Si uite asa,Natura face fata cu greu acestor perturbari,iar treaba asta se vede si in uzina cea mare din sud,numita Parcul Natural Comana.
Departe,foarte departe de mine vaicareala tipic bucuresteanului care se plange ca o "mimoza senzitiva",de vremea turbulenta.Vreti stapanire si pe curentii de aer?Ei bine,n-o s-o aveti! Asa ca ar fi bine sa va bucurati de ploi,aer,soare."Dincolo"e mult mai rau.
Deja m-am obisnuit sa vin fleasca acasa,indiferent de turele de pe munte sau cele de la Comana.
Sambata,7 mai 2016,microbuzul a intarziat jalnic iar fata care a zis ca vine la excursie ,n-a mai venit.
Cand am ajuns la Comana era soare.Am urmat strada Vlad Tepes,am urcat in panta strada Putul Sobarului,trecand de ultimele case,apoi am ajuns pe platou,intrand in prima zona de namol.
Evitand namolul,am zis sa o iau prin gradinile si viile comanenilor,dar mai rau m-am incurcat in niste balarii mari care de fapt este mazariche sau vicia cracca,un fel de mazare furajera,anul asta crescuta mai peste tot,in aceasta zona.Ce bizar si cu plantele astea.In unii ani dispar,in alti an apar altele noi.
Am zis sa fac o scurtatura si am cazut din lac in put,caci primul lac din rezervatia Valea Gurbanului se marise,si am inaintat prin apa,pana la glezna.Exploratorul trebuie sa ia in calcul si astfel de situatii.
Nu m-am suparat,tinutul era "al meu",linistea era deplina si peisajul ,de silvostepa,devenea din ce in ce mai verde.In astfel de situatii se poate spune ca esti norocos,ca stii ce altii n-au habar.
Am traversat linia ferata,am luat cativa paienjeni in cap,si am inaintat prin mica jungla,unde prin februarie fotografiam primele ciuperci rosii.
Aveam senzatia ca ma intrepatrund cu spatiul infinit al campului,care imi umplea caile respiratorii de mirosul crud al orzului,graului si a altor plante.Verdele,culoarea sperantei,se intindea in tot campul meu vizual.Cerul era albastru ,fara pic de nori,iar fazanii se avertizau ca e om la orizont!
Inca un pic de traversare pe namol si credeam ca scap.Nici in iarna asta nu am intalnit atata namol cat am intalnit pe 7 mai,prin padure.A fost necesar sa-l ocolesc,prin jungla,ocazie cu care am dat nas in nas cu bujorii.
Bujorul romanesc de campie este ocrotit aici,in Padina Tatarului.Aceasta este a treia rezervatie a Parcului,ca si suprafata,primele doua locuri ocupandu-le "Balta"Comanei si Oloaga-Gradinari.
Cred ca a fost o furtuna violenta,in urma cu o zi sau doua.
Multi bujori erau culcati de furtuna iar pe altii,din locurile unde ii stiam,nu i-am mai zarit.
Prima ora a fost de cautare.Eram siderat,insa furtuna facuse prapad iar acuma o vegetatie de jungla napadise ,in locul bujorilor.
Aveam temeri ca nu voi gasi nimic.Cercetarea mea a devenit mai amanuntita ,si rar am facut asa ceva la Comana.Practic,am luat jungla la pas,cautand bujorii.
Vazandu-i pe primii doi,mai m-am linistit.Apoi au urmat si altii.
Cred ca este ca-n viata:lucrurile si fiintele bune se ascund,trebuie sa le cauti,ele n-au de unde sa stie ca si tu existi.Cautarea este anevoioasa,dar nu imposibila.Rezultatul vine dupa lungi cautari.Superficialitate vine mereu dintr-o graba ,care acuma e la moda.
Pe facebook,o doamna mi-a spus,plina de pesimism,ca e frumos,dar ca o sa vina si pe-aici "sistematizarea".Ei bine,n-o sa vina,pentru mai multe motive.Dar nu doresc sa le explic acum si aici.
Doamna se referea la antropizarea locului.Nici o sansa.Ii urez succes "Festivalului Bujorului",o sarbatoare gen tsunami,pentru Comana si imprejurimi.
Am ocolit balti,namoale si am tot facut fotografii la bujori.Este al saptelea an de cand explorez zona,la propriu,si ma simt incantat sa gasesc si sa vad si anul acesta,bujorii.Ce fericire!
Am mancat in observatorul de animale,din poiana cea mare.Prin februarie mai facusem o oprire aici,si a fost frumos.
O nostalgie mistuitoare ma impresura si mai ca as fi ramas peste noapte,aici.Locul ma atragea ca un magnet.
M-am intors pe un alt drum,pe la orele pranzului.Am mai intalnit bujori,tot in locuri foarte ascunse.
Am ajuns in Comana pe la ora 16:00.Mai era timp si de-o inghetata! Fericirea consta in lucruri foarte simple.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu