VALEA ADANCA ,18 MAI 2014

Duminica ,18 mai 2014,ma-ntalnesc la metrou Eroilor,la cinci treizeci,cu o noua colega de munte,Mihaela.Amandoi mergem in Titan,de unde ne "preia"un alt nou coleg,Andrei.Cei doi fac parte din trupa de munte a lui Mihai Marangoci,careeste un bun organizator de ture montane.Din Titan strabatem un drum lung pana la locuinta lui Mihai,din Voluntari.Este inca devreme si avem tot timpul de tropait prin vagaunile muntilor.La noua pornim de la Gura Diham.Este o vreme acceptabila,doar niste "sneguri se rotesc deasupra Bucegilor.Ne indreptam spre casa de vanatoare "Coltii Morarului".Verdele crud domina peisajul.

 Cei doi,Mihai si Andrei,discuta aprins despre viitoarea lor expeditie pe Matterhorn.

 Paraul Morarului si cu un afluent al sau,Paraul Porcului,s-au umflat de-atatea ploi si incercam sa nu ne udam,pe cat posibil,sarind din piatra in piatra.

 Desi cascadele formate sunt mici,sunt tocmai bune de fotografiat.

 Natura se dezmorteste treptat,dupa o iarna curioasa si atipica.

 Verdele deschis e atat de odihnitor.

 Iar baietii vorbesc despre ture si Matterhorn,in continuare.Mihai este un meticulos,ceea ce e un lucru util ,mai ales pentru pregatirea unei expeditii.

 Iubitor de Comane si jungle ale padurilor,fotografiez arboretul inverzit.

 Adun usturoi salbatec,leurda adica,si o specie de muschi din care se face un ceai bun de tuse,dar este groaznic de amar.

 Florile astea galbene inca nu stiu ce sunt.Dar voi afla!

 Ajungem la intrarea in Valea Morarului ,pe la ora 10:30.Traversam firul vaii ,apoi urcam pe versantul drept,ajungand in Piana cu Urzici.

 Sunt "covoare"de spanz pe aici,utilizat si el in industria farmaceutica.

 Iata si o parte din echipa:Miha,Andrei si liderul,Mihai Marangoci.

 Si batranelul CAR-ist,aducandu-si aminte ,mereu si mereu,de cosmarul din Valcelul Tancurilor,vizibil un pic in imagine.

 Din nou,fotografiez vagauna Valcelului Tancurilor.

 Astazi ne-am propus sa urcam Valea Adanca,o vale alpina de gradul 1B,aflata in Abruptul Nordic al Muntelui Moraru.Valea este un gang destul de ingust si lung.La data la care am fost ,18 mai,am gasit aproape toate saritorile acoperite de zapada,insa in patru locuri aceste saritori erau descoperite,ingreunand ascensiunea.La ora 11 am pornit pe vale.Zapada era tare,nu se afundau bocancii.

 Tovarasul Ciprian isi uita casca acasa si in astfel de momente,ascensiunea devine mai palpitanta si periculoasa.

 Urcusul este anevoios,dar mergem toti in acelasi ritm,oprindu-ne foarte rar si foarte putin.

 La fiecare saritoare decid ca sa asigur eu,sa ma bag eu primul.In duminica aceea m-am simtit foarte sigur pe mine,desi nu mai speram asta.Cu calm,rabdare de fier,am trecut toate saritorile.

 In unele zone,pare ca n-ar fi zapada,dar valea e full de zapada,pana sus.

 Echipa functioneaza,uraaaaa!

 Fiecare saritoare care ne-a pus probleme tehnice este echipata fie cu cate o bucla din cordelina,fie cu cate un piton,in unele locuri, chiar doua pitoane.

 Aici este un horn unde am avut ceva probleme,in sensul ca ai mei colegi trebuiau sa ma fileze dintr-o rimaye,ca sa pot trece o placa spalata.Apoi ieseam pe un traverseu inclinat de zapada care forma o alta rimaye,cu peretele.Din rimaye i-am filat pe colegi,ca n-aveam incotro.

 Operatiunile de asigurat ne-au luat foarte mult timp.La ora 17 a inceput viscolul,lucru la care chiar nu ma asteptam.Cand zic viscol,nu zic mazariche din aia formata la altitudinea de peste 2000 metri,vara,ci chiar ninsoare in toata regula.Mergeam legati in coarda si l-am mai rugat si pe Andrei sa faca urme.

 La ora 20:00 am iesit intr-o mica sa,ingusta,situata la vreo 2200 metri altitudine,la dreapta Crestei Morarului.Cand am aflat ora,m-am infiorat si am crezut ca face Mihai glume cu mine.M-am uitat la cer si nu bagasem de seama ca se cam innopta!!
Am tot oscilat intre a cobori pe o zapada periculos de instabila,spre Morar,vale,si a face un traverseu oribil pana in creasta Morarului.
Pana la urma,am decis sa mergem pe Creasta Morarului,ce mai ramasese din ea.
Insa ce mai ramasese din ea era un drum lung,foarte lung,pana la Cabana si Statia Meteo Omu.
Am facut exact 2 ore pana la Omu.
Cand am ajuns ,eram epuizati.
A intrebat Mihai daca ne putem caza la statie,intrucat era cabana inchisa.
Ni s-a spus clar ca NU,pentru ca asa era PRINCIPIUL.Ce stiu eu de la batrani e ca oamenii cu principii mor de foame si sunt incuiati la minte.
Daca unii au pile la statia meteo,si altii nu au,macar sa nu mai spuna ca s-au cazat,sa tina secretul pentru ei.
Ori exista o regula pentru toti,ori nu mai exista.
Unde era credinta bolnavicioasa a romanului,care spune sa-ti iubesti aproapele???
Ce sa mai zic sa-ti iubesti aproapele,noi nu suntem in stare sa ne iubim "departele".
Este tare greu sa fi credincios,generos,si sa intelegi niste oameni epuizati,ca abia mai pot merge si au nevoie de ajutor.
O alta tampenie colosala pe care a spus-o unul dintre meteorologi a fost aceea ca in caldari a venit primavara si ca sunt petice de zapada si ca temperatura de -1 grad Celsius e favorabila,ca nu e de iarna,si ca sa nu ne mai punem coltarii.Eu i-am spus-o cetateanului,franc:"eu imi voi pune coltarii".
Amicii mei nu si i-au mai pus si au avut probleme.
Apoi,i-am asteptat,ceva mai jos.
Fratilor,in caldarile superioare ale Vaii Cerbului ,nu era 18 mai(se facuse 19 mai!!!!),era 18/19 februarie!!!!
Era un strat de zapada de mai mult de 50 cm,pe alocuri.Iar temperatura era de iarna.Daca te uitai de jur imrejur,era un magnific peisaj de iarna.
Valcelul de pe Cerb,acela din prima caldare glaciara,mi s-a parut ca il cobor intr-o vesncie.Nu se mai termina.
Totul era alb in jur.
Mi-am spus:Cipriane,rabdare,calculeaza-ti fiecare pas,fiecare piolet infipt in zapada.
Echipa noastra a mers struna,toti eram regrupati,nimeni n-a cracnit.
Am ajuns extenuati,jos,la Gura Diham,la ora cinci dimineata.
Ii multumesc personal lui Andrei ca a mai fost in stare sa conduca!!!!
Cand am ajuns in Bcuresti,inghesuiala mare in metrou,lumea era agitata,masini multe,era groaznic de cald.
In metrou abia ne mai tineam pe picioare.
Multumesc echipei pentru aceasta excursie.