Ungaria 2012-De la baza muntelui Szent Laslo la Visegrad

Dimineata de 18 august 2012 este racoroasa.Stejarii care contureaza imensa poiana dreptunghiulara,unde mi-am pus cortul,ma adapostesc de soare.Si nu numai.Sa tot stai aici si sa te uiti la cerul albastru.Pe la zece plec si tin drumul de mountain bike.Crap de sete,iar nu gasesc nici un izvor.Merg vreo 2 ceasuri si versantii sunt apropiati,padurea deasa iar apa nu.Aud la un moment dat vuietul apei,dar in vale.Decid sa cobor o ravena prapastioasa,caci nu mai pot.
Cand cobor,ce sa vezi?Dau de un drum plat,api e paraul de unde vroiam sa iau apa.
Dar surpriza:2 oameni sunt cu cainele,la promenada.Animalul se sperie.Barbatul imi spune ceva,dar bineinteles ca nu inteleg nimic.Ii arat sticla,cum ca vreau sa iau apa,dar imi spune sa nu iau...Ma uit mai cu atentie la parau si parca ar avea o culoare sticloasa,cleioasa.Hm,daca omul zice sa nu iau ,nu iau.Ma informeaza ca la 500 metri mai incolo dau de un izvor.Urc ravena,ma inscriu iar pe drumul de mountain bike si mai merg vreo jumatate de ceas.In sfarsit,pe stanga,coborand niste trepte mici de lemn,dau de izvorul Kaan Forras.
Un indicator arata ca mai e nu stiu cat pana la Visegrad.Presupun ca dupa desisul padurii sa apara o data Visegradul asta.Presupun prost.
Am mai mers inca vreo 2 ore jumate pe forestier si pe masura ce inaintam,lumea devenea din ce in ce mai multa iar masinile apareau,multe.Agitatie,oameni cu beri in mana,cu aparate foto,cu copii multi,dornici sa vada Natura.Este clar,ma apropii de civilizatie.
Ajung in Visegrad pe la doua dupa-amiaza si e groaznic de cald.Incep toate cele:foame,sete si ..altele,care va sunt bine-cunoscute.
Iar ma gandesc la expresia lui Cezar Jipa:"am luat o bere,ca sa ma hidratez".
Intru intr-o bodega unde patroana este o grasanopata hidoasa.Are niste pantaloni albi,de vara,care ii scoate in evidenta un fund mare si urat.Are niste cercei foarte mari iar in picioare slapi.Mananca de zor covrigei.O rog sa ma lase sa imi incarc bateria de la aparatul Sony,vesnica sau obsedanta poveste.Iau o bere,dar am stomacul tipacios.
M-au exasperat astia cu Dreherul lor.In privinta asta,a berilor,Romania sta bine la calitatea ei.
Ma uit la un mos so baba cum joaca sah.Sunt amandoi calmi;femeia tot isi sufla nasul intr-o batista jegoasa,de parca ar fi sters pe jos cu ea,si trage pe gat un pahar cu vin.Barbatul are un tricou cu Visegrad si bea bere.La un moment dat vine un batranel foarte slab si amarat,cu parul lins,de parca si-ar fi dat cu gel.Batranelul nu are toti banii de bere si incearca o negociere.
Pana la urma,grasanopatei ii gasesc ca are suflet,dar nu prea mare:il lasa pe batranel sa bea berea de cati bani are.Berea a facut 220 de forinti iar eu ii las 300.Imi multumeste.
Plec spre port si Marele Fluviu.Intre timp,gasesc un Visegrad cochet,cu vilute si case vechi,aranjate.Biserica e faina,modesta,alba,simpla.Are o singura nava,cum au majoritatea bisericilor evanghelice.Dau de o japoneza care ma trage de maneca(ma tulbura treaba asta,eu mergeam "cu capul in nori",ca sa admir casele)si o pune pe doamna de la aprozar sa ne faca o poza.O intreb:"de ce ai facut poza cu mine?"
Raspuns:"ca sa vada lumea de pe facebook cat de mult poate sa care un turist".Offf.....