Cazusem la treapta intai de liceu,si ma repartizasera la "George Cosbuc".Credeam ca am picat din lac in put,ca susnumitul liceu e o porcarie,numai ca lucrurile nu stateau tocmai asa.Institutia asta era plina de elevi "pilosi",cu parinti care mai de care mai suspusi sau cu rude prin diferite posturi-cheie.Eu eram un elev simplu,de pseudo-intelectuali,dar ai mei s-au zbatut,folosind vesnica "pila",si uite asa am picat si eu la Cosbuc.
Am scris in ce context ma aflam,pentru ca nici dracu nu avea casete cu Metallica.Poate doar bisnitarii,dar n-as crede.
Cultura mea muzicala de pana atunci era alcatuita din cateva melodii Julio Iglesias si Modern Talking.
Colegul care imi aratase caseta era ,evident ,fiu de "pilos",si imi acordase cateva momente,ca sa ascult la Walkmen,Metallica.Am simtit o energie puternica atunci,ceva ce ma facea sa iau campii,sa explodez.Ulterior aflam ca stilul se numeste speed metal.
Abia la 3 ani dupa,in 1990,am cumparat prima caseta cu Metallica,evident,Kill'em'All",de la bisnitari din Piata Universitatii.
In 1988 aveam sa particip la primul concert Iris,la Sala Polivalenta.O nebunie.Iris era o legenda,salile erau full,eram in extaz.Eu venisem imbracam cu niste blugi rupti in genunchi,si cu o camasa kaki,militareasca,si pe umerii camasii imi infipsesem niste efecte militare.De unde? Unchiul meu,care,la 25 de ani dupa,a crapat,fusese maior in Armata Romana.Securitatea s-a uitat tare urat la mine,dar cred ca si-a dat seama de ceva:efectele militare.
Anii au trecut,am devenit un student rebel la Finante-Banci iar pletele cresteau.Manasia ,Gestapo-ul blocului ,o baba,ii spunea maica-mii ca sunt ca in Evul Mediu si ca ar trebui sa ma tund.Peste ani de zile a crapat si Manasia.Vedeti de ce nu e bine sa tinem ura in noi,caci crand-nevrand,vom crapa cu totii.La ce folos atata rautate?
La final de an 1996,mentalitatile comuniste,incremenite ,erau neschimbate.La licenta am fost pus in prima banca,un profesor spunandu-mi ca dupa cum ma vede,cu "parul ala",i se pare lui ca o sa copiez.Ca n-am copiat, ci am studiat,este o alta treaba.Dar lucrurile trec,zboara.
A venit inrolarea in armata si de-aici ,drama,pe capul meu:trebuia sa ma tund.
Cu cartea lui Lionel Terray in mana,"Cuceritorii Inutilului",si cu parul tuns aproape de zero,imi plangeam de mila,in ultimul loc din troleibuz.Deplangeam si soarta lui Terray,caci un cretin de incepator scapase coarda din mana si marele alpinist muri absurd.
Cu astfel de emotii ajungeam eu in armata.
Intr-o dupa-amiaza,prin 1995,pe cand plecam la facultate si asteptand troleibuzul in statie,am fost abordat de o fata,Nargys,care imi spuse ca am un par frumos si lung si daca n-ar vrea sa ne imprietenim.Erau simple si frumoase,prieteniile,in anii 90.Acum sunt sinistre si complicate.Ne punem bete in roate,inutil.
Dupa ce-am terminat cu armata,a urmat angajarea,ca" soarece de birou".Colegii erau trecuti de mult de prima tinerete,se apropiau de 55 de ani,si se uitau la mine bizar.Nu era chip sa mai imi las parul lung.
Ce sa mai zic de anii petrecuti in asigurari.Aveam o directoare nebuna,care arunca cu ghivece dupa noi,si daca nu ne tundeam sau nu ne barbieream,asta insemna sa murim cu ea de gat sau sa luam diazepam.
De angajarea mea la banca,ce sa mai zic,acolo era totul si mai riguros.Dar toate lucrurile duc spre un final pe care tu il ai in minte,in subconstient.Visele tale nu pot deveni realitate chiar din prima,dar daca le tot gandesti si le vezi,ele se indeplinesc.
Nu mi-a placut niciodata contabilitatea si nici munca de birou.Am dorit libertate asumata,responsabila,si asta am acum,dupa atata amar de vreme.Dupa inca 5 ani petrecuti la o alta societate de asigurari,m-am gandit sa fiu liber si sa lucrez ca broker de asigurari.
Prin iarna lui 2015,prin ianuarie,m-am decis sa imi las din nou parul lung.Asa am simtit eu.
Nu am fost la multe concerte rock,doar ca in anii 90 nu mi-a placut atmosfera pentru ca rockerii de-atunci erau foarte agresivi,se-aruncau sau ii aruncau altii,iesea cu batai ,mai ales la Arenele Romane.Am decis sa pun capat mersului la concertele rock iar ultimul concert a fost la Lacrimosa.Prefer sa ascult de-acasa ,muzica rock.
Sau,pe viitor,daca voi avea cu cine sa merg,voi merge,dar singur,nu.
Relativ recent ,prin mai 2016,am cunoscut o rockerita si m-a intrebat daca eu chiar ascult muzica rock.Este bine sa nu (mai)judecam oamenii dupa aparente sau sa nu ii judecam deloc.Nu trebuie sa fiu agresiv sau agitat ca sa ascult rock.Sau nu trebuie neaparat sa fiu imbracat ca un rocker.Iar parul lung este o dovada de atitudine in primul rand,si nu de sfidare.Sa fi diferit intr-o astfel de societate,cum e a noastra,mi se pare un lucru maret si curajos.
Si in prezent lumea se uita cateodata ciudat,la parul meu,in special mosii si babele.Este firesc,au trait o jumatate de veac sub comunism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu