Sambata,13 septembrie 2014 am fost in Parcul Natural Comana,judetul Giurgiu.E posibil sa fi fost a 56-a oara,in cinci ani si cinci luni.Voi repeta de fiecare data ca Parcul Natural Comana este delimitat in trei zone,si anume:1.zona de protectie integrala;
2.zona de management durabil;
3.zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane.
Sambata am facut traversarea de la zona de management durabil la una din zonele de protectie integrala,adica,mai pe intelesul tuturor,din centrul comunei Comana,catre Valea Hotilor,apoi ,depasind zona de varsare a raului Neajlov in raul Arges,in apropiere de Gostinari,am continuat tot printr-o zona a Parcului Natural Comana,pana dincolo de Teiusu.Zona de protectie integrala este alcatuita din 10 zone,arii protejate,printre care si cea mentionata-Valea Hotilor,intinsa pe o suprafata de 25,6 ha.Pictoru ,prietenul meu,a spus ca vine dupa-amiaza.Dar,pana atunci,eu am inceput explorarea din,centrul comunei,spre stanga,pe langa Liceu,apoi am traversat liniile ferate;am contiuat pe o strada lunga,la stanga,apoi am urcat pe prima strada ,la dreapta,in panta.Pe marginile drumului zaresc gutui care mai au putin pana la cules.Oamenii mai vopsesc un gard,mai repara cate ceva.E activitate.La capatul strazii fac stanga si merg pe un drumeag prafos ce ma scoate pe malul sudic al Neajovului.Nu stiu de ce,dar sunt indragostit de aceste locuri,chiar daca la capitolul oameni de omenie,zona sta prost.
Neajlovul,trecand si pe la Comana,dupa vreo suta saptezeci de km parcursi,relativ molcom.
Acma sunt deja in zona de protectie integrala,una din cele zece,unde reintalnesc prietenul vechi,izvorul din Valea Hotilor.Este dezastru aici,fata de ce am "lasat"in urma cu aproape 3 luni:multi copaci doborati,probabil de furtuni,dar si de toporul omului.E schimbat in rau peisajul.Daca tai doi-trei,n-ar fi bai,dar sunt zece,pe putin.E mai greu de impadurit,stiu povestea.E o lectie de supravietuire intre om si natura,dar nici unul nu poate fara celelalt,numai ca omul e foarte destructiv.Iar copacii nu pot urla dupa ajutor....
Poposesc pe malul Neajlovului.
Marcajul acesta este pana la liziera padurii,disparand brusc apoi.
Ies in luminis iar dincolo de Neajlov este o stana,care,dupa parerea mea,este ilegal amplasata intrucat si acolo este rezervatie,zona de protectie integrala,Saraturile Gradistea-Comana......Nu exista nici o intelegere,nici un dialog,libertatea s-a transformat in haos,in aceasta tara.
Si,ca o dovada o inconstientei iesite din comun,calc intr-o capcana.Bocancul meu este perforat,dar avand talpa groasa,nu mi-e perforat piciorul.Asta sa fi fost blestemul dusmanului de clasa,din 13 septembrie 2014.Of,mare ti-e gradina,Doamne,asa-i???
Fericit ca am scapat de iadul unei gauri in picior,gasesc papalaul,physalys alkekengi ,o planta de leac care se gaseste la lizierele padurilor de campie.Fructul acesta se foloseste drept ceai pentru eliminarea pietrelor la rinichi si este si diuretic.Frunzele,radacina si tulpina nu se folosesc.Mai poate fi folosita si ca planta decorativa,avand aspectul asta viu colorat si simpatic.
Scap de niste tauri furiosi,abia stapaniti de un cioban,si traversez miristea;este plin de porumbar,care trebuie cules prin octombrie.Am iesit din Valea Hotilor,na din cele zece zone de protectie integrala,dar asta nu inseamna ca trebuie sa arunc vreo hartie prin iarba.Trec de un canal al Neajlovului,un pseudo-afluent,si de o zona cu stuf mult.
Apa este super-cristalina.Ma mir si ma bucur.
La capatul pseudo-afuentului Neajlovului,fac dreapta,urcand o panta abrupta.Il sun pe Pictoru de 2 ori,insa nu raspunde.Am speranta ca va veni.
Ma intorc prin Parcul Natural Coman,printr-un drum de masina,asfaltat.Vorbesc cu Pictoru,si,surpriza,se afla la Comana,in comuna.
In 15 minute ne intalnim.O incantare,caci vom continua excursia impreuna.
Initial,prin aceasta poza,am vrut sa-l ironizez pe Mircea Badea,dar am cumpanit indelung:omul poate trece printr-o criza de personalitate profunda legata si de plecarea lui Tatuca al sau,la Miti-tica.Dar totusi am sa spun ca aceasta Yamaha nu e a mea,nici a urmasilor mei,asa ca,fetelor,sariti pe Pictoru,caci stiu ca doriti avutul,desi ii tot dati inainte cu "dragostea".Numai ca exista o problema:lui Pictoru nu-i place la Mall,dupa cum nici noua,gastii de munte,nu ne place.
Dupa un groaznic drum de hartoape,ajungem in Mironesti,judetul Giurgiu.Sunt a patra oara pe aici,si imi place satul,chiar daca e semi-izolat.De data asta,lumea parca isi mai revenise,oamenii erau pe la porti si unii reparau gardul bisericii,care chiar e Patrimoniu,de pe la 1600 ridicata.
Mergem catre Teiusu,pe malul marelui sarpe ce meandreaza si care a facut drum lung din Alpii Transilvaniei.Da,Argesul,si cu ale sale meandre si capcane,trece si prin Mironesti,Teiusu.Desigur,cele doua sate au o lunca imensa si sunt si terasate ,pe deasupra.E de vis aici.Lasam Yamaha in paza strajerului din baraca verde,si plecam spre Teiusu.Avem mult de mers si este cald.Am fi mers pe-aici cu motocicleta,insa un peisaj selenar ne opreste.
Spre Teiusu,Argesul...
Ne-ntoarcem inainte de Isvoarele,e prea mult de mers pana la podul lui Anghel Saligny,situat in apropiere de Hotarele.
Urcam aceste custuri giurguvene ,apoi iesim la motorul odihnit.
In excursia aceasta,eu am strabatut 13 km,de la Comana,spre Mironesti,apoi de la Mironesti pana la Isvoarele si recapitulare!! Iar Pictorul a mers 9,4 km.Este prima data cand merg pe motocicleta si recunosc ca mi-a fost teama.Desi am incredere in Pictoru,vantul care iti bate in fata ,la 80 km/h,nu e placut.Mi se pare totusi periculos sa conduci o motocicleta,mai ales ca ne depaseau unii automobilisti,ca gamanii,razant,intr-o inconstienta ce-ti dadea fiori.De la Mironesti pana la statia de metrou Pieptanari am vazut ca sunt 42 km,pe care i-am parcurs intr-o ora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu