Pe 17 august 2012 ma aflam in cea de-a treia zi a traseului pe care mi-l propusese.
Desi lucrurile mergeau bine,sperietura groaznica cu mistretii care venisera noaptea la cort avea sa-mi demostreze ca nu te poti pune cu Natura.
Obosit ,mai mult psihic,dupa o noapte cu stres,am plecat totusi ,pe la douasprezece.
Nu era nici decum putin de mers pana la camping,asa cum imi spusesera turistii.
Am observat o bifurcatie in stanga,spre Dobokogo si,mai departe,catre satucul Domos.
Regret ca nu am continuat pe acest traseu pentru ca am vazut ulterior harta precum si pozele din google earth si peisajul era mai dinamic,cu multe stanci si panorame spectaculoase asupra marelui fluviu.
Acuma,ramane pe alta data.....
Am mers pe marcaj banda albastra si banda rosie.Pana la camping am facut vreo ora treizeci si poteca a intersectat de 2 ori o pista de biciclete,apoi a intrat din nou in padure ,si,dupa traversarea unei ravene,pe un pod frumos de lemn,a urcat ,iesind la campingul Kisligo Vendiglo.
Eu credeam ca e ceva de genul :loc de cort si o chiuveta sau un izvor dar era un motel rustic ,ca in povesti,si un gard mare de lemn inconjura o poiana ,inclusiv campingul.Parcarea era mare.
Am intrat inauntrul motelului si am intrebat-o pe doamna de la bar daca pot sa imi incarc bateria de la aparatul foto.A spus sigur ca da,poti ,apoi,vazand-o asa de amabila,am stat la o masa si am comandat un gulas si o bere.
Aici,personalul mi s-a parut discret,amabil si prompt.
Nu m-a costat foarte mult pranzul,vreo 800 de forinti.
De la fereastra motelului se vedea Pillisszentlaslo,satucul izolat din munti.Ma aflam parca intr-o alta lume.
De fapt,cand am sosit acasa,in Drumul Taberii,am avut un soc,al intoarcerii,si nici ca am vrut sa ies din casa 4 zile!!!
Pe la orele trei ale amiezii de 17 august mi-am continuat calatoria catre Pillisszentlaslo.
Am ajuns rapid,in coborare.Satul este cochet,are strazi curate,ferestrele sunt ornate cu flori,lumea e linistita si cu treburi.Strabatand localitatea,mi-am dat seama ca o iau spre Visegrad,dar pe un drum care merge drept,pe asfalt.Cum nu vroiam asta,ci sa merg numai prin munti,m-am intors in sat.Am intrebat un barbat si mi-a spus ca daca stiu germana,putem vorbi.Cum nu stiu germana,mi-am incercat norocul ,intreband alti oameni cum sa ajung in Visegrad,dar prin padure.In viata e neoie si de multa intuitie,atunci cand nu stii limba materna a turistului ratacit.Un nene mai in etate,probabil muncitor forestier,m-a simitit imediat ca doresc sa o tai in munti.Mi-a vorbit in maghiara,eu vorbeam in romana,dar principalul este ca a venit cu mine la locul de marcaj turistic,ca sa pot continua.Apa am luat de la pompa din sat,dar stiindu-ma patit cu apa din halta Porumbacu ,nu am mai baut-o pana nu am fiert-o!!
A inceput un urcus abrupt ,printr-o padure superba,linistita,imensa,de stejar.
Nu am vazut nici un pet,nici o hartie.
Si nici vreo conserva aruncata.
Am mers vreo 2 ore prin padure,pana cand drumeagul a intersectat o pista de mountain bike.
Nu va vine sa credeti,dar sunt trasee de mountainbike,pe care este interzis sa mergi cu masina.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu