VALEA BANGALEASA-CULMEA GROHOTISULUI-VARFUL BUCSA-SAUA STRUNGULITA-SAUA STRUNGA-PE SUB ABRUPTUL GROHOTIS-MOECIU DE SUS,MUNTII BUCEGI,24 SEPTEMBRIE 2016

Ziua de sambata ,24 septembrie 2016,a fost un mic succes,pentru mine,ca organizator de ture montane si viitor ghid montan.Daca iti faci temele de acasa,lectia este invatata si stiuta,pe munte.
De la prietenul Florin am aflat cateva informatii despre participanti,suficiente cat sa-mi fac o parere despre conceperea unui traseu turistic in Muntii Bucegi.
Am ales un traseu tematic,unul din cele 7 trasee tematice,descrise sumar pe site-ul Parcului Natural Bucegi.
Este vorba de traseul ce se desfasoara pe Valea Bangaaleasa,pornind din Moeciu de Sus,si continuand cu Culmea Grohotisului,Saua Bucsa,Varful Bucsa,1846 metri,Saua Strungulita,1938 metri,Saua Strunga,1909 metri,Abruptul Grohotisului,apoi coborare pe Culmea Plesa,si din nou in Moeciu de Sus.
Prin urmare,tinand cont de participanti,am luat in calcul un timp de sapte ore si treizeci de minute,insa noi am facut opt ore.Cert este ca am ajuns "pe lumina",la bariera.
Noii mei prieteni de drumetie mi-au inveselit viata,si asa ,una amara ,in ultimele 3 luni.Nu am mai  ras de mult timp atat de mult si de sanatos ,si s-a creat intre noi o euforie spontana,data de faptul ca 3 dintre noi ascultam muzica rock,in mod frecvent.
Am fost impresurat si de o imensa nostalgie,pentru ca ,in urma cu un an,datorita acestui traseu ,eu aveam sa intru la Societatea Ghizilor si Liderilor Montani din Romania.Incepuse sa mi se faca un dor teribil de colegi.Parca il auzeam pe Florin cum vorbeste banateana lui,pe mai tinerii indragostiti Ilinca si Ioan Stoenica,care spuneau ca se simt complexati de prezenta mea(sunt un om normal,ce naiba),pe cele doua fete din Botosani,Roxana si Nico,cu dulcele lor grai moldovenesc,si pe Ovi,tot banatean,cu care deveneam prieten bun.
Cu acest sentiment,dar si cu sentimentul de a scrasni din dinti,si de a urca,acum cu niste oameni care imi sunt simpatici,am pornit la drum.
Imi placea mult zambetul Mirelei,care ma facea "sa plutesc"prin padurile de molid ale Culmii Grohotisului.
Aveam o stare foarte buna,de reinceput al vietii,dupa accidentul stupid din Piatra Craiului si dupa rezultatul examenului, foarte greu si nedrept,pentru mine,de la Societatea Ghizilor.
Trecuse un an si stiam deja foarte multe.Eram mult mai riguros pregatit,facand posibila tura,pentru toata lumea.
Piciorul de munte care urca pe Culmea Grohotisului este la inceput destul de abrupt,apoi se mai domoleste.
Trecem prin doua mici poieni,iar printre conifere se observa putin din Abruptul Grohotis.
Iesim la gol alpin,prin pajisti de rododendron si afine,si ne mentinem pe marcajul triunghi rosu,atingand Saua Bucsa,pe la 1800 de metri,intr-un loc plat si verde.Spinarile Leaotei se intind cu mult spre sud-vest.
Noi vom continua spre stanga,pe marcajul de creasta banda rosie.Urcusul de 30 de minute spre Varful Bucsa,1846 metri,este un ultim efort mai considerabil.Vom merge mai mult pe curba de nivel si "pe  plat",urmand o crestulita abia conturata,care ne scoate in Saua Strungulita,la 1938 metri.Aici este frig,cred ca nu trece mai mult de 2 grade Celsius.
Continuam pe curba de nivel,spre Saua Strunga,1909 metri altitudine.
Ii admir pe cei care au reconstruit refugiul Strunga si din sufletul meu le transmit un multumesc.Admir si apreciez munca celor de la Om pe Munte,o pagina aflata pe facebook.
Doar cu efort comun si teluri comune mai putem construi ceva.
Coboram destul de bine,pe sub Abruptul Grohotis.
Sunt 2 izvoare,foarte aproape de poteca.Precizez ca pe Culmea Grohotisului nu sunt surse de apa,decat foarte sus,in golul alpin,dar aceasta sursa este foarte mica.Nu se poate lua apa decat in palme sau sa sorbi,pur si simplu.
Noi ne continuam traseul montan pe poteca marcata cu banda rosie.
Mirela ne inveseleste cu zambetul si starea ei de spirit,foarte buna.Pentru mine este la fix.Ceea ce ii trebuie unui om trist,cum sunt eu, este o persoana joviala,vesela,plina de viata,optimista.Mirela mi-a dat posibilitatea de a fi asa,fara a fi facut ceva special.Simpla prezenta m-a facut sa ma simt tare bine.Nu conteaza "sa cucerim" muntii,conteaza prietenii de calitate,pe munte.Intotdeauna mi-am dorit prieteni de calitate,pe munte,care in viata obisnuita,excluzand muntele,sunt tot asa,deschisi si sinceri cu tine.
Drumul trece pe langa un canton parasit si o stana parasita.Jos,in vale,se afla o alta stana,noua,cea din Muchia Rea,de pe la 1600 metri altitudine.
Traseul este totusi lung,coboara agale prin padurea racoroasa,strecurandu-se prin curbe scurte.
Ajungem intr-un final la panoul de informare turistica ,din Valea Bangaleasa,care ne povesteste,succint,despre traseul tematic,unul din cele sapte,din Masivul Bucegi.
Sunt foarte incantat,dar nu las sa se vada.Imi plac participantii,sunt pe gustul meu si ii mai vreau pe munte.

ROCKUL SI PARUL LUNG

In 1987,pe holurile luminoase ale liceului "George Cosbuc",intr-o pauza,atingeam pentru prima oara o caseta audio pe care scria Metallica,albumul "Kill'em'All".
Cazusem la treapta intai de liceu,si ma repartizasera la "George Cosbuc".Credeam ca am picat din lac in put,ca susnumitul liceu e o porcarie,numai ca lucrurile nu stateau tocmai asa.Institutia asta era plina de elevi "pilosi",cu parinti care mai de care mai suspusi sau cu rude prin diferite posturi-cheie.Eu eram un elev simplu,de pseudo-intelectuali,dar ai mei s-au zbatut,folosind vesnica "pila",si uite asa am picat si eu la Cosbuc.
Am scris in ce context ma aflam,pentru ca nici dracu nu avea casete cu Metallica.Poate doar bisnitarii,dar n-as crede.
Cultura mea muzicala de pana atunci era alcatuita din cateva melodii Julio Iglesias si Modern Talking.
Colegul care imi aratase caseta era ,evident ,fiu de "pilos",si imi acordase cateva momente,ca sa ascult la Walkmen,Metallica.Am simtit o energie puternica atunci,ceva ce ma facea sa iau campii,sa explodez.Ulterior aflam ca stilul se numeste speed metal.
Abia la 3 ani dupa,in 1990,am cumparat prima caseta cu Metallica,evident,Kill'em'All",de la bisnitari din Piata Universitatii.
In 1988 aveam sa particip la primul concert Iris,la Sala Polivalenta.O nebunie.Iris era o legenda,salile erau full,eram in extaz.Eu venisem imbracam cu niste blugi rupti in genunchi,si cu o camasa kaki,militareasca,si pe umerii camasii imi infipsesem niste efecte militare.De unde? Unchiul meu,care,la 25 de ani dupa,a crapat,fusese maior in Armata Romana.Securitatea s-a uitat tare urat la mine,dar cred ca si-a dat seama de ceva:efectele militare.
Anii au trecut,am devenit un student rebel la Finante-Banci iar pletele cresteau.Manasia ,Gestapo-ul blocului ,o baba,ii spunea maica-mii ca sunt ca in Evul Mediu si ca ar trebui sa ma tund.Peste ani de zile a crapat si Manasia.Vedeti de ce nu e bine sa tinem ura in noi,caci crand-nevrand,vom crapa cu totii.La ce folos atata rautate?
La final de an 1996,mentalitatile comuniste,incremenite ,erau neschimbate.La licenta am fost pus in prima banca,un profesor spunandu-mi ca dupa cum ma vede,cu "parul ala",i se pare lui ca o sa copiez.Ca n-am copiat, ci am studiat,este o alta treaba.Dar lucrurile trec,zboara.
A venit inrolarea in armata si de-aici  ,drama,pe capul meu:trebuia sa ma tund.
Cu cartea lui Lionel Terray in mana,"Cuceritorii Inutilului",si cu parul tuns aproape de zero,imi plangeam de mila,in ultimul loc din troleibuz.Deplangeam si soarta lui Terray,caci un cretin de incepator scapase coarda din mana si marele alpinist muri absurd.
Cu astfel de emotii ajungeam eu in armata.
Intr-o dupa-amiaza,prin 1995,pe cand plecam la facultate si asteptand troleibuzul in statie,am fost abordat de o fata,Nargys,care imi spuse ca am un par frumos si lung si daca n-ar vrea sa ne imprietenim.Erau simple si frumoase,prieteniile,in anii 90.Acum sunt sinistre si complicate.Ne punem bete in roate,inutil.
Dupa ce-am terminat cu armata,a urmat angajarea,ca" soarece de birou".Colegii erau trecuti de mult de prima tinerete,se apropiau de 55 de ani,si se uitau la mine bizar.Nu era chip sa mai imi las parul lung.
Ce sa mai zic de anii petrecuti in asigurari.Aveam o directoare nebuna,care arunca cu ghivece dupa noi,si daca nu ne tundeam sau nu ne barbieream,asta insemna sa murim cu ea de gat sau sa luam diazepam.
De angajarea mea la banca,ce sa mai zic,acolo era totul si mai riguros.Dar toate lucrurile duc spre un final pe care tu il ai in minte,in subconstient.Visele tale nu pot deveni realitate chiar din prima,dar daca le tot gandesti si le vezi,ele se indeplinesc.
Nu mi-a placut niciodata contabilitatea si nici munca de birou.Am dorit libertate asumata,responsabila,si asta am acum,dupa atata amar de vreme.Dupa inca 5 ani petrecuti la o alta societate de asigurari,m-am gandit sa fiu liber si sa lucrez ca broker de asigurari.
Prin iarna lui 2015,prin ianuarie,m-am decis sa imi las din nou parul lung.Asa am simtit eu.
Nu am fost la multe concerte rock,doar ca in anii 90 nu mi-a placut atmosfera pentru ca rockerii de-atunci erau foarte agresivi,se-aruncau sau ii aruncau altii,iesea cu batai ,mai ales la Arenele Romane.Am decis sa pun capat mersului la concertele rock iar ultimul concert a fost la Lacrimosa.Prefer sa ascult de-acasa ,muzica rock.
Sau,pe viitor,daca voi avea cu cine sa merg,voi merge,dar singur,nu.
Relativ recent ,prin mai 2016,am cunoscut o rockerita si m-a intrebat daca eu chiar ascult muzica rock.Este bine sa nu (mai)judecam oamenii dupa aparente sau sa nu ii judecam deloc.Nu trebuie sa fiu agresiv sau agitat ca sa ascult rock.Sau nu trebuie neaparat sa fiu imbracat ca un rocker.Iar parul lung este o dovada de atitudine in primul rand,si nu de sfidare.Sa fi diferit intr-o astfel de societate,cum e a noastra,mi se pare un lucru maret si curajos.
Si in prezent lumea se uita cateodata ciudat,la parul meu,in special mosii si babele.Este firesc,au trait o jumatate de veac sub comunism.

Repetitor - U pravom trenutku

LACUL CATALUI , JUDETUL CALARASI, 18 SEPTEMBRIE 2016

Motto:

" Caut persoanele care sa ma iubeasca , nu in ciuda defectelor si vulnerabilitatilor mele, ci datorita lor.
Caut prietenii care imi sunt alaturi si inoata impreuna cu mine spre Adancimi".


Lacul Catalui se afla in judetul Calarasi ,intre rezervatia Magura Zboiu la vest si satul Cascioarele, la est.
Este al doilea lac,ca si suprafata ,din sudul Romaniei.
Populatia satului Cascioarele se descurca foarte greu,la limita subzistentei.
Am intrat intr-o casa de tarani,care ne-au primit foarte bine,in Cascioarele.Povestindu-ne cum se descurca,mai era putin si plangeam.Am cumparat vin de la ei,oua,ardei iute iar eu i-am intrebat daca nucii de pe deal sunt ai cuiva.Ei ne-au spus ca nu sunt ai nimanui,dar ...ne-au oferit un sac de nuci.Viata adevarata si reala este aici,nu in alta parte.

                                       

SÓLSTAFIR Interview in Iceland at Eistnaflug 2016

Traversare Muntii Tagla-Muntii Fagarasului,9-11 septembrie 2016

Traversarea a doua masive montane,pe care vi-o propun in cele ce urmeaza,este inedita pentru ca portiunile descrise mai jos sunt foarte rar strabatute de montaniarzi,dar si pentru salbaticia locurilor.
Astfel,traseul montan incepand de la intrarea in Barsa lui Bucur-Varful Teleni-Poiana Maican-Varful Tagla(1641 metri)-Varful Nimaia(1530 metri)-Valea Sebesului si terminand cu cabana Piscul Alb face parte din prima etapa a circuitului propus si se desfasoara pe 29 kilometri.
Acest traseu va intra intr-un traseu tematic,pentru viitorii mei clienti ,ca viitor ghid montan.
Chiar fara a fi ghid montan,cine reuseste sa traverseze Muntii Tagla,cu harta si busola,fara gps,pot spune ca sta foarte bine la capitolul orientare turistica ,dar nu numai.Sta bine si la capitolul "nervi tari".
Zona este plina de urs si noi am vazut unul,in cel de-al doilea segment parcurs.
Plecarea este din Valea Barsa lui Bucur si pana aici ar trebui sa ajungem pe jos,din Zarnesti,sau cu masina.Barsa lui Bucur este cu mult inainte de cabana Plaiu Foii,cam pe la jumatatea drumului Zarnesti-Plaiu Foii.Reperul sau reperele sunt clare:pe dreapta intrarii pe vale sunt niste constructii urate,neterminate,si un mic lac,cam tulbure.Intram pe stanga,traversand paraul Barsa lui Bucur.Apoi urcam abrupt,pe o panta de namol,sarind gardurile de lemn ce inconjoara o faneata.Aici gasim niste branduse de toamna superbe.
Traversam poiana si intram in padure,si,surpriza,dam de un drum clar al Culmii Gruiul Lung.Este cea mai frumoasa padure de mesteacan pe care am vazut-o vreodata.Desi cu o durere sufleteasca imensa in suflet,inca mai am puterea sa ma inclin in fata simpaticilor mesteceni ,a ciupercilor uriase si a florilor de sezon.
Parteneri de drumetie au fost Ioan Stoenica si Florin Ocolisan,iar acest circuit propus a fost totodata si o parte din examenul nostru.Camarazii mei sunt primii care au aflat ca nu am trecut examenul,dar atunci mai imi faceam sperante ca,odata trecuta si ultima proba,aceasta cu traseul,vor fi indulgenti si il voi lua.In padurea fascinanta de mesteceni ii comunicai lui Ioan ca ,in urma picarii mele,unii prieteni,la care tin asa de mult,nu mai ma vor baga in seama.Ioan imi raspunse ferm ca daca se va intampla asta,acei prieteni nu au nici o valoare umana.
Ma consolam teoretic,cu vorbe,si mergeam,parca,plutind,strabatand un tunel al timpului.
Am trecut repede de Varful Teleni,1244 metri,practic,un varf foarte plat,si am ajuns in Poiana lui Maican,un loc deschis,superb,de unde se vedea salbaticia Muntilor Tagla.Aveam un sentiment straniu,de vid.
Viata nu fusese dreapta cu mine,si raman si acum la aceeasi concluzie.Unii oameni ne pot schimba temporar sensul vietii,uneori in rau,dar spre marele meu noroc,as spune ca mi-am gasit si o alternativa de iesire din acest pseudo-esec.Nu vreau sa popularizez ,dar am gasit clar alternativa.Ma gandeam tot timpul la Anca,bodoganind in gand ca ea ma va privi cu alti ochi,ca pe un om incapabil sa faca lucruri marete.Eram terminat psihic.
Continuam scrasnind din dinti si priveam orice arbore,orice era verde,orice floare,ciuperca,ca un furibund.
Pierdut in aceasta jungla protectoare,aveam senzatia ca sunt intr-un vis.
Am trecut pe langa o darapanatura de stana,apoi am intrat din nou in padure si aici natura mi-a oferit o surpriza,punandu-mi la dispozitie boscheti nesfarsiti de mure.Am mancat si m-am saturat de atatea mure.
Am trecut pe langa un refugiu forestier foarte bun,cam la patru ore de la intrarea in traseu.A aparut un marcaj punct galben,din dreapta,iar noi am mers pe el.Ne-am pierdut un pic,crezand ca mergem spre Varful Nimaia,1530 metri.Tocmai trecusem de Varful Tagla,1641 metri.Setea imi dadea tarcoale iar mie mi se terminase apa.Atentie,ca abia dupa 6 ore de mers gasim primul izvor,care abia curge.
Am bajbait o ora ca sa gasim continuarea catre Varful Nimaia.Am iesit intr-un platou al unui varf(1475 metri),de unde se intrezarea putin din Tara Fagarasului,loc in care trebuia sa ajungem.
Am coborat platoul varfului,prin jungla.Se facu seara si coboraram pe un picior priporos de munte,spre Valea Sebesului.Printre arbori se vedea departe cabana Piscul Alb.Acolo am ajuns la noua seara ,dupa 12 ore de mers si 29 de kilometri.
Marian era prezent,sa vada daca am ajuns.Ne-a facut o fotografie,drept dovada.
Nu voi uita niciodata aceasta mini-expeditie in jungla unor munti foarte salbateci,mai ales fiind si sub sentimentul asa zisei infrangeri.Scenariile curgeau fluent in mintea mea.Deja aveam o apatie,sentinta stiam ca e data definitiv,nu mai era cale de intors.Uita-te in ochii unui om,vei citi multe.Acel om se va da singur de gol,chiar daca el spune ceva.
Acest examen a fost o facatura.Lucrurile s-au schimbat subit,din cauza "comisiei" straine,care a facut jocurile on-spot.Iar Marian a luat deciziile "comisiei",tot asa,on-spot.Daca e sa o luam pe bune,nici dracu nu intra la scoala aceasta,in 2015,octombrie.Lucrurile nu au fost corecte inca de la inceput.Toti am avut scapari,toti avem scapari,nu e nimeni iron man.
Evident ca sunt ingrozitor de mahnit.Lumea te judeca aiurea,prin esecuri,in loc sa te vada pe tine,ca om,ca si cetatean.Gata,s-au uitat anii ,cei 22 ,de catarare,si anii,30,la numar,de munte.Acuma,dintr-o data,sunt un paria,un nebagat in seama.
Il mai dau dracu de examen.Piciorul meu nu si-a revenit,ba,mai rau,dupa tura asta,s-a umflat din nou.Costurile cu fizioterapia mie nu mi le plateste nimeni,m le platesc eu.
Noaptea am dormit intr-o poiana imensa,plina de gaze mai mari sau mai mici.Mie imi era frica de serpi.Ma uitam la stele,si ma gandeam la Anca.Eu cu ea,noi,doi,acolo,bagati in sacul de dormit,si privind smoala cerului,punctata de bobitele albe ale stelelor.
Dimineata de 10 septembrie 2016 ne astepta urmatorul traseu,"doar"de 15 kilometri:Cabana Piscul Alb,aflata la capatul vestit al Muntilor Fagarasului,pe Valea Sebesului-Muchia Scoarta,marcata cu punct albastru-refugiul Scoarta-refugiul Berevoiescu.
Dimineata am luat apa de la domnul administrator al cabanei Piscul Alb,apoi ne-am indreptat spre Muchia Scoarta.
Am mers vreo 200 metri spre nord de cabana,pe un drum prafuit,apoi am facut stanga,urmand indicatorul care ne arata punctul albastru.
Noi nu am urmarit marcajul de jos,ci am intrat direct pe un drum forestier care ne-a scos direct pe Muchia Scoarta.
Acolo am dat de niste lucratori forestieri care taiau rugile  de zemeura,scopul fiind de a aerisi puietul,brazii si molizii.
Am continuat pieptis,mancand mure.
Am ajuns la o cabanuta ,loc in care am dat de un paznic al Ocolului Silvic Sebes.Am luat apa si de-aici.
Din acest loc am continuat pieptis pe varful Pietriceaua,1595 metri,pe marcaj punct rosu.
In Varful De la Amiaza,un varf total injnepenit,ne-am intalnit cu cealalta echipa de colegi,adica cu Ilinca Mihaela,Nico si Costel.Am mancat impreuna,apoi fiecare echipa si-a vazut de drum.
Vremea era superba,calda,iar norii acopereau cerul,din cand in cand.Norii erau ca o plapuma care imi dadea o stare de somnolenta.Platoul vast al Muchiei Scoarta a fost loc de popas mai indelungat.Ne-am intalnit si cu afinarii.Varfurile crestei se vedeau superb.
Inainte cu o ora de refugiul Berevoiescu,in Curmatura Tiganului,a inceput sa ploua groaznic,cu grindina.Ne-a udat rau,iar din rucsac a scapat aproape "teafar",sacul de dormit.
Noi,uzi,ne-am schimbat cu ce-am avut.Oco mi-a dat colantii lui.In refugiul Berevoiescu era cald.Am facut si un ceai,din frunze de afin.
A treia zi trebuia sa parcurgem 22 de kilometri.Mi s-a parut cea mai dura portiune,referindu-ma si la orientare,dar si la junglele existente.Zecile de poteci,defrisarile ,te stopau mai mereu,ca sa vezi pe unde ai putea sa continui.
Traseul propus a fost urmatorul:Refugiul Berevoiescu-Varful si refugiul Comisu-Varful Lerescu-Curmatura Lerescu-Varful Tamasul Mare-Plaiu Foii.
In ziua aceasta am fost foarte obosit iar depresia se accentua.Stiam ca ma apropii de Zarnesti si Marian avea sa zica cu atata nonsalanta ca am fost varza si nu poate trece cu vederea.Eu nu mai am ce spune,VOI ATI DECIS,NU EU.
Dar voi merge inainte,luind asta ca pe o palma uriasa pe care mi-ati dat-o.
Totul in viata este o karma,totul se intoarce.Ce dai,aia primesti.
Parca si aud telefonul sunand si spunandu-mi sa sterg ceea ce am scris aici,insa nu o voi face.Libertatea de exprimare nu mi-o ia nimeni.
Este parerea mea stricta si tin la ea,cu tot ce am,chiar daca ma vor da afara de tot,din organizatie.
Parerea mea este ca si eu am gresit,dar si ei.Dar eu am picat,this is the difference!
Daca vreti sa parcurgeti vreodata portiunea Tamasul Mare-Curmatura Lerescu sau vice-versa,nu va recomand.Din Curmatura Lerescului apar foarte multe bifurcatii,defrisari,poieni,intreruperi de poteca,iar marcajul este un hocus-pocus.Aici trebuie nervi tari si bagare de seama foarte mare.Ce mi-a placut cel mai mult ,la aceasta portiune,a fost Lacul Pecineagul.
Am ajuns ingrozitor de obosit,pe la patru dupa-amiaza,inspre Plaiul Foii.Marian ne lua cu masina,apoi ,la pensiunea Mosorel,aveam sa aflu ceea ce stiam deja.Scenariul cu colegii ,care ma incurajau,era pentru mine,harsanit prin viata asta,un deja-vu de prost gust.Auzeam dinainte de a mi se comunica,indemnuri tipice,cum ar fi:"te pot ajuta cu orice.daca ai nevoie" sau "fi tare".
Gandul mi-era la tren,sa ajung odata acasa.