sunt cu A3,vazuta de pe podul respectiv.

 Odata depasit podul,ni se vede clar primul obiectiv de explorat:Padurea Tiganca.

 La-nceput dam de acest curs de apa,pe care il consideram un canal facut de mana omului impotriva hotilor de lemne.Bucuros sa aud asta,insa ne dam seama mai tarziu ca respectivul canal este insusi un foarte mic parau,Mostistea,care stopeaza natural hotii-carutasi de lemne!!

 De la gara pana aici am mers pe jos patru kilometri.Cautam stejarii seculari si gasim cativa.Ma ameteste practic sentimentul de traire al copacilor de sute de ani.Ne spunem cu voce tare:"oare cate au vazut astia la viata lor?!"

 Victoria din mocirla!

 Dragos imi spune ca e un canton al padurarului in aceasta padure si ca vom trece pe la el.Desumflare maxima:aici au ramas doar stupii de albine(e bine si asa) iar cantonul este parasit de multi ani.

 Continuam spre sud,spre Catunul Runcu si padurea cu acelasi nume.Prima padure pe care o vedeti in imaginea de mai jos este paticulara,dar se mentine bine.Exista si iubitori de natura,nu numai distrugatori de natura.

 Ajungem in satul Runcu,practic inconjurat ,in forma de "U",de trei paduri mari:Tiganca,Runcu si Dascalu.Satul are curent electric,de aceea am spus ca este semi-izolat.In rest,fara farmacie,butic,mall,cinema 3D,banci,bancomate.Aici se plantau pruni,la momentul sosirii noastre.Oamenii ne-au spus ca putem cumpara teren aici.Ah,ce ciuda mi-e.Casele astea vechi pot fi salvate.

 Dam un ocol satului.Desi avem surpriza placuta sa nu ne latre nici un caine,se ntampla fapta exact cand contemplam linistea:doi dulai,dezlegati,la poarta unei case.

 Am fotografiat 4 case foarte vechi,care au vreo suta de ani,fiecare,si care sunt parasite.Pot fi salvate,repet.

 Continuam cu Padurea Runcu,apoi ,iesind din ea,si indreptandu-ne spre Padurea Dascalu,zarim foarte multe caprioare.

 Suntem fleasca,e o umezeala groaznica,dar induram.Imi schimb sosetele in dugheana unui cioban,dar degeaba.Sunt fleasca,bocancii de vara sunt incarcati la greu cu apa.Mai avem de strabatut un kilometru pana in  comuna Dascalu,judetul Ilfov.Asteptam maxi-taxi.Intr-un sfert de ceas vine.Costa 4 lei pana la Bucuresti.Am mers pe jos 14 km.

 Pentru a va face o idee despre tinut,iata o "schita"