Pe data de 5 decembrie 2013 am pornit tot din Furtunesti,pe Valea Larga,traversand Basca Rosilei,de data asta,chiar prin ea,cu caruta trasa de un cal vanjos de munte.M-am cam speriat un pic pentru ca Basca avea si gheata iar caruta se cam clatina la impactul cu gheata.La inceput am zis ca nu exista o alta posibilitate de traversat apa,decat asa,dar la intoarcere mi-am dat seama ca ai este o punte suspendata,din aceea specifica satelor din Subcarpati.
Obiectivul turistic din acea zi a fost de a cauta chiliile rupestre din Muntii Ivanetu,care sunt o parte atipica a Muntilor Buzaului.Voi mai da cateva caracterisitici ale Ivanetului:
altitudini mici ,cu urmatoarele varfuri:cel mai inalt,Ivanetu,1194 metri,urmand varfurile Zboiu-1191 metri,Arseniie-1115 metri,Oii-1038 metri.
case-muzeu,pe care le puteti admira,neingradite;
podurile suspendate peste Basca Rosilei;
traiul arhaic al oamenilor,simplitatea lor;
padurile de pin,intalnite adesea in Subcarpatii Curburii;
cruci vechi,inscriptionate in chirilica,avand desene diverse cum ar fi soarele sau sfinti;
paduri de mesteacan,rar intalnite in alte masive montane;
salase cocotate pe crestele muntelui;
stanci mari,bolovani spalati de vant si precipitatii,pe care s-ar putea practica cu succes boulderingul;
trovantii de la Ulmi,din sud-estul masivului.
Daca vreti sa vizitati chiliile rupestre din Muntii Ivanetu si sa nu aveti probleme cu orientarea,atunci este cel mai util si eficient sa porniti din sudul masivului,fie de pe Valea Buzaului,pornind de la Patarlagele,cu o rata locala spre Valea Sibiciului-sat Colti,fie din Autogara Buzau Nord,tot cu rate locale care duc in satele Bozioru-Cozieni.Este mai simplu din sud pentru ca exista si niste marcaje turistice,in comparatie cu vestul masivului,de unde am venit eu,unde nu exista asa ceva.Exceptia o face Lacul Hansaru,insa doar pe o mica parte este acel "marcaj"albastru.
Concluzionand,eu am pornit din satul Furtunesti,am traversat Basca Rosilei(este primul pod al satului Furtunesti,din aval)si am urcat pe Valea Larga.Pe stanga este un canion interesant,de cercetat pentru viitor.Pe dreapta sunt stancile de bouldering si un salas interesant,la baza lor.
Drumurile astea si peisajele de aici te scutura de toate belelele din cap.Parca plutesti.
Georgel si tatal sau ramasera sa care niste lemne iar eu am continuat spre creasta.La liziera padurii am urmat drumul larg,la stanga,strabatand patura forestiera.Am ajuns intr-un luminis imens si de aici am mentinut drumul.Tot ce trebuie sa faceti este sa tineti acest drum larg,care pleaca de pe Valea Larga,satul Furtunesti(primul pod de pe Basca Rosilei,din aval)si ajunge chiar in satul Colti.
Dar ce sa stie cel care ajunge pentru prima oara in viata?
Am trecut de o imitatie de stana,am ajuns intr-o sa ingusta,in stanga careia se afla o cruce veche,iarin dreapta ,un adapost din lemn unde exista candva o troita.
Am coborat pe o vale,nestiind ca asta era Valea superioara a Coltilor.
Am decis sa cobor pe ea si sa nu ma abat.Marcaje,ioc.
La stanga incepeau sa mijeasca tot felul de drumuri.La dreapta am vazut un salas interesant,propus pentru vizita,la intoarcere.Era deja ora 11 30 iar planul meu a fost limpede:"mergi pana la doua,la pranz,apoi te-ntorci".Zis si facut.
In patul vaii Colti m-am intalnit cu un om,la vre 80 de an,scund si slab,dar foarte puternic.Era un om de munte adevarat.Probabil ca toata viata lui fusese prieten de nadejde al padurii sau mai degraba invers,padurea il ajutase sa supravietuiasca.
Cara doi boi care trageau o telega.Nea Petre,din Colti m-a intrebat ce caut pe aici.Eu i-am spus,pompos,ca cercetez zona.M-a intrebat de unde sunt.Cand le spui unor sateni ca esti din Bucuresti,am observat ca treaba asta le cam sta in gat,ca si cand de aici ar veni toate belelele.
"Si unde vreti sa mergeti?"
"La Colti si Alunis.Unde ma aflu aici??"
"La Stramba,la minele de chihlimbar de la Stramba".
Treaba asta imi cazu tare greu si misterios.Pe harta pe care o aveam cu mine,din colectia Muntii Carpati,autorul nu pomenea de nici o Stramba.
"Pai si unde ajung,daca o iau pe aici?"
"La Colti".
Mi-am luat la revedere de la nea Petre si l-am lasat cu boii lui uriasi.
Am continuat drumul si se facea aproape doua .Soarele avea de gand sa dispara,lasand loc gerului uscat.
M-am intors exact pe unde am venit.
M-am intalnit din nou cu mosul Petrica,din Colti.
Vroia sa puna ditamai copacul ,pe telega.Se chinuia cu prinderea lanturilor,la telega.Nu ma vazuse,dar mi-am zis,nu stiu cum mi-a venit:"Arsenie,trebuie sa-l ajut pe omul asta".
M-am intors si l-am intrebat cum sa-l ajut.
Cred ca am fost mai degraba un ajutor psihic,adica un cineva picat de aiurea pe-acolo,statuse langa nea Petre.
Dansul imi mai spuse:"toata lumea pleaca la oras.viata in munte este grea".
Aveam timp berechet si de poze.Poze poze si iar poze.
Vremea tinea cu mine.
La ora 16:00 am ajuns la casa lui Georgel.Sotia acestuia se mira cand auzi ca am fost spre chiliile rupestre.
Am avut si un subiect de discutie comun,avand in vedere ca lucreaza in asigurari.
Georgel si familia mi-au oferit toate conditiile ,timp de 2 zile,drept pentru care ii multumesc si aici.
A doua zi ne astepta un drum mai greu,acela spre Varful Penteleu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu