Are o expunere vest-est,aflandu-se intre Masivele Caraiman,la stanga(cum privim dinspre Busteni)si Costila ,la dreapta.
Desi are intreruperi de panta pe care le poti trece cu usurinta,aceasta vale eu nu o recomand incepatorilor ,doar daca sunt insotiti de un cunoscator al locurilor.
Sambata de 16 septembrie 2017 a fost stabila ,in privinta vremii. Cerul senin si o usoara ingalbenire a frunzelor anuntau o deplina reusita a excursiei.
Dar sa nu ne pripim niciodata, pentru ca in munte ,neprevazutul este oferit engros, de catre aceasta forma geografica de relief,cea mai complexa.
La tura organizata de mine s-a inscris un cetatean necunoscut, afland de excursie,pe facebook.
Cand voi citi aceste randuri, sa zic,peste cattiva ani, ori ma va pufni rasul,ori voi fi un pic dezamagit, pentru ca inceputul "carierei" de ghid se deruleaza ca intr-un film prost.
Cetateanul cu pricina spusese ca vine sigur iar din poze arata a om dintr-o bucata,de nadejde.Oh,una e sa pari,alta e sa fi!
Sunandu-l de dimineata,16 septembrie, ca sa-mi confirme ca vine la Busteni, uita cu desavarsire de mine,intrebandu-ma,"care Ciprian?"
Initial am crezut ca e un tampit uituc.Mai tarziu imi dadeam seama de ce a uitat.
La gara din Busteni ne astepta la statuia Eroului Caporal Musat.Ce diferenta colosala intre generatii: unii si-au dat viata pentru patrie,altii pleaca din tara sau nu le pasa de tara.
Cetateanul se uita fix ,la mine,scrutandu-ma cu privirea. Parea imbujorat.
Grupul se marise cu inca unul,prieten de-al lui Laurentiu Popovici,care sosi din Campina.
Cetateanul ne trase intr-o poza,la Caminul Alpin si imi spuse ca isi lasa "bunatate de pulovar",in masina lui Laurentiu.
Pe Plaiul Munticelu era aglomeratie. Grupuri numeroase ne depaseau intr-un ritm de maratonisti.
Stand de vorba cu cetateanul participant la tura, am simtit un miros de beutura,de vin.
Nu-mi imaginam totusi de unde vine acel miros foarte puternic de vin.
Cetateanul se inrosise si gafaia puternic.
Rucsacul ii statea sleampat,pe spinare.
La un moment dat,ne anunta brusc, ca nu mai poate merge,ca ii pare rau,ca bla bla.
Laurentiu ,dupa ce pleca cetateanul, ma intreba:"tu nu ai observat ca tipul era manga?"
Eu zisei,in naivitatea mea:"Aaa, de la el venea mirosul de vin?"
Laurentiu facu o caterinca maxim de aceasta intamplare. Rasul meu se amesteca cu o profunda dezamagire amestecata cu paranoia unor intrebari:"daca l-a pus cineva(stim noi cine,dintre ghizii "vedete"),sa-si bata joc de mine?"
Cert este ca in momentul in care am ajuns La Verdeata,loc deschis "pentru tabara de corturi" ,cum spunea regretatul Walter Kargel, am stiut pe cine ma bazez,ca si coechipier.
Anca pleca cu infocatul Iulian,tipul acela din Campina,care urca ca un fast train,si care nu asteapta pe nimeni,intr-o excursie.
Dar am mai ramas cu o gratie,pe nume Laura, pe langa prezenta lui Laurentiu si a lui Constantin.
Tura a fost de urcat lent,privindu-i cu mare atentie pe cei trei colegi.
Pe Laura o mai ajutam la cate o mica intrerupere de panta.
Practic,daca ar fi sa definesc greutatile "tehnice"din Valea Alba,as spune ca la Saritoarea Carnului panta e inclinata, devenind ca o scara cu multe "prize",adica stanca de care sa te poti prinde cu mainile.
Saritoarea Carnului se ocoleste vara pe partea dreapta,iar iarna,pe partea stanga.
Fiecare isi gaseste,isi croieste loc,pe unde crede de cuviinta,neexistand o formula de urcat,prin dreapta.
Dupa acea saritoare,acel bolovan urias ,urmeaza o platforma unde soarele ,foarte rar pe aici, isi revarsa caldura,peste trupurile mici, aflate intr-un labirint de stanci dispuse haotic.
Ori de cate ori uc valea, si nu mai spun de cate,sa nu para o ingamfare, o gasesc mereu pitoreasca,frumoasa, misterioasa, si mereu cu un unghi de vedere diferit.
Ma uitam la trupul subtire al Laurei si imi treceau prin minte tot felul de ganduri.
Ce ti-e si cu indragostirea asta,care apare taman la fix,intr-un cadru natural fascinant))
Urcam cu soarele deasupra noastra, incet,sigur,parca apasat.
A doua saritoare mai mare ar fi al doilea pas mai greu al vaii,apoi lucrurile devin treburi de echilibru cu grohotisul instabil.Bocancii ar trebui sa-si faca bussinessul ,aici.
Saritoarea se ocoleste pe stanga,pe o platforma relativ inclinata, de iarba.
Noi vom iesi din Valea Alba,urcand aceasta platforma care la un moment dat se opreste intr-o intrerupere nasoala de panta,facand un traverseu al unui perete friabil. Mai jos se numarau sutele de metri ale Albisoarei Branei.
Laurentiu ma injura un pic,pentru ca nu se astepta la asa ceva.Toti trecuram pasajul-cheie al zilei, insa ne astepta cea mai enervanta vale turistica din Bucegi,ca re a facut insa multe victime:Valea Jepilor.
Aceasta vale sincer o consider periculoasa pentru ca are foarte multe portiuni friabile.
Sunt multe treceri,pe Valea Jepilor,expuse unui hau teribil,iar aceste pasaje nu au cabluri sau ceva de genul.
Pot spune din experienta ca este o vale periculoasa in care trebuie sa fi foarte concentrat.
Practic,coborarea Vaii Jepilor ne-a mancat toate resursele.
Basca,valea asta am mai coborat-o ,in acest an,inca de vreo 3 ori,asa ca nu mi-era drag de ea.
Pe la orele 21 s-a incheiat tura,cu bine.
Laura stranse niste mica, de pe Valea Jepilor,pe care o uita la mine in rucsac. Semn bun))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu