IN MUNTII BUCEGI,PE VIFORNITA(30 NOIEMBRIE-3 DECEMBRIE 2014)

 Dimineata de 30 noiembrie 2014 ma gaseste in Gara Basarab;este 6:30,bezna dar oamenii curg din toate directiile,fiecare cu treaba lui.Ma asez la coada covrigilor.Apoi merg incet-incet,cu capu-n jos,pentru ca poleiul s-a asternut inca de-azi noapte.Nu de alta,dar in spate am Namila,prietenul meu negraitor,Atta.
Urcand aceleasi mici trepte ale garii,aud o voce:
"ce faci ba baiete,pe vremea asta?"
Ridic capatana;e Paul Boeru,de la "Floare de Colt".Floare de Colt??Hmm
Plec la Costila,ii spun.Tu,ce faci?
"Plec la o inmormantare,in Oltenia,am tren peste cateva minute".
Ih,ce nasol.Il intreb daca a mai fost pe la Floare....
"Nu,nu mai imi place,tot se prezinta Grecia,Turcia,m-am saturat",imi spuse Paul.
Intru in mica "sala de asteptare".Basarab,o gara mica si jegoasa,cu aceiasi oameni-navetisti ponositi si cenusii,poarta un nume mare.
O femeie grai cu voce tare,catre o colega-navetista,ca a ramas aceeasi sarantoaca.
I-as fi recomandat cu voce tare:"citeste Robert Kyosaki,sau "Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta",de Larry Winget.M-ar fi luat drept nebun...
Cunosc bine navetistii.Putini au reusit in viata.Maica-mea e o exceptie,dar pentru o pensie buna si o naveta de Sisif,pe cinstea mea,nu s-a meritat.Eu cu Paul facem schimb de telefoane.Avem spectatori,lumea se uita ca la urs,la Namila.Stau la coada la bilet,apoi imi iau la revedere de la Paul.Ma asez intr-un compartiment gol golut.Se fac douazeci de minute de la ora oficiala a plecarii trenului si mocanita nu scartiie deloc.Cipriane,esti poet in administratie,ce tren ai luat?Este ora opt(trebuia sa plece la 7:34)si trenul se zgaltaie din toate fiarele lui,in plus,ai senzatia ca decolezi,asa e sunetul.Tehnica anilor 2014,la Cfr-eu!!!
Dumnezeu cu mila,dar daca nu vad..Chitila,inseamna ca am pus-o!
In sfarsit,dupa douazeci de minute,poposesc in Chitila.It's a good way.Infulec cu mare pofta strudelul mare si pufos,cu mere.Intre timp,vine controlorul,iar eu am foitaj pe bot,de la strudel.
Buna dimineata,biletul sau abonamentul!
Ii dau biletul.Supracontrolul se uita urat la mine.Pentru ca foitaj pe bot sau pentru ca rucsac!!??
La Floresti urca 2 tineri ce sunt foarte respectuosi.Parca nu-mi vine sa cred,dar sunt foarte bine crescuti.Mai rar asa ceva.El imi spune ca s-au urcat din greseala intr-un marfar,crezand ca e trenul de Valea Prahovei.
Am observat ca rabdarea mea in mocanita ,se sfarseste odata cu sosirea la Sinaia.De-acolo trebuie sa ma foiesc un pic.Trenul acesta,in 2014,face exact 3 ore ,de la Bucuresti la Busteni,pe o distanta de 124 km.Oare ce ar trebui sa faca un simplu cetatean,ca sa schimbe aceasta situatie oribila?
Imi iau la revedere si de la frumosii adolescenti si cobor in Busteni.Nu stiu de ce,dar in acest oras tacut si misterios,orasul de la poalele Fisurii Albastre,ma simt foarte bine,ma simt ca acasa.Ma mai gandesc si acum daca am facut o mare greseala sau un bine,daca am invitat-o pe Lia,care ma astepta la Camin.Toata excursia ne-am certat urat,Lia aruncandu-mi cuvinte grele.Practic,2 oameni necunoscuti,provenind din medii total diferite si din timpuri total antagonice.Concluzia mea este ca n-as putea niciodata,repet,niciodata,sa arunc cu mizerii verbale intr-un om pe care il cunosc de cateva luni,fie de pe internet,fie din viata reala.Nici intr-o alta situatie n-as face asta.Da,dar Lia a facut-o cu mine,dandu-mi niste energii negative care m-au adus intr-o stare mizerabila.Practic,am urcat tare ingandurat si abia asteptam sa se termine excursia.
La refugiul Costila am ajuns pe la ora patru dupa-amiaza.Practic,nu ne-am grabit,dar si rucsacul era foarte greu,cu alimente pentru cinci zile.Se mai adaugau si fierataniile de iarna,adica pioleti,coltari,pitoane,si plasticii.Iarna are un farmec aparte,dar te inhami cu lucruri in plus,pe munte.
Pe la 11 seara a venit si Dan Alexe,pe care il asteptam.Avea si el un rucsac mamut.

 Refugiul are un fel de soba,nefunctionala.Soricelul curajos a venit pe masa,toata noaptea.Deja e obisnuit cu oamenii,caci nu s-a sinchisit sa plece,punand lanternele pe el.Mi-a ros si din rucsac,apoi am stat acasa sa-i fac Namilei o operatie estetica,prelevand "pielea" de la alt rucsac!!

Pe intai decembrie am urcat cu Dan,spre Pintenul Costilei;el mai urcase iarna cu un vechi amic.Dar atunci linia pitoanelor era vizibila.Peste noapte ninse foarte mult si totul era incarcat.Urmau 2 zile cu ninsoare abundenta.Pana la Pinten am ajuns greu,trecand dificil de fetele de stanca ,gheata si zapada ale Costilei,care te scot in Coama dintre Vai(Costilei si Galbinele).Inainte de a a face dreapta ,spre Valea Galbinele,urcam pe niste fete stancoase si destul de inclinate,evident ca acuma inzapezite.

 Trecem pe sub un mic perete care seamana un pic,ca si configuratie cu prima lungime din Oblic.

 La mijlocul "lungimii"este un piton cu inel,ruginit,dar e ok.

 In fotografia de mai jos observam Costila Galbinele,dar si a doua lungime din Pintenul Costilei,care practic este lungimea-cheie.Aici se afla spiturile pe care nu le-am mai gasit,datorita zapezii.Dan nu-si mai amintea de linia traseului,dar eram foarte calm,deloc frustrat.

 Dan a tot cautat linia pitoanelor,dar nimic.Practic,il tineam intr-o zada subtire iar el se asigurase,mai sus,la o zada si mai subtire.Incepea sa ninga iar zarea se acoperea de(s)neguri sumbre.Mangaie-l incet ,pe crestet,pe munte,si spune-i ,in conditiile astea:"good boy,te lasam in pace.ne-ai facut si de data asta".

 In imaginea de mai jos,protagonistii principali sunt Pintenul Costilei si Coltul Galbinele(dreapta).

 La coborare i-am spus lui Dan ca prefer sa ma-mpusc decat sa cobor pe fetele Costilei,spre refugiu.Am venit cu solutia salvatoare:din Coama dintre Vai vom cobori direct,ocolind Tancul Ascutit,pe stanga coborarii.Asa a fost chiar ok.

 Pe 2 decembrie 2014 am propus sa mergem spre Oblic,vechiul meu prieten,traseul pe care-l cunosc cel mai bine din Costila,pentru ca l-am urcat de 13 ori.O luasem inainte ,sa deschid drumul si sa coordonez echipa,insa Lia a spus ca nu stiu.Dan a confirmat ca stiu zona.Oricum,se umpluse paharul.As fi putut incerca prima lungimedin traseul Oblic,dar,datorita nervilor,nu mai aveam chef de nimic.

Am urcat tot Valcelul Stancos,care se afla la baza celor trei trasee:Oblic,Bivuacul Caprelor si Surplomba cu Pendul.Sincer,sunt cele 3 trasee pe care le stiu foarte bine in Costila,pentru ca le-am escaladat de peste 10 ori,pe fiecare.

 Ningea din ce in ce mai puternic,viscolit ,si asa a fost si-n noaptea care a urmat.In refugiu era destul de frig.

 A treia zi ne-am propus sa mergem la refugiul sau fostul refugiu din Valea Alba.Dan imi aratase din niste poze,un refugiu Valea Alba foarte bine conturat.Sa fi fost un fake sau chiar real sa fi fost?Oare cine stie?Doar banuiesc cine stie,nu dau nume.

 Iata ceea ce a mai ramas din refugiul nou din Valea Alba.Sau asa a ajuns stadiul lucrarilor?Sau au venit vandalii,dupa mii de ani,si l-au vandalizat?Cum sa fi fost oare?Enigma..Curajos este cel care isi recunoaste acest act.

 Coboram spre Caminul Alpin.Lia ,intre timp,spune cum se obtin,"pe bune",sponsorizarile pentru expeditiile alpine de anvergura.Cica trebuie sa te targuiesti cu "sponsorul",sa-i dai si lui o parte.Greseala,mare greseala.La singura expeditie mai adevarata pe care am avut-o,sponsorul nu s-a targuit cu nimeni,si nici noi cu sponsorul.Si a fost vorba de o suma mare de bani.Concluzia e clara:cine vrea sa te ajute,te ajuta,cine nu,nu,si cu asta basta.

 Sunt fascinat cum zapada a incarcat brazii si molizii de pe Munticel.Este o atmosfera de Hobitts.

Lia spune sa mergem sa bem un ceai la Camin.Poate vrea sa ne despartim asa,intr-o atmosfera cordiala.Oricum,eu pun pret pe niste fiinte apropiate care imi sunt foarte dragi si pentru ca daruiesc iubire,sufleteasca bineinteles,dar ma focusez si pe diverse teme personale care imi reusesc,in ultima perioada,nu sunt deloc suparat ca Lia m-a facut zob.Poate are frustrari multiple si eu nu stiu.Vorbele grele ranesc urat.Eu imi voi vedea de viata mea,inainte,cu cei pe care eu ii iubesc.Voi continua sa merg pe munte, lasand sa se scurga prin mine vorbele de ocara ale unora sau altora.

 Si cu clubul alpin sunt mega dezamagit,si asta ma doare.Acuma sunt unii oameni in conducere care n-au nici o treaba cu muntele,d-apai cu alpinsmul.Ne bem ceaiurile linistiti.Ne luam la revedere de la Lia,ii multumim,apoi plecam la gara.

 Inchei cu:"duermes tranquillo,FNI trabaja para ti!!"sau ,varianta romaneasca:"dormi linistit,FNI lucreaza pentru tine!!"Este o expresie-pamflet,si trebuie luata ca atare.