1.CUM AM DEVENIT INSTRUCTOR ALPIN PENTRU COPII,LA RASNOV

Gabi Postole,o amica de munte si colega la Clubul Alpin Roman,sectia Bucuresti,m-a intrebat daca nu vreau sa vin la scoala de alpinism si turism montan de la Rasnov,cabana "Himalaya",condusa de un anume Vasile Dogaru,ca sa dau o mana de ajutor in calitate de instructor alpin.
Am acceptat pentru 3 motive:
1.iubesc muntele;
2.iubesc copiii(pentru ca am copii si stiu cum e sa lucrezi cu ei);
3.bani.
Astfel,pe data de 4 iunie 2010,am plecat impreuna cu Gabi,cu un tren personal de ora 16:00,spre Brasov.Sa repet a nu stiu cata oara ca trenul este mocanitza???
In mocanitza m-am intalnit,surpriza-surpriza,cu....Dan Coman,care ma tot "ameninta" ca "o sa facem si o sa dregem "pe munte....
Pana una alta,la noua seara ,ne dam jos din tren,la Brasov,si ne uitam pe tabela cu trenurile particulare.Abia la zece jumate seara avem un tren spre Rasnov.
Cum Gabi e o tipa de actiune,adica nu prea le baga in ecuatie,gandurile,imi spuse ca sa luam un taxi.In gara,iar surpriza-surpriza:ma intalnesc cu un prieten de-al unui prieten parapantist,din Brasov.Tipul imi spuse ca "ma rezolva cu un taxi ieftin".In cateva minute ne treziram cu nea Gicu taximetristu'.Desi ne spuse ca ne ia trei sute pan la Rasnov,pana la cabana de pe Valea Glajariei de fapt,la final ne scoase omu din buzunare patru sute cinci zeci(adica lei vechi,vreau sa zic).Am facut cunostinta cu acest Vasile Dogaru,un tip solid,cu o privire darza.Gabi ma prezenta si Dogaru se uita lung la mine.Ma intreba ,fixandu-ma din priviri:"Cipriane,tuu,ai venit sa faci treaba sauu??....
Serios si cu un pic de exces de zel,i-am spus ca:"da,am venit sa fac treaba".
Ne-am asezat la masa si o cucoana ne servi cu bucate alese.
Inceputul parea fulminant.
Ne-am cazat la priciuri.
Pe cinci iunie 2010 ne-am trezit pe la opt dimineata si pe la zece am inceput sa aratam copiilor materialul alpin si turistic.Ma simteam minunat in mijlocul copiilor.Retraiam momente din anul 1986,de cand incepusem sa fac expeditii pionieresti,de cunoastere a patriei.
Unul din instructori ii asezase pe copii "in careu",cum era la deschiderea fiecarui an scolar ,si,in mijloc era o masa pe care pusesem materialele.










Gabi arata rucsacul,coltarii,pioletul,ochelarii de soare iar eu le-am aratat primusul,cortul si lanterna frontala.Copiii au fost receptivi,atenti.Au pus intrebari referitoare la aceste obiecte necesare pe munte.Cel mai bine "a prins"cortul meu si pioletul.
Odata montat cortul,toti au vrut sa intre in el,curiosi.
Dupa teorie urma partea cea mai grea,adica practica.
Vasile Dogaru spuse ca mergem in Rasnoave,in Chei.
Din punctul meu de vedere ,o imensa greseala.De ce?
Simplu:sa bagi niste copii ,cu varste intre 7 si 14 ani,in perete,fara a mai fi facut asta vreodata,si pe deasupra ,si in prima lungime din Creasta Generalului,mi se pare o tampenie colosala.
Deja mie imi tremurau picioarele.M-au luat dureri de stomac.M-am urcat in autocar ingandurat ,tacut...Oare ce voi face?
Nu am mai facut niciodata asa ceva.Oare voi fi responsabil pentru 40 de vieti omenesti,40 de copii???
Ajungem in Chei,soferul plateste taxa aia ecologica si ne oprim exact la baza stancilor.
Ma "agat"de Gabriela ca de o salvare si de o speranta.Nu mai vreau sa vad nimic si pe nimeni in aceste momente.Voi fi ca un om de circ pe o sarma,si in jos haul ,si lume,muulta lume,in jurul meu.Ma apuca stomacul.Atata apuc sa-i spun Gabrielei:"vezi ca eu ma duc....pana-n boscheti.
Fug mancand pamantul,ma ascund in tufe.Aici,in Chei,e o forfota continua in week-end.Detest chestia asta.
Ma intorc usurat si stapan pe situatie.Il intreb pe Vasile Dogaru unde sa montez mansa,adica locul unde vor escalada copiii.Imi spune:"lasa lasa,ca se ocupa altcineva".Pe moment ma enervez.Doamne,Ciprian Teodorescu,nu te enerva,esti barbat in toata firea,doar ai trecut prin multe incercari,fata de altii care doar te ataca pe internet si atata.....
Ma indrept spre o fatuca,slabutza si buboasa ,care are un ham pe ea si deja isi pune coarda in spate.Ii spun timid:"buna,eu sunt Ciprian...."Fata se uita in gol,prin mine,nu ma baga in seama si se duce sa puna mansa in traseul 5,de langa General.Ma apuca furia.Asta e gagica lui Mihai Mandreanu,cel cu bungee-jumpingul.
Apropo de gagicile astea care s-au apucat si ele de alpinism acuma si vor sa impuste toti iepurii dintr-un foc:sunt niste veleitare,nu au educatie montana,cred ca daca au facut cateva trasee tari,ele sunt nemuritoarele pamantului,ca nimeni nu mai este ca ele,ca nu mai trebuie sa mai salute oamenii.Stiti ce zicea Messner?Zicea asa:"Notorietatea unui alpinist nu spune nimic legat de calitatea lui umana".
Fatuca buboasa si bronzata se duse si puse mansa.La un moment dat,in perete,aproape de topo-ul respectiv,se balbai la un pasaj de catarare si ma intreba,cuulmea,pe mine:"da aici eu ce fac??"
Eu si cu Gabi ii arataram ce sa faca.
Pana la urma,situatia a fost clarificata de Marele Conducator:"Gabriela,tu filezi elevii,iar tu ,Ciprian,stai la baza peretelui,verifici daca le-a pus hamurile corect ,castile daca sunt bine stranse pe cap si le arati cum sa coboare din mansa."
Este ora 11 si operatiunea incepe.Vine primul copil la mine.Voi face ceea ce imi trece prin cap.Imi spun in gand ca in jurul meu nu e nimeni,decat eu si copilul care isi lasa toata nadejdea in mine.

"Buna ,cum te cheama?eu sunt ciprian si o sa-ti arat cum o sa te cateri."

"Buna ,sunt Cristina."
"Ai mai facut asa ceva Cristina?"
"Nu ,niciodata".
"Acuma o sa-ti strang un pic hamul ,pentru ca e prea larg,la picioare.Asaa,casca e stransa bine.Uite Cristina,astea sunt prizele,de astea te tii tu ,tot timpul iti cauti la maini si la picioare puncte de sprijin.Cand cobori ,sa nu te ghemuiesti,ci sa impingi cu picioarele in stanca.Coarda o sa te tina foarte bine si Gabriela la fel,o sa te tina foarte bine."
Dumneavoastra realizati ca asa am facut cu 40 de copii si ca pe fiecare i-am incurajat,la fiecare am strans hamul si am asezat casca?ba,la unii a fost nevoie sa urc in perete dupa ei,ca nu mai vroiau sa coboare...Rabdarea este calitatea pe care trebuie sa o aiba un potential instructor,fie ca sunt elevii niste copii sau fie ca sunt elevii oameni maturi.
Pe la trei dupa amiaza se termina povestea cu filatul din Rasnoave.
Am strans coarda ,am recuperat carabiniera din perete si am facut rapel.
Desi am fost oamenii zilei,eu,Ciprian Teodorescu si Gabriela Postole,desi ne-au fotografiat zeci de oameni veniti la spectacolul vietii lor,noi nu ne-am ales decat cu cateva poze.
Invatatoarele care mi-au promis personal ca imi vor da filmele si pozele,nu s-au tinut de cuvant.
Am constat ca,la unii oameni,inaintarea in varsta nu este o virtute,ci este un cosmar........
Vasile mi-a facut iar o mica porcarie:ramas ultimul ca sa strang materialele alpine,corzile de exemplu,a zis ca pleaca cu autocarul.Chiar pus pe fapte,soferul ambala motorul si inchise usile.
Asta-i culmea,man!!
Am avut noroc tot cu Postole care imi spuse ca e ultima sansa sa vin in autocar.Am urcat cu hamul pe mine si cu papucii de escalada in picioare.Halal.
Eram foarte obosit dar operatiunea imi reusise.
Ma gandeam la Sebastian si la faptul ca acest copil este"motorul"reusitei mele.Intr-o dimineata,Sebastian intra in rulota si-mi dadu sa mananc.Cu imaginea aia am trait toate momentele cursului cu elevii,la Rasnov.
Iata singura poza ,din Chei,si asta multumita Gabrielei,,dupa ce am recuperat corzile.

Seara a decurs cu un spectacol si un concurs ,dedicat elevilor,oaspeti si invatacei la cabana "Himalaya"de pe Valea Glajariei.Printre zecile de farfurii carate la masa ,si apoi,evident ,spalate,nenea pozaru',adica eu,am reusit sa mai trag si vreo cateva cadre.Ba,am fost bagat cu japca si intr-un juriu care dadea note pentru un concurs de dans,eu ,omul care calca fetele pe picioare,la dans,de bine ce stiu sa dansez!!

Fara indoiala,Disc-jokeyul si animatorul serilor dansante a fost si este compozitorul Jean Lorin din Rasnov.Tipul si-a adus aminte de anii copilariei noastre si a pus melodii precum"Rata".

Pe data de 6 iunie trezirea a fost tot pe la opt dimineata.Ma gandeam ca elevii de clasa a patra sunt foarte matinali si ca vor lua cu asalt singurul veceu de la parter,dar si sala de mese.Aiurea.Pe la opt si treizeci mi-am baut cafelutza in liniste si am bagat ceva sub nas.

Pe la unspe abia am montat manse in cele 2 panouri "artificiale"de escalada,adica am pus carutza inaintea boilor,cum se mai spune.Adica in loc sa incepem cu panoul ,noi am inceput cu Rasnoavele,de parca elevii de la scoala 59,Bucuresti,erau din neamul lui BONATTI,EDLANGER SAU A LUI MESSNER.

In fine,conformandu-ne noilor ordine,am inceput sa ii filam pe cei patruzeci de invatacei.Aici le-am aratat mai bine miscarile si s-au descurcat mai bine.Odata ajunsi in top,erau preluati de El Grande Comandante,prieten de-al Gabrielei,si ajutati sa faca tiroliana.

Soarele deja ardea fara mila si la ora trei,dupa-amiaza,cand terminaram,eram varza cu carnati.Daca in ziua precedenta se gasise cineva sa le puna hamurile,astazi noi le-am pus hamurile pe ei.Operatiune greoaie,nu toti au aceleasi picioare,unii sunt mai grasani,altii sunt sticky!!

Iata si imprejurimile care se vedeau de la cabana.Bucsoiul sare in evidenta prin impozanta sa,cu doua mii de metri deasupra capetelor noastre.

Dupa parerea mea,un "instructor alpin" trebuie sa vada mai mult decat a face noduri,a monta corzi,a escalada stanci si de a fi mandru de traseele urcate de el.Un "instructor alpin"trebuie sa stie si altceva decat alpinism si pereti.Trebuie sa cunoasca flora,fauna,cum sa iesi din impas in situatii urate,cum sa sustii sufleteste un turist care a intrat in panica.

Noi,adica cei 4 instructori(Ciprian Teo,eu adica,Gabi Postole,Nelutzu si cu El Grande Comandante) impreuna cu cei 40 de elevi dar si cu invatatoarele de la Scoala nr.59,din Bucuresti,am plecat in dupa-amiaza de 6 iunie 2010,intr-o mica excursie pe dealuri,de cunoastere a zonei.Daca mie natura mi-a oferit plante de leac la tot pasul,elevii au trecut rapid pe langa ele.Dar am apelat la o mica "stratagema":am inceput sa culeg plante,de fata cu ei.La un moment dat,un pusti,Alexandru,mai dezghetat din fire,observand ce fac,m-a intrebat:"Ce culegeti,domn' instructor?"

"Culeg cimbrisor!E bun pentru tuse,bronsita,astm".
Cativa au inceput sa culeaga.Le-am mai aratat paralutze(bellis perenis) si ciurul zanelor(carlina acaulis).

La ora 16 elevii si invatatoarele au plecat.

Noi,instructorii ,am mai stat vreo 2 ceasuri.

Din pacate,nu am fost platiti pentru munca prestata.