VALEA MALINULUI SI VALEA PRIPONULUI,INTAI MARTIE 2014

Sambata ,intai martie 2014,am urcat Valea Malinului,impreuna cu inca trei prieteni de munte.
Vremea a fost foarte buna si zapada pe vale a fost foarte tare.
Echipa a fost urmatoarea:Ciprian Teodorescu,Mihai Marangoci,Iulian si Dinu.
Sper ca pe viitor sa merg in aceasta echipa,cat mai mult.
Am plecat destul de tarziu,la 7:30,spre Valea Prahovei.Am decis sa evitam Plaiul Munticelu si sa dam startul ascensiunii de la "cabana" Gura Diham.
Valea Malinului este o vale alpina din Muntii Bucegi,situata in abruptul nordic al Muntelui Costila.
Are gradul alpin 1B si la aceasta vale se poate ajunge astfel:
1.din Busteni,pe Plaiul Munticelu,pe triunghi rosu,apoi,din Poiana Costilei,pe Valcelul Poienitei si coborare in vale pe Hornul Mare de la Scara;
2.din Poiana Costilei,catre Poiana Vaii Cerbului iar de aici,pe Valcelul Ascuns al lui Theodoru;
3.direct pe firul Vaii Malinului,pe saritori mari si grele,de gradul 3-4,pornind din Valea Cerbului.
Varianta 3 este foarte rar pusa in practica.
Noi am inceput ascensiunea de la Gura Diham,mergand pe un drum forestier,circa 15 minute,apoi am traversat apa si am urcat pe o poteca nemarcata,dar bine conturata,spre Cabana Coltii Moraarului.
Pana aici am facut o ora.Niste tineri reparau veceul care tocmai fusese daramat de un urs.Atata timp cat sunt gunoaie,resturi alimentare lasate de "turisti"in preajma cabanelor si a locatiilor turistice,atata timp ursul  va avea dreptul sau de a cauta hrana.
La cabana forestiera "Coltii Morarului",situata la 1450 metri altitudine,ne-am luat gustarea.Apoi am urcat in poteca de Munticel,facand stanga,spre Poiana Costilei.Dupa cum am mai spus,am evitat astfel urcusurile cam obositoare dinspre Caminul Alpin.
Eu am propus sa urcam pe Valcelul Ascuns al lui Theodoru dar Mihai nu a fost de aord,spunandu-mi ca traveseele nu sunt bune pentru 2 incepatori,Iulian si Dinu.
Mie mi s-au parut 2 "incepatori"intr-ale muntelui ,foarte siguri pe ei.Miscarile lor pe vale au fost foarte calme si calculate si n-am auzit sa se vaicareasca.
Nu m-am opus pentru ca,pana la urma,pe ambele variante ai ce sa vezi.Pe Valcelul Poienitei nu mai prea era zapada,ci mai mult gheata.
Mihai avea la el doua corzi foarte scurte,una de 17 si una de 10 de metri,dar,la vreun rapel,nu prea ne-ar fi ajuns.
Am avut un mare noroc ca am intalnit niste tineri brasoveni care faceau rapel pe Hornul Mare de la Scara.Lui Mihai i-a venit ideea sa facem si noi rapel pe semicoarda lor.Cele 2 fete faceau rapelurile si in timpul asta trebuia sa ma echipez urgent. Prietenii mei urcasera deja cu bocancii de iarna ,iar eu mersesem pana aici cu bocancii de vara.Pana sa imi scot eu toate cele din rucsac,pana sa-mi pun optul,hamul,oamenii terminasera de facut rapelul.Ma aflam intr-o situatie ingrata,pentru ca nu era semicoarda echipei noastre.
Atunci m-am suparat cam tare pentru ca Mihai a venit cu ideea de a face rapel pe coarda altora.
Norocul meu a fost ca mai urcau alti doi alpinisti pe horn,ceea ce a facut sa-mi mai aranjez din lucruri,sa le pun in rucsac.Cei doi coborasera pe Malin,venind dinspre Galbinele,refugiul Costila.
In sfarsit,am coborat in rapel,apoi am strans semicoarda.Cei de jos strigau la mine"Hai odata".Situatia m-a enervat la culme pentru ca si noi puteam cobori pe corzile noastre,nefiind nevoie sa incurcam alte echipe.
Dupa cateva bombaneli,am zis sa ne concentram cu totii si sa-i dam bataie la deal.La ora 13:40 incepeam urcusul pe Malin.
Zapada era "beton"si chiar nici nu era nevoie de parazapezi.Valea aceasta o urcam a paisprezecea oara,dar niciodata pana acum nu vazusem o zapada asa de bine tasata.
Noi am tinut un ritm constant si incet,dar l-am tinut.Eu tot preconizam ca vom ajunge in saua Malinului pe la ora 18,dar printr-o minune am ajuns cu o ora mai devreme.
Spre finalul vaii,panta se accentueaza si fortele slabesc.La ora 17:00 suntem toti patru in Platoul Bucegilor,aproape de Releul Costila,la 2495 metri.
Facusem 7 ore,din Gura Diham pana aici.
Valea Malinului poate fi facuta iarna ,la coltari si piolet ,dar eu nu o recomand celor care n-au mai facut vai alpine ,iarna.In plus,pentru incepatori,e bine ca acestia sa mearga cu niste cunoscatori ai locurilor.
Valea nu are o inclinatie foarte mare ,insa e bine ca incepatorii sa faca vai mai scurte cum ar fi Seaca dintre Clai.
Mihai mi-a spus ca noii nostri prieteni sunt incepatori,insa ei percepeau altfel pericolul si riscul;in plus, cei doi erau si foarte siguri pe ei.
Am mers vreo 15 minute pe Platoul Bucegilor,apoi ne-am orientat spre dreapta,spre Valea Priponului.
Aceasta vale,impreuna cu Valea Caldarilor,reprezinta cele mai usoare vai de abrupt din Masivul nordic al Costilei si cele mai usoare cai de retragere,atat iarna ,cat si vara.
Pe Valea Priponului am coborat intr-o ora.
Valea aceasta are o traversare care necesita foarte mare atentie.Este o saritoare foarte mare,o intrerupere de panta,care se poate ocoli pe stanga sensului de coborat,pe un braneag expus haului.
In rest ,valea e usoara.
Am cercetat si stana din Pripon,insa nu-i prea buna pentru ca acoperisul e cam lipsa.In caz de bivuac fortat se poate dormi pentru ca exista usa.
Am ajuns ceva mai sus de Poiana La Piatra Parlita,de pe Valea Cerbului.
De aici am mai facut inca 2 ore pana in Busteni,luand si ceva trante zdravene,intrucat ne scosesem coltarii.
La Busteni am mancat o foarte gustoasa ciorba de fasole cu ciolan,de la Casa Taraneasca.
Apoi am pornit spre Bucuresti.