Neprevazutul cu toptanul,increderea in doi parteneri noi precum si imaginile supra-naturale,au format esenta acestei ture.Pe Mihai Bobocea il cunoscusem in 2013 la o prezentare la casa de cultura Friedrich Schiller din Bucuresti iar pe Laurentiu Popovici abia ce-l cunoscusem pe facebook,in urma cu cateva zile.
Cei doi mi-au acceptat planul si mi-au acordat incredere.
Planul meu era de a urca Valea Bucsoiului si Valea Costilei,cu o innoptare la cabana Omu.
Si cum lucrez in vanzari,domeniu greu,dinamic si neprevazut,targetul meu a fost atins impreuna cu echipa.
Mihai Bobocea m-a preluat din Santierul Arheologic Drumul Taberii,acolo unde se pare ca au fost descoperite minti bolnave de dinosaur din specia Primarus Ignorantus Tembelicus.
Vrand-nevrand,Mihai demara in tromba cu Dusterul ce face minuni,yeee,pe la ceasurile patru dupa-amiaza,cand vreo sase sute de mii de suflete se pare ca porneau la atac,spre cumparaturi!
Ne asteptau Rusaliile,pe noi,crestinii-ortodocsi,o sarbatoare mega-importanta,dupa parerea mea,intrucat Duhul Sfant s-a pogorat printre cei 12 Apostoli,acestia primind harul invatarii limbilor straine.Rusaliile sau Cincizecimea,atesta infaptuirea primei comunitati crestine din lume si converitirea a cel putin 3000 de pagani,la crestinism.Este meritul Sfantului Petru!
Intr-o ora am scapat de marea inghesuiala,tragand pe nas un miros puternic de leurda si padure,ce flancheaza autostrada A3.
La parintii lui Mihai,Elena si Mihai Bobocea,am ajuns tarziu,seara.
Am avut parte de o intampinare de super-calitate,la Sinaia,in casa dansilor.
Dimineata de 30 mai 2015,sambata,ne aflam in Gara Busteni,asteptandu-l pe Laurentiu Popovici,la ora opt.
Prietenul este punctual si plecam toti trei spre Gura Diham.
La noua incepe plimbarea domoala prin padure,trecand de cantonul de vanatoare "Coltii Morarului",Valea Morarului,Valea Bujorului.Iesim la Pichetul Rosu,unde brusturele creste ca-n jungla iar soarele iti pica fix in cap.
La ora 11 incepem ascensiunea Vaii Bucsoiului,o vale alpina cu aspect de gang inclinat pe alocuri la 60 de grade.Valea Bucsoiului este parte din Muntele Bucsoi,fata nord-estica.Are gradul 1B,este o vale clasica alpina,din Bucegi,cu tot ce-i trebuie:saritori tip putz,ferestre in stanca,versanti cu braneaguri si cleanturi ametitoare.Valea are o diferenta de nivel de 800 de metri si te supune la un efort mare,referindu-ma aici la mersul la coltari.Pe 30 mai 2015 zapada era foarte tare si in plus acoperea toate saritorile.
Am cam gafait,recunosc,dar imi mentin stilul.Adica ursul trece si cei de pe margine arunca cu pietre.Sanatosi sa fie,si la punga grosi.
Cei doi parteneri montani au urcat foarte bine;am luat cateva pauze,pentru ca organele functionau la cote maxime si meritau si ele cele necesare:ba cate-o socata,ba cate-o ciocolata.
La orele 16:00 am iesit intr-o sa larga,unde capritele treceau pe langa noi,la cativa metri.Am continuat spre Omu,inca vreo ora.La cabana era full.Am luat o ciorba grozava,presarata cu leustean proaspat.
Noroc ca sunase Mihai cu doua zile inurma,pentru cazare.Am dormit la "camera frigorifica",acum neasteptat de calda si ..inghesuita.Sforaitul unor cetateni a facut parte din pretul cabanei.
A doua zi,pe la opt,am coborat pe Valea Cerbului.Ironia este ca eu o mai coborasem saptamana precedenta.Am urmat din nou pantele cu zapada inclinate.Ne-am pus coltarii pentru ca zapada era beton.
Intr-un ritm mai greoi am coborat ,dar era si minunat de cald,basca ca aparuse rododendronul.
Laurentiu isi pierduse aparatul in zapada,dar il gasi.
Am coborat in vreo 6 ore,lalaind-o cu admiratul Vaii Cerbului.Le-am aratat baietilor intrarile in Malin,Pripon,Tapului,Urzicii,situate pe fata nordica a muntelui Costila.
Parintii lui Mihai ne asteptau cu o masa regeasca,si le multumesc din nou,chiar daca citesc sau nu,blogul.
Dimineata de intai iunie 2015 ne gaseste la Caminul Alpin.
La ora opt incepem urcusul pe Plaiul Munticelu.Este o racoare binecuvantata,cu iz de plante si rasini de molid si brad.Iubesc padurea pentru ca este o uzina ce ne salveaza sufletele si trupurile.
La ora noua treizeci suntem la bancuta si izvorul de la Costila.La ora zece poposim la refugiul alpin Costila,situat la circa 1700 metri altitudine.
Stam la soare fix o ora.Eu ce mai ciugulesc.
La ora 11 plecam in ascensiunea Vaii Costia,situata pe flancul estic al muntelui Costila.Valea formeaza un "S",face un cot,spre stanga,apoi este stramtorata de Peretele Costilei,in drepta,si o parte din Tancul Mic,in stanga sensului de urcat.Astazi urc valea a zecea sau a unspea oara.De fiecare data mi-aduc aminte de cate-o faza si de cate-un coechipier.Sincer,mi se pare o vale riscanta,Costilei.
Inclinatia pantei este mare,45-50 de grade ,spre final,sub Brana Mare a Costilei.
Un baiat,Daniel Cinghea,prieten cu Mihai,spusese ca sunt doar doua saritori descoperite.In doar 2 zile zapada se topise atat de mult incat multe saritori erau descoprite,ingreunandu-ne situatia.
Recunosc ca la unele pasaje aeriene,expuse haului,am batut piton,pentru a-l asigura pe coechipier.Desi incepator,Mihai s-a descurcat de minune.
M-a filat excelent si i-am aratat cum se scoate un piton.
Ne-au ostoit puternic podurile false de zapada,rimayele adanci si negre,dar si bagatul coltarilor in rucsac,pusul coltarilor pe plastici,scosul plasticilor din picioare,si pusul bocancilor de vara,la pasajele de catarare a saritorilor.Traiam cu senzatia tampita ca Mihai nu credea ca vom mai iesi de acolo.Am un leac puternic impotriva ascensiunilor de acest fel,la mixt:nu te grabi,pastreaza-ti calmul si "sangele rece".Nu te pierde cu firea,ai mijloace suficiente de a iesi la liman.
Iesitul la liman a durat o vesnicie,urcand fetele aeriene finale de sub Brana Mare a Costilei.Era sase seara si vremea ne permitea sa facem filmulete.
Eram puternici,dar in acelasi timp,obositi ca naiba.
Gelipeanu ne-a salvat,cu micul sau horn,cu tot.Fie-ii memoria slavita!
Mihai saruta Platoul Bucegi(Haret il poreclise Tibet,deci justificat si sarutul asta!!)iar eu imi puneam pe mine toate hainele.
O poza cu semnul victoriei si un pseudo-zambet incheie labirinticul culoar al Costilei.
Mergeam pe pajistile alpine si trageam in piept un puternic aer de iarba si arome de flori pitice.
Aici era parca un Rai,iar jos,in Bucuresti,un Iad......
Mihai chema pe cineva cu masina,sa ne preia de la cabana Piatra Arsa.
Eu eram varza la un picior,ma durea ingrozitor o batatura netratata ca lumea.
Nenea cu masina se uita cam bizar la mine insa nu realiza de unde veneam.Dar mica Skoda isi facu datoria pe serpentinele buclucase si coboraram cu atentie pana la soseaua nationala.Omul ne lasa chiar la Caminul Alpin.
Era opt seara si surpriza veni cand,pe strada Valea Alba,cu cine credeti ca ne-am italnit?Chiar el,marele om de munte si alpinist,Zsolt Torok.A fost o intalnire ca-ntr-un vis,alpinistul himalaian reducandu-ma aproape total la smerenie.Ne-a spus ca valea Bucsoiului("valea aia a vostra")e tare faina.Acest om e de o modestie si normalitate incredibila,comparativ cu ceea ce a facut.Ne-am luat la revedere si practic mi-a fost si rusine sa ii spun sa faca o fotografie cu mine.
La parintii lui Mihai am ajuns seara tarziu,pe la noua.
Din nou ne-au omenit cu o masa foarte gustoasa,apoi am plecat spre Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu