Pe unul din vagoanele trenului unde am urcat scrie Ploiesti-Ploiesti-Ploiesti.De frica sa nu iau vreo teapa,cum adesea mi-a mai facut falimentarul c.f.r.,intreb "nasita",care se uita tampa la mine:"doamna,astea sunt vagoane doar pana la Ploiesti?"Nasita ma intreaba:"adica ce vreti sa ziceti?" "Adica vreau sa zic daca la Ploiesti se schimba directia lor,raman acolo".O doamna din compartiment rade si imi zice ca nasita pricepe greu.
La Ploiesti,niste elevi urca,si Slava Tatalui,imi evita compartimentul,dar stau in compartimentul din spate.Bat in scaune,fag taraboi si pun ...manele,evident.
La Poiana Tapului intra un chelios ,imbracat la pantaloncu dunga,pantofi negri scalciati si cravata de-acum 20 de ani.Se cearta cu amanta la telefon pe care o abureste ca o ia de nevasta.Discutia e caragieleasca,omul ma amuza,pufnesc in ras.Omul ii spune amantei ca nu are nevasta decat in weekend si ca oricum s-au despartit.Cetateanul,un bun crestin,de-altfel,se ingrijoreaza de singuratatea mea pe munte.Ii spun sa fie pe pace,caci imi voi intalni prietenii la Azuga.
La Azuga rasuflu usurat ca am coborat.Este frig aici,abia zici ca a venit primavara.
Merg spre Predeal,circa 200 de metri,traversez Prahova pe un pod,apoi intru pe Valea Grecului.Padurea abia ce a dat frunza si are un verde deschis.Am revenit pe acest traseu,dupa 2 luni de la plecarea spre modulul 3 al S.G.L.M.R.Sunt din nou singur dar stiu ca vor veni "prietenii"de tura.Cateodata sut atat de imbecil ca persist in greseala de a acorda unor asa zisi prieteni,girul increderii si al prieteniei mele sincere,din tot sufletul.Asa s-a intamplat si acum."Marii credinciosi"au venit la ora 12 la Azuga pentru ca ei au participat la slujba de dupa Pasti,la Manastirea Caraiman.Foarte bine,fratilor,dar nu se poate cu de toate,vorba aia.Este a doua oara,cand,din cauza altora,ajung la ora unu noaptea acasa,si pe jos,si cand plec la o tura montana la ora 12.De-aici inainte promit ca acord aceasta placere familiei mele si unei viitoare partenere de drumetii montane.Este usor sa-ti bati joc de altii,neluind in calcul dorintele altora.
Ieri am intalnit cel mai dezlanat,taciturn,neinteresat si apatic grup cu care am fost pe munte anul asta.
Iata pe cine am asteptat eu,prostul de mine.Ehe,nu mai pupati alta data.
Desi spusesem clar ca mergem spre Lacul Orjogoaia,drumetii se tot schimbau in propuneri.Hai pe varful ala,hai sa coboram e creasta aia.E clar ca sunt o mamaliga si daca nu devin mai autoritar nu cred ca voi avea succes.Nu cititi "dictator",ci "autoritar".Liderul este lider,el stie cel mai bine unde te duce,ca de aia e lider,ce naiba.
Un tip efectiv n-a scos o vorba cu mine,tot drumul.Se uita ca un tamp,la mine.Tipul a stat tot timpul cu mainile incrucisate.Nu a intrebat nimeni nimic,in afara de prietenul meu Dinu si Marangoci mai m-a intrebat cate ceva.In rest,nepasarea,apatia,vidul,trecea prin acesti oameni.Am explicat pe unde suntem,unde mergem,ce facem.Cand a venit timpul sa le spun ca mergem spre lac,jumatate din grup vroia coborarea grabnica("timpul,nu e timp,ajungem tarziu")si jumatate vroia la lac.O fata mi-a spus ca vrea sa mearga la lac.Era cea mai hotarata de acolo.De altfel,aveam sa ma intorc cu ea spre Bucuresti si imi spunea ca stie ce vrea si se vedea clar asta.
La jumatatea traseului am luat decizia de a cobori pe Valea Rea,si apoi,la Sinaia.
Grupul se scinda adesea,unii pe jos,pe sub creasta,altii ,mai pe sus.
Ma intreb de ce ne mai adunam si de ce atatea telefoane,ca sa avem pe munte propriu traseu si propriile idei?Atunci sa mergem in grupulete de cate 2-3,dar fiecare vine cu cate un grupulet si e lider.
Ce ne trebuie noua lider montan daca tot mergem ca oile placide?
Traseul pe care am urcat a fost urmatorul:Azuga-Culmea Sorica,Culmea Urechea,Varful Baiul Mic,1834 metri,Saua Baiului,Culmea Cumpatu,Varful Cumpatu,1651 metri,Sinaia.
Din Azuga ne indreptam spre Bucuresti,circa 100 metri.Pe partea stanga a sensului de mers spre sud exista un marcaj ,triunghi albastru,ce urca pe Culmea Sorica.Este un traseu foarte odihnitor si placut ,printr-o padure linistita.Problema acestei paduri este un urs(de fapt noi,oamenii,suntem o problema,pentru ursi)care isi face veacul pe acolo.Anul trecut ,cand am coborat pe 2 mai acest traseu,am intalnit 2 pui de urs,intr-un fag batran.
Anul asta,ursul ne auzise si mormaia ,cred eu,enervat de prezenta umanoizilor.
De la intrarea in traseu si pana in golul alpin am facut o ora jumate.Ne indreptam spre creasta inerbata a Baiului.Se zaresc varfurile Urechea,1715 metri,Dutca si Cazacu,1753 metri.Vom trece pe sub ele,pe o poteca cand pietruita,cand pamantoasa.Muntii Baiului au ceva romantic in ei.
Grupa dezlanata ramane in urma.Doar eu si cu fata respectiva suntem mai in fata.Daca as fi ramas in spate,cum era corect,ar fi interpretat altfel,grupa,ca abia ma misc.
Urcam si pe varful Baiul Mic si este din ce in ce mai frig.Mihai vine cu propunerea de a cobori pe Culmea Cumpatu.Este superb pe aici,sincer mi-as fi dorit sa fiu cu cineva tare drag inimii mele.Coboram pe la o stana.La Sinaia ajungem la orele opt seara.Pana sa plecam la Bucuresti,se face opt treizeci.La unsprezece sunt in capitala plina de miros de gunoi si imbacsita.Cu toata amabilitatea fetei care m-a adus cu masina personala,tot nu mai prind decat jumatate de metrou.Restul,prin "aerul"sinistru al Bucurestiului,cea mai jegoasa capitala din Europa Centrala.
Fratilor,daca vreti si slujba religioasa si ture montane,in the same day,luati-va Parohie acasa.Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu