luni, 27 februarie 2017

PRIN MUNTII BUZAULUI, 26 FEBRUARIE 2017

Asa cum am promis, voi continua sa scriu articole pe acest blog ,explicand foarte succint pe unde am mai facut drumetii montane.
Acest lucru este din cauza asa zisei concurente,care vrea totul "mura-n gura", adica vrea informatii proaspete,fara ca aceasta sa dea din bascheti pentru a afla singurica lucruri noi.
Este greu de mers pe teren, ei stiu asta. Benzina costa, timpul e pretios, e dificil de gasit locuri care sa impresioneze turistul, sa-l faca sa mai vina.
De cand merg pe munte,de vreo 31 de ani,explorez singur sau cu prietenii ,locuri salbatice.Macar la atata lucru ma pricep,si sunt si pasionat.Dar nu mi se pare corect ca tu sa cercetezi locuri noi,sa le expui public,apoi sa vina nea cutare si cutare,sa-si traga un eveniment pe facebook,pe munca ta de teren,apoi la el sa vina toti turistii.Nu-i deloc fair-play dar ei nu vor intelege niciodata acest aspect al meseriei de ghid.
Nu mai imi bat capul cu astfel de oameni.Un ghid nu este un simplu om,el trebuie sa mai tina cont si de concurenta,sa se comporte ca si cu un frate sau ca si cu un prieten,cu aceasta concurenta.
Am mai sarit peste niste ture,una pe la Comana,iar cealalta,pe Valea Teleajenului.
Ieri am fost in Muntii Buzaului, dar e loc pentru toata lumea ,pentru explorari, numai sclipirea mintii sa fie))
A fost trei,eu,fiul meu si un prieten,Dinu.
Cand am ajuns intr-un sat,vizitand o moara de apa, am intrebat personal o localnica de cand nu mai functioneaza aceasta moara. Ni s-a spus ca de vreo 12 ani si ca of-ul muierii era ca se facea un malai bun,la acea moara.Si ca,noi,astia de la Bucuresti,ar trebui "sa facem ceva" ca moara sa functioneze. Doamna,sincer,daca as avea inelul Arabelei,in primul rand v-as preschimba mintile alea pesediste in niste minti libere de frica si sentimente de ura.Apoi i-as spune ca omul sfinteste locul si ca la Bucuresti nu este un El Dorado unde se inghesuie toata lumea pentru ceva craitari la chimir.
Noi, de-aia suntem smeriti si modesti, ca ne stim bine ,si patima si rostul, si stim unde ne situam acum.
Sunt ghid national, nu am cum sa ajut decat sa va aduc turisti, dar mai schimbati-va mutrele alea afanisite si speriate de bombe,in niste mutre zambitoare si primitoare de turisti.
Un alt exemplu dintr-un alt sat in care "mamutul" inca doarme,asteptand pe Sfantul Psd, este urmatorul:cautam un ansamblu de case vechi,din secolul XIX, si am intrebat un nene care se grabea rau catre casa,tinand o pita in mana.Omul a spus ca nu stie ca exista la el in sat astfel de case,insa ele chiar exista.
Un altul a inteles ca noi venim de la Bucuresti sa cumparam case vechi))))
Pana la urma,in sfarsit ne-a aparut pe ulita uncetatean care ne-a aratat cele 3 case ,discutand cu noi si despre un castru roman care apare pe internet ca obiectiv turistic, dar acolo este inchis.
Deci vedeti de ce ma supar atunci cand spun ca unii vor mura in gura.Pentru ca e dificil sa explorezi,oamenii de la tara sunt greoi ,si la exprimare si nici nu-si cunosc locul unde traiesc,prin urmare produsul turistic realizandu-se greoi,dupa o munca sustinuta.
Am urcat apoi pe munte si am ajuns si la trovanti,niste ciudatenii de stanci care stau intr-un echilibru precar.
Zona este mirifica iar judetul Buzau ascunde obiective turistice foarte putin cunoscute.
Oricat ar vrea concurenta sa copieze,am totusi mare noroc cu mama-natura ,care-mi ofera locuri noi, dar si cu pasiunea mea pentru munte,care-mi pune mintea la contributie.
Iata si fotografiile.




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu