WHITE-OUT PE VALEA MORARULUI,15 MARTIE 2015

In dimineata de 15 martie 2015 ma intalnesc cu Dinu si Florentina la Bucur Obor,apoi mergem si pe la Mihai acasa,in Voluntari.Intre timp vine si Robert cu Adita,asa ca echipa de munte este gata pentru noi aventuri.

Liderul maxim ,Marangoci,se cam holbeaza la mine pentru ora intarzierii mele.

Astazi s-au anuntat ninsori in munti iar de la distanta,inca din Ploiesti,se vede totul in alb,in marile altitudini.

Ajungem la 11 la Gura Diham si rugam un batranel sa ne faca o poza cu echipa.Doi oameni mai noi ,care au venit si data trecuta ,in Piatra Craiului,imi confirma o prezenta agreabila.Ei sunt Florentina si Robert.

Deja imi place "formatia"sau "formula"asta,cu Dinu,Florentina,Marangoci,Robert ,Adita ,si ultimul pe lista ,cu voia sau ne-voia Dvs.,subsemnatu',pentru ca mi se pare mie ca privim altfel muntii,nu cu ingamfare,si nu ca pe un teren de joaca.

Zapada ne ia in primire inca de pe drumul forestier care urca spre Cantonul Coltii Morarului.Pana acolo facem o ora si zece minute.La Canton zapada este mare,cam 30 cm,poate mai mult.

Ma echipez cu plasticii si cu parazapezile.Este o vreme inchisa,imi revin greu.

Pe la 13:30 suntem pe firul Vaii Morarului.Urme relativ bune ne conduc catre Poiana Morarului,si mai sus,pe vale.Este ceata.Ca niciodata,hornurile dinainte de prima caldare glaciara,sunt acoperite cu zapada.Totul este acoperit de un alb proaspat,si pe deasupra,ceata,care e atat de densa,incat orientarea e mai mult dupa instinct.

In cazul asta banuim ca am fi intrat pe Valcelul Morarului,dar nici vorba.Ne dam seama mult mai tarziu ca urmele ocolesc un perete,si tinem  directia lor,spre stanga,ca n-avem incotro.

Brusc,urmele dispar iar eu iau decizia sa urcam direct in sus,pe linia de cea mai mare panta.Dupa vreo 200 metri,panta se inclina mult,zapada e periculos de mare si ii spun lui Mihai ca trebuie sa coboram.Suntem cu totii de acord.White-out-ul ne-a facut la pene,nu vedem nimic.

Coborarea e banala,desi omatul e foarte mare si pufos.Imi place ca macar e curat,fara noroiul ala,caracteristic lunii mai,cand pe vai este un amestec de copaci cazuti,cu namol,zapada murdara,conuri de brad etc.

Ne-am gasit sa vorbim de nutritie,tocmai astazi,dar nici eu nu stiu de ce.Vorbim de parca am avea 86 de ani,despre cum sa mancam,ce boli sa prevenim,ce medicamente naturiste ne-ar fi recomandate.

Ehe,primavara e departe de muntii Bucegi.Pana o da coltii stancii si al ghioceilor,mai ne creste barba.

Pe la ora opt seara ajungem la masini,la Gura Diham.Echipa se mira,pentru ca am coboram devreme de pe munte!!

La Busteni mancam o ciorba de fasole gustoasa.

Excursia ne e umbrita de vestea disparitiei lui Alexandru Porancia,un tanar alpinist cazut in Fagaras.

Muntele ne avertizeaza mereu si mereu ca suntem biete fiinte umane si ca un loc la Nemurire este rezervat de fapt,Naturii.Noi,oamenii,suntem simpli pioni pe o tabla de sah a vietii.