FRUMUSANI,6 SEPTEMBRIE 2014

 Astazi am fost la Frumusani,judetul Calarasi.Vroiam sa impusc "3 iepuri dintr-un foc"si mi-a reusit.Mai rar asa ceva.Ma invitase o doamna profesoara al carei fiu este sculptor.Doamna imi descrisese acest punct de referinta,pe Venus din Milo.Cum nu fusesem decat in 2010 in zona,insa numai la Padurea Frumusani,care e foarte departe de locul stabilit,nu stiam nimic de pe aici.Si uite asa incepe povestea.La ora 13 ,vanzoleala mare la Sudului,Berceni.Mie,unuia din cartierul asta imi place strada Emil Racovita,si cateva limitrofe,in rest nimic,pentru ca aici am cele mai frumoase amintiri ale vietii mele.Gasesc microbuzul.E full de papornite si oameni cu Timisoreana in maini.Stiu ca imi atrag uri,ca un magnet pentru ura,dar macar spun lucrurilor pe nume:romanul mai are multe de invatat si de cizelat la propria persoana.De exemplu,intreb o "doamna" cum ajung la Pasarea ,care-i dupa Frumusani,si la inceput imi vorbeste cu Dumneavoastra.Apoi,vazand ca nu stiu locurile,imi vorbeste cu Tu si cu Baiatu,chestii care pe mine ma scot din sarite.Pentru mine,educatia este primordiala.O intreb de statuia cu pricina si zice ca la ei in sat nu e nici o statuie.Da,numai aia din Evul Mediu stiau doar de curtea lor si-atat.
Cobor,dau telefon doamnei Ileana si imi apare la drum.Mai ma linistesc.
Tura,cum am spus ,era si de munca,dar si de relaxare.Doamna profesoara este un client vechi si acuma incerc sa-i povestesc si de liberalizarea energiei electrice,ce va avea loc de la intai ianuarie 2015.In plus,o asigurare la casa nu strica,asa ca i-am adus doamnei si un contract de asigurare.Pasul 3 este sa-mi prezinte gradina.Sunt innebunit dupa rosiile cherry si rosiile de gradina,ce au diverse culori acuma:de la vinetiu la magenta,si chiar galben.Doamna ma serveste cu rosii de toate felurile.Parca sunt un copil mic!
Dupa ce mai ma procopsesc si cu salvie culeasa din gradina,ii spun doamnei ca vreau sa plec sa ma relaxez la lacul de peste drum.Vazusem un lac mare,pe google earth,ce se afla pe stanga,cum vii dinspre Bucuresti.
Nu stiam ca dupa relaxarea la doamna,in curte,incepe calvarul cainilor fara stapan,foarte multi la numar.
Am constatat ca in zonele astea din sudul Romaniei,in care natura este generoasa,apar tot felul de "capcane",cum ar fi caini vagabonzi,tot felul de ciudati care sunt curiosi,incercand sa te descoasa,te unde vii,ce faci,al cui esti,ce-ai in rucsac,chestii care in alte zone ale Romaniei mai rar se-ntampla.In plus,gunoaiele sunt la mare clasa,asezate frumos,fie pe malul baltilor,lacurilor,helesteelor,chiar si prin preajma caselor.
Imi pun intrebarea:de unde vin oamenii astia din sud,ce au facut ei in viata asta,de tot arunca gunoaiele astea,de snt asa de ciudati,curiosi,iscoditori.Nu pot sa-mi explic.Sa fie oare plictiseala de sambata -duminica??Nu cred.Am avut probleme cu cainii,la fiecare colt de strada,vrand sa cercetez satul asta,Pasarea.Mai mult decat atat,acolo unde lacul este mai frumos,acolo este imprejmuit cu gard imens,precizandu-se ca este "propietate privata".In plus,satenii sunt foarte curiosi ori nimerisem eu intr-un ghetou plin cu tigani.Pe ici -colo,cate o casa draguta,de vanzare.Sa fiu nebun sa ma mut aici...Hmmm...
La Comana este de o mie de ori mai frumos!!
Am ajuns pe o ulita si am intrebat un om,care statea direct in tarana,daca pot ajunge la lac,pe acolo.L-am intrebat de trei ori si omul nostru nu mi-a zis nimic.Vizibil iritat,am plecat mai departe.Dar...dar,mia tasnit un tigan in fata,care avea un ditamai sanvisul cu parizer,in maini,si a urlat la mine:"ce vrei,baaa?"Cum sunt trecut prin atatea in viata asta ,nu m-am speriat tocmai de asta cu parizerul lui cu tot,insa povestea asta m-a dezamagit crunt.In tara mea,daca vreau sa vizitez o zona din sud,facandu-le lor,bastinasilor,un favor,nu ei mie,sunt bruscat iar de stat pe malul acestui lac,nici ca poate fi vorba,la relaxare:ori vin iscoadele patronilor de balti,ori vin cainii,cu zecile,ori este gunoiul,maaaree,lasat prin preajma.
Aici ,ori nu mai am de ce sa mai calc,mi-am zis,ori vin insotit.Deja unii sudisti se intrec prea mult cu porcaiala,lucru pe care pe mine ma scoate din sarite.Am senzatia ca am pierdut cei mai frumosi ani ai tineretii,mai sperand la o viata normala,fie si atunci cand ies sa ma plimb.Si doar la 20 km sud-est de Bucuresti.Oare cand isi mai revine tara asta,in 200 de ani???
Am facut cateva fotografii,ca nici n-am avut chef si nici de relaxare nu putea fi vorba.Una peste alta,multumesc doamnei profesoare;am u prieten cu gradina si o sa-i dau seminte de cherry..