MUNTII BUCEGI,VALEA MORARULUI,22 MARTIE 2014

In dimineata de 22 martie 2014 mi-am dat intalnire cu Dinu si Dumi,la Bucur Obor,la ora sapte.Apoi am plecat sa-i luam si pe Mihai Marangoci si Adrian ,din Voluntari.
Auzisem de la Mihai ca in excursia de pe Valea Morarului vom fi un grup numeros,de 7 oameni.
Nu prea sunt obisnuit cu grupurile numeroase,pe munte,dar mi-am spus ca trebuie sa trec peste "complexe".
Ziua se anunta superba.
Pe parcursul drumului spre Valea Prahovei am facut cunostinta cu inca 2 membri participanti la traseu:Radu si Andreea,din Ploiesti.
Mihai mi-a spus sa nu mai imi fac atatea temeri ,pentru ca trupa este verificata,si ,ca sa-l citez:"daca o sa comenteze cineva ceva sau daca o vor lua inainte,eu sunt liderul".
Pe Mihai l-am cunoscut la una din sedintele Clubului Alpin Roman si tot ce stiam despre el era ca urcase creasta Zmutt din Matterhorn.Personajul acesta este un tip de actiune,adica mai putine vorbe,mai multe trasee alpine.Enervat de certurile din C.A.R.Bucuresti,si-a dat seama ca este mai util si sanatos sa-si faca un nucleu al sau,de oameni tineri,cu care sa mearga pe munte.Cum auzise ca sunt membru vechi al C.A.R.-ului,a  decis sa ma includa si pe mine in gasca sa.Am acceptat.
Trupa de drumeti astfel alcatuita ,am dat plecarea de la Gura Diham,962 metri altitudine.
Seninul zilei de sambata ne dadea o stare foarte buna ,de a merge,dar si de a ne cunoaste.
Am urmat drumul nemarcat prin padure care iese in Poiana Batranilor si Casa de vanatoare Coltii Morarului,la 1400 metri altitudine.Dar,surpriza:in timp ce urcam spre cantonul "vanatoresc",ne intalnim cu un tinerel,Stefan,cam speriat intrucat ursul l-a pus pe fuga,in zona cantonului!!
Ni se alatura si vom fi opt oameni!
La grupurile mari ,parerile sunt...mari si...impartite.Aici e marea problema.Un grup mare,pentru a fi omogen,trebuie sa aiba intr-adevar un lider,care sa aiba un cuvant greu de spus si sa fie foarte ferm.
Unii spuneau ca vor sa urce Valea Adanca,altii Morar,altii mai nu stiu ce.
Stiam ca se va intampla asta,totul era previzibil.
Ce rost avea sa ma enervez,cand eram sigur ce vreau eu sa fac.
I-am spus lui Mihai ca trebuie sa luam o decizie,in Poiana Morarului.Am  stat un pic la canton si ne-am intalnit si cu Marian Curculescu,care vroia sa urce Bujorilor.
Ma bucur pentru ca oamenii vechi ai muntelui nu se lasa,dar vin tare din urma si halpinistii "noilor generatii".
E un semn bun asta,ca muntele atrage,prin diferitele sporturi practicate.
Am urcat in Munticel,tinand poteca cu triunghi rosu,apoi am facut dreapta,urcand o coama mai abrupta.Pe un bolovan scria limpede:"V.Morar"!!
De-aici in 2 minute suntem in Poiana Morarului,apoi urcam pe flancul din dreapta al Bucsoiului,pe un hatas vizibil,care ne scoate in Poiana cu Urzici,pe la 1600 metri altitudine.
Aici grupul s-a dezlanat si sedinta scurta n-a mai avut loc decat dupa ce am trecut de gangul Vaii Adanci,cand deja eram pe firul Vaii Morarului.
Un interval scurt de timp am mers mai grupati,apoi iar fiecare dupa mersul sau.Pana la urma ,in grupurile astea,avantajul e ca tot iti gasesti un om care sa mearga dupa mersul tau.
Eu am ramas cu  Mihai Marangoci si Dumi,noul amic,mai in urma.Restul erau mai in fata.
Daca asa am mers trei sferturi din vale,incet si printre ultimii,atunci cand am urcat Valcelul secundar al Morarului,mi-am dat drumul la "motoare" ,si am urcat ceva mai repede,chiar cu o panta cu mult mai inclinata.
Sa nu uitam ca din nou eram cel mai in varsta si din nou caram "magaoaia"in spate,asta apropo de ramasul in urma.Si,ca sa nu uit,imi place sa savurez muntele ,ca pe o prajitura buna.
In plus,mai imi place sa fac si foto,dar nu pe banda rulanta.
Pentru mine nu exista "am mai bifat-o si p-asta",ca dovada a faptului ca ma reintorc acolo unde-mi place!
In prima caldare glaciara am mancat.Era de facut plaja,nene,erau 9 grade cu plus,insa mai era tare mult de tropait.
Grupurile se formeaza foarte bine la o pauza de masa de genul asta.Mai o ciocolata,mai un mar ,mai un sanvis,si uite asa afli ce vor oamenii si ce fac oamenii.
Mihai,autoritar,mi-a spus sa-mi pun hamul si coltarii,dar i-am zis,la randu-mi::"de aici??"."Hamul nu mi-l pun,n-are rost,dar coltarii da"."Treaba ta",veni replica.
Ideea era ca cinci dintre noi luasem decizia sa nu mai urcam pe firul pricipal al Vaii Morarului ,pana la Omu,ci sa urcam un fir de vale cu mult mai inclinat,aflat mult la dreapta acestei vai,si care se numeste Valcelul Secundar al Morarului.
Pusesem ochii pe acest valcel cam de-acum 20 de ani,dar n-am ajut curajul sa-l urc singur.
De data asta nu l-am mai ratat.Echipa noastra de opt se desparte exact la confluenta vailor.
Stefan,Dumi si cu Adi,fara coltari si fara pioleti(doar Stefan avea un piolet)urca pe Morar,cam riscant,as zice,iar ceilalti 5 vom merge pe Valcelul Secundar.
Valcelul mi s-a parut inclinat si avea zapada cam moale,dar destul de bine asezata.
A facut si Radu urme,dar si eu.
Am ajuns intr-o sa,pe creasta care merge de la Omu pe Bucsoiu Mare.Aici deja era frig.Facusem 5 ore, de jos.
Am mai facut o ora pana la Omu.
Am mancat ceva.Erau doua grade.
Am coborat pe Valea Cerbului,destul de plina de zapada.
Dupa cinci ore eram la Gura Diham.
Tura ne-a luat 12 ore.Zapada este buna pe vai,mai ales pe zona abruptului Morar.Se topeste,e firesc,dar zapada era in regula,fara a o lua la vale.