Sambata , 4 martie 2017, am urcat in Muntii Fagarasului cu scopul de a atinge cei 2522 metri ai Varfului Lespezi, al patrulea din Romania, dupa Moldoveanu-2544 metri ,Negoiu-2535 metri si Vistea Mare-2527 metri.
Desi pe Roza Vanturilor, aflata pe Varful Lespezi,scrie clar altitudinea de 2517 metri, in majoritatea hartilor montane este precizata altitudinea de 2522 metri.
Plecarea am facut-o la 6 dimineata,din Bucuresti, impreuna cu doi prieteni pe care ii mai instruiesc in ture diverse.
Se poate spune ca suntem o echipa, referindu-ma aici la stlilul de mers,adica incet si sigur.
La complexul turistic Piscul Negru, aflat in Fagarasul sudic, am ajuns in patru ore,la ora zece.
Aici era un strat gros de zapada, de jur-imprejur.Piscul Negru se afla la altitudinea de 1172 de metri.
Am ales cea mai facila cale de a urca Varful Lespezi, dar trebuie sa precizez pentru amatorii de drumetii montane ca varful acesta, in conditii de iarna ,este "alpin", adica iti trebuie macar o pereche de coltari si un piolet. Pentru cine se respecta si doreste sa faca si pasajul de catarare aflat exact pe Piciorul Lespezi, amintesc ca sunt necesare urmatoarele: o semi-coarda, 2 -3 bucle neechipate( in jargonul generatiilor mai tinere de alpinisti, aneaux-uri) si 2-3 carabiniere cu filet.
Pentru cei mai superficiali vestea este foarte buna: se poate ocoli cu succes,acest pasaj de catarare, insa repet, traverseele,pe timp de iarna, sunt mult mai periculoase ca vara, pentru ca zapada poate fi intarita sau poate fi amestecata cu gheata. Pentru incepatori, nu recomand ascensiunea acestui varf decat pe timpul verii.
Zapada este foarte tare chiar de la aceasta altitudine.Urcam foarte bine la bete de trekking.
Padurea de fag alterneaza cu cea de brad si molid.
Soarele orbitor ne da mari sperante pentru ascensiunea varfului Lespezi.
Este unul din straturile de zapada pe care nu le prefer,la aceasta data, pentru ca faci zece pasi,apoi unul iti intra pana la brau,in omatul care isi incepe procesul de topire.
Cu betele inaintam rapid si astfel ajungem cam intr-o ora si jumatate la stana din Lespezi,aflata pe la 1560 metri altitudine.
In partea noastra stanga,a sensului de urcare,se afla Muchia masiva a Podeanului- Florea. La stana facem o mica pauza.
Pentru cei ce vor sa faca bivuac aici, vestea este foarte buna: sunt lemne si sunt priciuri bune pentru innoptat.
Trebuie doar lasata curatenia iar cand vii pe munte nu lasi urme.
Urmele tale trebuie sa fie doar cele ale bocancului in omat, atat si nimic mai mult.
La 12 urcam agale pe sub muchie,apoi decidem sa urcm direct pe ea. Este lata, inerbata pe alocuri. Dar si cand dam de zapada care ne chinuie la zece pasi la suprafata, unul inauntru, sa te tii injuraturi si scrasneli din dinti.
Soarele ne mangaie mutrele,binevenit dupa o iarna asa de lunga.
Lenevim, urcam,lenevim,urcam.
Urmeaza pasajul acela cu stanci, situat la 2250 metri altitudine. Avand coltari si pioleti, il puteam traversa finut spre dreapta,dar am vrut sa exersez ceea ce am practicat la scoala de ghizi si lideri montani,asa incat totul mi-a iesit ca la carte si am fost foarte incantat.
Pentru Florin am pus o balustrada facuta dintr-o semicoarda Beal ,pe care am legat-o intre 2 moturi de stanca.
Detalii nu mai dau pentru ca doresc sa-mi fac si eu o Arhiva de Cumetrie ,in care Arhivarul Sef sa fiu eu, cu precizarea ca nu fur idei de turism-alpinism de la altii. Promit.
Pe Laurentiu l-am filat(cititi asigurat) cu semi-kabestanul. Lui ii este teama de rapel,asa incat am procedat astfel incat sa fie toata lumeasa fie safetly si multumita.
Operatiunile de intindere-strangere a corzii, punerea balustradei etc, mananca mult timp, insa esti in siguranta.
Abia la ora 16 plecam spre ultima creasta,interminabila, ce precede varful Lespezi.Noi ne-am pus coltarii de aici ,si am mers la cramponaj. Zapada era beton. La fiecare 10 pasi trebuia sa ne oprim.Panta era inclinata si obositoare, gen vale de abrupt.Fiecare pas urcat ne rasplatea cu cate un nou varf al Crestei Fagarasului, "acest univers dinamic si auster",ca sa-l citez pe Andrei Beleaua.
Zeci de varfuri "alpine" ni se dezvaluiau in toata salbaticia lor.
Pe varful Lespezi am ajuns la ora 17:50. Cred ca erau -10 grade si batea un vant foarte puternic.Nu am stat decat 5 minute,apoi am coborat.
La stancile respective am stat inca vreo jumatate de ora,pentru a-i trece in siguranta pe cei doi coechipieri.
Coborarea ni s-a parut mai solicitanta ca urcarea pentru ca ne afundam adesea in zapada. Crusta formata datorita inghetului nu ne tinea, nici macar pe mine,cel mai slabut fizic, din grup.
La orele 23 am ajuns in cabana Piscul Negru, delctandu-ne cu un ceai de Roibos cu portocale.
Pentru mine ,ascensiunea acestui pisc reprezinta un succes, mai ales ca mi-am exersat tehnica de traversare in perete, in conditii de siguranta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu