Seara de 15 august 2012 ma prinde la baza dealului Dobos-hegy(270 metri).Ma aflu deja in Parcul National Donau-Ipoly,iar scopul meu pe aici este de a traversa,de la sud,catre nord,acest tinut.Nu stiam nimic despre acesti munti si aceasta suprafata imensa de padure.Dar cum o imagine face cat o mie de cuvinte,m-am hotarat sa-l vizitez,sa-l explorez,mai degraba.Fotografiile de pe google earth m-au atras asa de tare incat mi-am spus ca aici este de mine.Harta nu am avut,evident.Si,ca sa nu ma dezmint,am cumparat-o la sfarsitul calatoriei pentru ca atunci am gasit-o.Rautaciosii ar spune ca m-am plimbat pe dealuri dar le-as spune ca omul care doreste sa exploreze natura,e indragostit pana la urma de orice forma de relief.Sunt un impatimit al muntilor,intr-adevar,dar a spune ca esti doar alpinist sau drumet hoinar,este doar un sablon banal.
Pierdusem iar marcajul,dar,ostenit dupa o calatorie cu trenul,de 15 ore,am decis sa pun cortul pe acel platou ce avea un miros de iarba si plante.La cina am "ciugulit"cate ceva.Ma gandeam la ai mei si ma uitam fascinat la muntii scunzi din imprejurimi.Un "aer"plin de mister ma atragea la aceste locuri;starea mea de spirit si cea naturala o definesc ca pe un pendul ce oscileaza intre salbatecul bonobo,cu insusiri umane,si omul "modern"al orasului,cu cravata si camasa frumos calcata,care merge sa faca asigurari la oameni.Fara cele 2 stari,de salbatec ancestral si orasan imbacsit de fals si tampit,nu pot trai.De fapt,aceasta aventura mi-a demonstrat limpede cine sunt si ce vreau.Istoriile se repeta si vin din trecut.
Dimineata de 16 august incepe cu un soare ce-mi bate puternic pe cort;se anunta o zi caniculara iar eu,incotro?
Abia pe la zece plec.Directia:haotica.
Urc dealul Dobos-hegy si observ ca nu e nici un marcaj,pe nicaieri.Din varf nu se vede nimic,totul e impadurit cu pini si stejari pitici.
Cobor pe unde am venit;crap de sete iar izvoare nu sunt.Apa din sticla e la un sfert si nici ca ma ating de ea.Ajung in locul de cort.Dar am succes! Un alergator care se antrena prin zona se indreapta inspre o anumita directie a padurii,opusa de cea in care eu am urcat.Aha,imi zic,pe acolo trebuie sa fie ceva!
Si,intr-adevar,este marcaj cu banda verde orizontala si linie galbena oblica.
Habar n-am unde merge,dar decid sa fiu purtat de instincte.Ele nu m-au mintit niciodata.
Urc zdravan si am sentimentul ca voi ajunge la cabana Ko-hegy.
Pe malul drept este o ravena abrupta si adanca de vreo 30 de metri.Aici totul este sec,pamantul foarte tare,uneori prafos,alteori crapat.Nici Ungaria nu a scapat de seceta.
Nu gasesc nici un izvor...
Dau de un panou care imi arata flora din zona,in schimb.Tot e bine,oamenii de aici sunt pasionati de natura.Tot ce observ sunt garofitele ,ca si in Piatra Craiului.
Merg pe creasta dealului si simt ca marcajul incepe sa ma coboare.Pe dreapta zaresc o imensa poiana unde pasc niste magari.Trec de poiana si ce sa vezi?? Cabana Ko-hegy!Hai ca sunt tare!
Este lume aici,dar nu multa,cat sa te bucuri de o socializare si chiar de o informatie pretioasa.Sunt 3 familii tinere de unguri,cu niste copii haiosi.Un magar imens tot vine la copii,vrea sa fie bagat in seama;micutii se sperie,spectacolul e haios.Magarul insista,parintii il alunga,dar urecheatul tot vine.Bineinteles,nici eu nu scap,vrea din conserva mea cu e-uri.
Ii arat batul verde de ski ,apoi pleaca.
Intrebarea mea:"do you speak English?"vine ca nuca in perete.
Pana la urma,un tatic imi spune ca stie engleza si converseaza cu mine.Spune lucruri frumoase despre Romania si Muntii Fagarasului,unde a fost.Stit ce?Am observat un lucru la maghiari:ei sunt super-iubitori de natura,bicicleta,drumetii si sunt obisnuiti cu turisti care au ditamai rucsacul in spate.Omul nostru chiar m-a intrebat daca am mancare suficienta si i-am spus ca am pentru 5 zile.Mi-a dat o informatie pretioasa:atunci cand voi cobori pe marcaj banda verde,traversand poiana cu bancute,in maxim 40 de minute voi da de un izvor;mi-a spus ca nu curge asa de puternic,dar curge!!
La cabana Ko-Hegy,aproximativ 320 metri altitudine,am luat o pauza de masa si de bere,cum ar zice Cezar Jipa,ca sa ma hidratez!
Pe platoul asta de munte ,cabanierii stateau tare prost cu apa:aveau niste bidoane stranse;un copil s-a spalat intr-un mic castron si cabaniera m-a invitat sa ma spal cu apa in care s-a spalat copilul.Sincer si fara suparare,daca era al meu m-as fi spalat,asa,nu ,sorry.Am rugat-o sa ma lase sa ma spal de la chiuveta care era alimentata de la un bidon.Cred ca m-a lasat doar pentru ca eram strain.Cei doi cabanieri erau foare tineri dar aveau fete de oameni care n-aveau nici o treaba cu spatiul montan.Se vedea clar ca pentru ei era doar un job si ,cam atat.
Am plecat mai departe,pe acea banda verde orizontala si a urmat o coborare abrupta,apoi am dat de o panorama superba asupra orasului Szentendre ,dar si de stancile monument-natural "Napoleon-Kalapia",adica palaria lui Napoleon.Eu le-am poreclit mai simplu "ciupercile",ca aratau foarte bine cu niste ciuperci.Aici sunt niste formatiuni stancoase gen"12 Apostoli".
Am continuat coborarea abrupta si am dat,in sfarsit ,de Jannos Forras,adica de izvorul lui Jannos.Curgea putin,dar am umplut sticla.Aici este o bifurcatie de drumuri:la stanga ,poteca te coboara in Pomaz,pe banda verde,iar in dreapta,forestierul inteerminabil te indreapta catre Lajos Forras,pe marcaj cruce albastra.Eu tin acest marcaj si merg pe el vreo 2 ore.Dau de un punct de vanatoare.Pe aici este plin de animale.Iar padurea,interminabila.Este o Comana la puterea a treia!!
Drumul urca zdravan,aducandu-mi aminte ca sunt totusi pe dealuri.La un moment dat ,poteca intersecteaza un drum de asfalt si observ 2 case mari:una este o propietate,cealalta ,o cabana turistica.Cum obiectivul meu din ziua aceea era de a ajunge in satul izolat din munti,Pillizszentlaslo,trag repede concluzia ca am ajuns.Dar nu este adevarat;sunt abia la izvorul Lajos Forras.Aici au venit cativa turisti.Iar am nedumeriri,of course,fara harta.......
Nu stiu incotro sa ma indrept.Inevitabila intrebare soseste din nou,din partea mea:"Do you speak English?"Ca si in vanzari,la unu din zece se potriveste ceva.Un tinerel imi spune ca stie si ma indruma catre marcaj.Omul nu ma intreaba de unde vin si ce fac,doar imi arata pe unde sa continui.
Ii dau inainte,printr-o padure deasa,pe marcaj cruce albastra.Padurea e din ce in ce mai umbroasa si aici maresc pasul.
Tinerii din grupul intalnit ma prind din urma.
Ajung la un lac,in padure;aici sunt crabi si multe broaste.Dau de o poiana cu niste busteni mici ,asezati in cerc;parca as fi la Sarmisegetusa Ulpia.Poiana e superba,dar tare bizara in acelasi timp.Tinerii ma informeaza ca mai am putin de mers pana la campingul Kisligo Vendeglo,dar eu nu mai pot sa merg;mi-e foame si ma dor picioarele.
Pun cortul aici.Ah,daca stiam,nu mai faceam prostia asta.
Noaptea a venit un animal ciudat si mi-a luat un bat de ski;in nici un caz nu era caine.O pasare scotea niste sunete sinistre,dar numai cucuvea nu era;ar fi fost bine.Pasarea aia intr-un fel a anuntat pericolul ce urma sa vina.Pe la 12 noaptea porcii mistreti au venit in numar foarte mare.
Erau pe langa adapostul meu firav,iar eu urlam la ei.Am avut un fluier la mine si am fluierat toata noaptea.Petzlul ,frontala,am deschis-o toata noaptea.Abia pe la cinci dimineata m-am culcat.Am adormit lemn pana la zece,apoi la 12 am plecat spre acel camping,Kisligo Vendligo.
Pe 17 august 2012 ma indreptat catre Pillisszentlaslo,un sat izolat din munti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu