Vineri,2 mai 2014,am plecat spre Valea Prahovei,cu "mocanita"de 6:23.
Aveam in plan sa urc in Muntii Baiului,in prima zi,apoi sa traversez Muntii Neamtului,a doua zi,iar in cea de-a treia zi sa ma intalnesc cu Dan Alexe si sa mergem la catarare in Belvedere,langa Paraul Rece.
Studiasem starea vremii,de pe mai multe site-uri si se anuntau ploi,in special duminica.
Timpul "probabil"s-a adeverit in proportie de 80%,adica vineri a plouat slab,cu intermitente,sambata am mers cu furtuna-n spate,incercand s-o pacalesc,dar tot m-a prins,iar duminica ploaia torentiala m-a facut "varza".
"Mocanita"era full,dar grosul plecase joi,intai mai ne-muncitoresc.
Am luat un bilet pana la Azuga,care costa 19 lei/dus.
Trenul a facut 3 ore.Cand am ajuns in Azuga,mi se parea ca era un aer foarte tare,cu mirosul acela specific de munte.
Am mers pe jos,de la gara,pana la partia Sorica.Sunt 3 km.
Vremea parea acceptabila.Am urcat partia intr-o ora si jumatate.L-am sunat pe prietenul Dan Alexe,ca sa-i fac cu mana,sa ma vada pe webcam.Ce haios,parca eram copii.Dan imi facuse o poza pe care mi-o trimise pe gmail,apoi am vazut poza.Ne amuzam!
Am luat o pauza de masa ,apoi am urcat pe Culmea Urechea,trecand pe langa varfurile Urechea si Dutca.Erau foarte putine petice de zapada.Incepu sa ploua destul de tare.
La baza varfului Cazacu,1753 metri,am cotit stanga,lasand creasta principala a Baiului.In dreapta se inalta varful Baiutul,1823 metri iar intre piciorul de munte al Cazacului ,pe care tocmai coboram,si varful Baiutul,se afla adanca vale a Prislopului.
Pe fata sudica a Cazacului sunt 2 izvoare.Mai intalnim izvoare dupa vreo ora de mers,langa stana Petru.
Ploaia se oprise.Eram foarte bine dispus,cu chef de mers.Lasasem in urma griji ,chinuiala si certuri.Macar pentru 3 zile.Ma gandesc ca trebuie sa procedez mai des asa,cu plecarile.Orice stat la bloc mi se pare un calvar si viata parca e de leguma obosita.In plus,apar si certuri iar marile frustrari ale unora se napustesc asupra ta ca niste balauri cu o mie de capete.Da,acuma eram liber,gandurile zburau si eram total destresat.
La stana din Petru ,circa 1450 metri altitudine,am ajuns exact la doua ore jumate de la plecarea de la telegondola.
Aici am mai stat peste noapte de inca 3 ori si mi s-a parut ok.
Numai ca de data asta am gasit-o fara un "geam" si am facut pe "mister carpaciu".Am zarit cateva cuie ruginite,intr-o incapere,si o folie de nailon.Am realizat marea capodopera ,un geam din folie.Dar uite ca nu mai sufla vantul in interior iar eu puteam sa-mi fac focul linistit.
Am adunat si lemnele de afara,caci ploaia pandea ,dupa varful Cazacu.
Am descoperit si alte lemne,ceva mai uscate.Pana seara am adormit,apoi m-am trezit sa fac focul.Am reusit din nou sa fac un foc mare,care a rezistat pana la patru dimineata.La ora sase m-am trezit."Snegurile" se invarteau prin zona iar vantul sufla cu mare putere.
Am luat apa din izvorul din apropiere(maxim 5 minute de mers),am stins focul,ce ai ramasese din el,mi-am facut cafeluta,am mancat gem cu paine si cu cascaval,apoi m-am tirat pe Culmea Petru Orjogoaia,care este ca un fel de granita naturala intre Muntii Baiului si Muntii Neamtului.Unii autori de lucrari geografice includ cele 2 grupe de munti amintite anterior sub titulatura de Muntii Garbovei.
Culmea Petru Orjogoaia este lunga si are ample privelisti.Practic,traversand-o,realizezi ca esti inconjurat numai de munti.Astfel,spre nord vezi Varful Unghia,1847 metri,spre sud,creasta Baiului,spre vest,Bucegii iar spre est,Valea Doftanei.La un moment dat se vede si lacul de acumulare Paltinul.
Pe aceasta culme mai avem un adapost foarte bun,la capatul ei estic:stana din Orjogoaia.As spune ca este un loc idilic,care te scapa de tot stresul de pe lume,asta daca nu sunt ciobanii cu cainii agresivi,enduro-istii sau atv-istii.
Aproape de capatul estic al culmei Petru Orjogoaia se afla un lac,intr-o mica depresiune.
Verdele crud din jurul lacului cat si micile valuri ma fascineaza.Este ora zece si am facut 2 ore pana aici,de la stana din Petru.Ma voi indrepta spre nord,cu furtuna mereu in spatele meu,fapt ce ma face foarte rapid.Nordul imi arata clar ca urc masivul pisc al Rusului,unul din cele patru varfuri de 1900 metri,ale Muntilor Neamtului.Din varful Rusu ,1902 metri,privirea ma poarta catre toate zarile si observ numai munti si vai lungi si adanci.Fac poze,sfidand si norii foarte urati,dar foarte buni pentru un fotograf amator ce ma aflu.
Creasta Muntilor Neamtului este lunga dar am un sentiment de incredere in mine,ca o voi duce la un bun sfarsit.Merg mai repede decat regula,manat clar de potop.
Peticele de zapada imi dau iarasi imaginatie pentru camera foto.
Apar varfurile masive precum Stevia,1907 metri,Neamtului,sub o forma piramidala,1923 metri,si Paltinu,1900 metri,ca o cupola verde,din care se desprinde spre est Piciorul Predelus.
In ziua de sambata ,cand am traversat o mare parte din creasta,mi-am propus sa cobor spre cantonul Retivoiu,pe la lacul Gavan(sau Rosu).Fusesem o singura data la acest lac ,si iesisem in creasta Neamtului,pe Paltinu.Nu mai imi aduceam bine aminte pe ce picior de munte urcasem in creasta Muntilor Neamtului.
Se intamplase cu exact 4 ani in urma.
Cand ma afla pe varful Stevia a inceput sa cada grindina.A durat jumatate de ora.
Am traversat rapid varfurile Neamtu si Paltinu si nu mai stiam care este plaiul de munte pe care ar fi trebuit sa cobor.L-am sunat pe Dan Alexe dar el mi-a spus ca trebuie sa cobor tot spre vest,spre Valea Azugii.Din varful Paltinu,creasta face un arc de cerc,care culmineaza cu varful Turcu,1873 metri.
L-am asaltat pe Dan,cu telefoanele.Gps-ul nu mergea.
Si-atunci am incput cu greselile.Doua situatii m-au speriat:ploaia care cadea si dezorientarea in acest spatiu geografic.Practic,"mi se-nfundase".
Din varful Turcu am coborat pe linia de cea mai mare panta,speriat mai ales de furtuna.Zarisem o stana,hat,in departari ,si ma indreptam spre ea.Am coborat intr-o vale adanca,intre Varfurile Turcu si Paltinu.Aici am luat o pauza de 2 minute ca sa imi dau cu apa pe fata si sa ma linistesc un pic.Raul era curat,cu apa asa de buna.
Mi-am propus sa urc celalalt versant,sa ajung la stana.Grea operatiune.Desi ploaia se oprise,panta abrupta era foarte alunecoasa.
Inaintam ca un melc.
Cand am ajuns din nou pe muchie(e vorba de muchia,sau unul din picioarele vestice ale Paltinului)eram foarte obosit,imi tremurau picioarele.
Am urcat inapoi in creasta,cu niste eforturi groaznice.
Vantul batea in rafale.
Dan imi spusese sa cobor din varful Neamtu,1923 metri,pe acel picior de munte al sau,apoi voi cobori prin padure catre Retivoiu lui peste.
Partea proasta este ca am confundat Neamtului cu Stevia si am coborat pe piciorul Steviei.Cand am ajuns la baza lui,am zarit o stana,dar mai aveam mult de mers.Furtuna se potolise.Am vorbit din nou cu Dan,in ziua aceea,a saptesprezecea oara!!
A fost mai degraba un sprijin telefonic moral,decat "logistic".Era totusi o voce umana,mai ales ca vroia sa ma ajute.
Am coborat ceva mai relaxat la stana din Stevia.De sus arata bine,de aproape insa nu!
Din nou am facut pe "mesterul carpaciul",reparand un geam,punand de fapt,un geam,din niste barne.Am pus si 2 usi,si bine am facut,caci peste noapte a venit o groaznica furtuna.
De foc,nu mi-a mai ars.Eram asa de obosit...
Astea sunt capcanele muntelui si daca nu esti rodat prin munti,cu experienta,o incurci.
Tot felul de pseudoziaristi hiperbolizeaza muntele,facandu-l fie "mancatorul de oameni",fie folosind expresia idioata de "muntele l-a invins".Muntele,ca forma geografica cea mai complexa,nu are nimic cu nimeni.
Tu trebuie sa stii in ce te bagi,vina ,sa zicem,e doar a ta.
Tu trebuie sa-ti porti de grija pe munte,lasand paganismele si gandurile rele,exact pe spinarea oamenilor rai.
Pe munte trebuie sa mergi mereu pregatit.
Rucsacul era relativ greu,vreo 16 kg,pentru doar 3 zile,insa aveam strictul necesar.Daca nu-l aveam,se ducea naibii necesarul de minim de confort.Astfel,primusul m-a ajutat sa-mi fac supe si ceaiuri calde si cafeaua,of course.
Lanterna m-a ajutat la dereticat prin stane.Sunt obiecte super-minore,dar daca iti lipsesc,poti s-oncurci.
Iarasi,sacul de dormit mi-a fost tare util,si schimburile de imbracaminte,la fel.
Noaptea a batut vantul foarte vijelios dar usile nu mi le-a daramat.Mai trecusem prin clipe din astea,dar,oricum,n-am putut dormi,decat atipi.Stiam ca se va dezlantui potopul.Vazusem de cu seara acei nori subtiri si lungi,care acopera toata zarea.Pe la unu noaptea a inceput furtuna.Sa zic mersi ca n-a fulgerat,ca m-as fi bagat sub "pat",de frica.
Dimineata ploua cu galeata.Am fost speedy gonzales si mi-am facut bagajul mai repede decat prevede legea.
Am spus ca trebuie sa scap odata din salbaticia asta.Seara cautasem continuarea drumului catre vale;bucuria mea era mare,dar in acelasi timp,taaree naiva.Ii ziceam lui Alexe la telefon ca am gasit un drum,care e larg si se indreapta spre vale.Pe naiba,era o capcana.Sa ma scuze ciobanii,dar 80% nu-s facuti pentru "meseria"asta.Multi strica potecile ,facand o mie de carari in munte,iar de stane,ce sa mai zici,sunt super-mega delasatori.
Am mers pe cararuia gasita in seara precedenta dar intr-o poiana mare,cararea nu mai continua;ploua cu galeata iar eu cautam ca un diperat,poteca.Nu am gasit-o.
Am ales solutia extrema:tot in jos,pe linia de cea mai mare panta.Am ajuns la un rau vijelios,Stevia.Am mers pe langa el,am alunecat de multe ori si maa tineam cu mainile de ce puteam.Era o adevarata jungla,dar continuam non-stop.
Cand am dat de drumul din valea Azugii,am zic ca merg pe bulevard.
Ploua.Cu galeata.
Continuam,ud,fleasca,dardaind.
Am ajuns la cabanele Trifoiul,niste locatii de lux,foste vile ale dictatorului ceausescu,acuma vile pentru oameni cu multi bani.
Curtea era luminata:de aici mai mergeam o ora pana la cabana Susai,care numai cabana nu e,ci o monstruozitate a prostului gust.
Panta pe care urcam spre Susai mi se parea un Everest.
M-am oprit pe niste busteni.Admiram forta verdelui crud,cu o forta a mea ,tot mai spre zero.
Tremuram.La Susai l-am sunat pe Dan Alexe si i-am spus sa ma astepte,ca vin in trei ore.
Am coborat rapid pana la Cioplea,pe un drum plin de sticle si mizerii.
De la Cioplea am coborat abrupt lungul bulevard al Libertatii,apoi am ajuns la gara.
Ciurda de automobile ,care se indreptau spre Bucuresti,era interminabila.
Am mers inca 3 km,pana la Vila Vitalis,acolo unde isi castiga existenta prietenul meu,Dan Alexe.
Am batut la usa si imi deschise o doamna,micuta de statura.Dansa era un pic speriata de prezenta ea,un om facut fleasca,plin de noroi,cu gluga aia pe cap.I-am spus ca sunt prietenul lui Dan si doamna mi-a spus ca este plecat.Mi se inmuiasera picioarele.Crezusem ca a plecat la Bucuresti,dar plecase spre gara,sa ma ajute la bagaj.
M-am schimbat din cap pana-n picioare,apoi am tinut-o numai in supe si ceaiuri calde,uitandu-ne la niste filme cu Ben Nevis,un culoar tare fain de alpinism,din Scotia.
Ii multumesc inca o data lui Dan,ca daca n-ar fi fost "escala"la el,la Vila Vitalis,as fi dardait groaznic de frig ,pana la Bucuresti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Tii ce aventura! Am vazut mai intai pozele si nu anuntau nimic din ce avea sa urmeze :D
RăspundețiȘtergereBa chiar am zambit de faza cu poza la webcam si ma relaxem imaginandu-mi traseul dupa cum povesteai. De la cuvantul grindina incolo a devenit parte amuzant, parte intrigant, in tonul tau s-a simtit o oarecare siguranta cu toata imaginea aia ce-mi e familiara: potop, iti vine sa fugi, pamantul alunca, o simpla panta te face sa te tarasti ca in transeu, pe viata si pe moarte :)
Oricum, de fiecare data cand citesc astfel de ispravi inteleg si mai mult de ce o conditie fizica acceptabila si o minte pe umeri salveaza omul mai acatari decat orice fapta de bravura sau de orgoliu „lasa ca stiu eu mai bine”.
In realitate muntele ne da ocazia sa aratam ca am invatat ceva cat timp i-am umblat cararile, nu doar am punctat, am bravat, iar unele dintre invataturi sunt sa-ti stii locul, sa respecti natura si sa te bucuri de prietenia sincera pe care o poti lega cu alti oameni datorita muntelui.
Ma bucur ca s-a terminat cu bine si ca ai inca o istorioara de spus mai departe. Ture frumoase mai departe, chiar si singur „daca te mai lasa” Dan :)
ma mai lasa Dan,dar tot ne vedem noi luna cealalta,ca sa mergem in excursii.furtuna chiar a fost ,in special noaptea,si e tare nasol cand esti singur intr-o stana,inconjurata de munti,o cucuvea canta pe acoperis,stana urla din toate incheieturile,ploaia se baga peste tot.e normal pana la urma sa ai senzatia aia de frica.
RăspundețiȘtergerede respectat,respect muntele si ar fi culmea,ca dupa atatea ani de munte,calatorii,tocmai eu sa nu-l respect.
mai sunt si altii care merg singuri si au facut din asta o preocupare principala,insa nu-mi doresc asta.am avut o "oferta"de Negoiu,dar am refuzat-o.
imi stiu locul,foarte bine chiar,dar nu fac competitie cu nimeni,chiar nu ma intrec cu altcineva.
fiecare face ce poate,pana la urma.
masivul asta,muntii astia de fapt,Neamtului ,sunt foarte salbatici si mai putini umblati.
multumesc ca ai avut rabdare sa citesti si te mai astept!
p.s.:am mai citit si eu de la tine,dar la unele scrieri nu am inteles unele mesaje si nu mi-am permis sa mai scriu cate ceva.
super citind de la tastatura. E necesar un poncho si sa te astepti la neprevazut. Doamna de la vila vitalis te-a confundat cu un israelian. Se mai intimpla sa bata pe la usi astfel...romanii sint doar cu masinile.
RăspundețiȘtergere