Accesul la aceasta pestera este foarte greu iar aceasta pestera este tehnica,deci nu de plimbare.
Am efectuat numeroase spraituri si ramonaje,tehnica alpina folosita in alpinism.In plus,daca picai intr-un sifon,erai invartit ca o rufa in masina de spalat.
Cu forta naturii nu te joci.Noi,oamenii,ne credem grozavi,dar nu suntem.Iata ca muntele mi-a dat o imensa calitate:smerenia.Sa stii ca esti doar o biata particula in acest imens univers al Naturii,asta e un lucru foarte important pentru viata ta.
Am parcurs doar 4 kilometri din cei sapte,cat are aceasta pestera.Tin sa-i multumesc lui Marius Iliescu,care a parcurs pestera aceasta de 200 ori(asa a spus el)dar si lui Mihai B.,cu care realizez ture alpine resusite,de vreun an incoace.Este simplu:mergi cu oameni care se manegeriaza bine,si ai sa vezi cat castigi.
Cu cat mergi cu oameni foarte buni intr-un domeniu,si tu devii foarte bun.
Vreau sa spun ca a fost o experienta unica,in viata mea,pentru ca,pana acuma,n -am mai parcurs niciodata vreo pestera.Nu ma integeti gresit,pesteri de genul Pestera Muierii,le-am vizitat de cand aveam 5 ani.
Nu ma refer aici la pesteri amenajate,ci la pesteri tehnice,unde ai nevoie de experienta mare de munte si chiar de alpinism.
Cei 4 kilometri dus-intors de labirint intortocheat m-au cam epuizat.Cand am vazut lumina soarelui mi s-a parut ca am revenit la un paradis pierdut.Asta nu inseamna ca am fost claustrofob.Dimpotriva,cu rabdare,atentie si calm,am trecut niste pasaje de catare in pestera,la limita caderii.La unele intreruperi de ppanta,din pestera,unde practic n-aveai nici o priza,mai m-a ajutat si Marius Iliescu,expert in asa ceva,in pesteri,adica.
Cred ca ,datorita prietenului Mihai B.,am facut ceva ce greu se va repeta.
Iata si fotografiile din Pestera de Smarald
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu