LACUL SI PADUREA ISVOARELE,JUDETUL GIURGIU,20 IUNIE 2015

Excursia incepe de la mica autogara "Piata Sudului".
Biletul costa 8 lei/dus pana la Isvoarele,locul de unde ma voi desprinde catre aventura.
Aglomeratia este mare iar un cetatean soios,burtos,tigan,cu o Timisoreana in mana, sta pe 2 locuri,rascracarat.Ii spun ca sta si pe locul meu apoi imi da replica idioata:"eu nu v-am jignit".
Cred ca cu rumanii se petrece o mare drama.De cand ne tot pacalesc si ne devalizeaza "politicienii",noi am devenit din ce in ce mai rai.Cum?Situatia e simpla:ei politicienii romani,nu au construit nimic dupa Revoutie,basca,ce-a mai cazut,nu s-a mai pus la loc.Exemplul elocvent il reprezinta podul de la Gradistea,care nu s-a mai reconstruit de 8 ani.Imaginati-va ca este o linie ferata istorica,prima de acest gen din Romania,dar si printre primele din Europa,si ca nepasarea si nesimtirea politicienilor romani este catastrofala pentru acest popor batut de soarta.De aici rezulta un lucru simplu:cu cat populatia se abrutizeaza din cauza acestor cauze(trnsporturi lipsa,transporturi putine,inghesuiala,poduri rupte etc)cu atat ea,populatia,devine refractara cu ea insasi.Daca ii spun unui cetatean ca el sta si pe locul tau,el spune ca il jignesti.Ori,a jigni inseamna cu totul si cu totul altceva.Societatea aceasta este fracturata,nu stiu ce sanse de redresare mai poate avea.
In autobuzul spre Isvoarele am constatat 2 lucruri:
1.ala cu gura mare are castig,in detrimentul celui ce argumenteaza si se supune,ne-voit;
2.atata timp cat il regreta oamenii pe dictator,e vai si amar de tara asta,pentru ca mentalitatile nu se vor schimba.Un cetatean din Isvoarele mi-a spus ca era foarte bine pe vremea impuscatului pentru ca daca ei aveau canalul peste Arges,unde ar fi fost porturi in fiecare comuna din asta,ar fi fost mari acuma.Nu se stie ce ar fi fost si ce n-ar fi fost,cert este ca nu e bine nici acuma,este o kakistocratie,adica o conducere total  nepotrivita pentru Romania.
Cetateanul cu Timisoreana,care imi ocupa si locul meu,deschise berea ,trase o gura,apoi dadu o ragaitura.
Atunci mi-am adus aminte de spusele lui Mihail Sora:"omul este un godac biped"iar aceasta propozitie ma mai facu sa zambesc de unul sigur.Godacul biped cobori la Frumusani,apoi eu rasuflai usurat.
Soferul imi indica,la Isvoarele,pe unde trebuie sa merg pentru lac.Practic,drumul cu maxi-taxi trece prin 3 judete in care se schimba 3 drumuri,astfel:judetele Ilfov,Calarasi si Giurgiu si drumurile DN 4,DJ 401B si DJ 5A.
De la fantana denumita "Strop de Suflet",pornim spre lacul Isvoarele,judetul Giurgiu,comuna Isvoarele.Pe strada Bradului urcam in panta,trecem pe langa niste casute,apoi drumul ne scoate in scurt timp,la un perete de loess,inalt de vreo 7 -8 metri.De acolo vedem lacul si suntem avertizati cu "Pescuitul interzis".Nici o grija baieti,am venit pentru poze.Daca e sa merg vreodata la pescuit,acolo nu puteti ajunge voi.Hm..
Lacul este flancat de dealuri verzi,pe care cresc boscheti de porumbar dar si de alte plante rau-intepatoare.
Lacul m-a fascinat pentru ca ziceai ca esti intr-o zona deluroasa,nicidecum la campie.M-a bucurat absenta "turistilor".Malurile sunt relativ curate,gasind doar cateva peturi.
Am evitat niste ciobani cu capre si oi,si,evident,cu caini.Deja stiu schema:urc dealul sau muntele,ocolind cat mai mult.Daca unii nu pricep ca se face turism,atunci pricep eu ca ei nu pricep nimic,si evit eu.E mult mai simplu asa.
Am mers pe malul drept,spre Padurea Isvoarele.In aceasta am auzit zgomotul sinistru de drujbe,semn ca nu-i a buna sa fi singur in astfel de zone.Hotii de paduri te-ar putea omori.Suntem departe tare de un stat de drept.
Suntem,cred,ca intr-un stat african sarac,unde fiecare face ce vrea,cum vrea,fiecare isi bate joc de fiecare.
Ce trist,in zonele astea am ajuns sa pasesc cu frica,din cauza hotilor de paduri.
Zona este superba,dar vai,ce pacat...
Am intrat in padurea Isvoarele prin alt loc.Cainii drujbarilor s-au alertat,auzindu-ma prin preajma.
Ocolind,am dat de sunatoare,care mi-a spus:"te rog,culege-ma".
Padurea Isvoarele mi s-a parut misterioasa.M-au piscat groaznic tantarii.Am reusit totusi cu chinuiala,sa mananc ceva,la umbra falnicilor tei si stejari.Mi-ar fi placut sa pun cortul acolo,insa vemea era intr-o mega-stricare.
Am decis retragerea.
Cand am iesit,snegura isi facu aparitia,iar vantul se inteti.Stiam,ca de pe munte,ca astea-s elementele schimbarii vremii,in rau.
Am mai  facut cateva fotografii cu lacul.Mi s-a parut topul destinatiilor din zona,aici.
La ora 16:00 asteptam masina de Bucuresti.Mai aveam de stat o ora,insa m-am intalnit cu o amica din sat,care m-a invitat la masa.