vineri, 5 februarie 2016

MODULUL 2 DE CURS AL SOCIETATII GHIZILOR SI LIDERILOR MONTANI DIN ROMANIA,27-31 IANUARIE 2016

In perioada 27-31 ianuarie 2016 am participat la modulul 2 de curs desfasurat in cadrul Societatii Ghizilor si Liderilor Montani din Romania.Acest curs a avut loc in Muntii Harghita-Madaras iar eu am fost prezent in calitate de "elev-aspirant".Au venit si ceilalti 7 colegi ai mei pe care as dori sa-i prezint aici:Ioan Stoenica,Ilinca,Costel Balan,Nicoleta Loghin,Roxana Viziteu ,Ovidiu Iusan si Florin Ocolisan.Instructorii nostrii sunt Marian Anghel din Zarnesti si Adi Glavan din Timisoara.
Cu Ioan si Ilinca m-am intalnit pe peronul Garii de Nord din Bucuresti.Vremea era in incalzire,apa cadea intruna de pe acoperisul garii iar eu mancam o placinta cu dovleac,asteptandu-i pe cei doi.Ioan imi spuse ca ei pleaca cu mocanita de ora 14,care ajungea la Brasov tocmai la ora 18.M-am intalnit in sfarsit cu cei doi.In tren am facut schimb de informatii si ne-am tot uitat pe noua mea harta cu Muntii Harghita,abia gasita.Intelelsem intr-un final ca Dimapul a crapat,si cumparasem ultimele 2 bucati de pe Mormota.Coletul mi-a sosit la Bucuresti in ultima clipa.Chiar mi-ar fi fost greu fara harta,pentru ca la acest curs am folosit-o foarte des.
Ioan propuse sa mancam ceva "La placinte",restaurant aflat in imediata vecinatate a Garii Brasov.Ce bine,caci Vio chiar ma ruga sa aflu cum e "La placinte".La placinte e inainte,asa stiu eu pentru Romania,dar asta nu se potriveste cu Danemarca.E un joc de cuvinte,keep calm,please.
Placintele erau gustoase,mai putin picoletele sau cum s-or numi ele,niste tinerele tare afanisite,cu zambetul uitat pe-acasa.
In sfarsit,veni si seful nostru,Marian Anghel.Impreuna cu el am mers spre Miercurea-Ciuc si apoi am urcat muntele Harghita,pe serpentine,in imensul fost crater vulcanic.Era seara,ceata,si nu se prea vedea nimic.Am observat totusi niste bolovani rotunjori,atipici fata de ce vazusem pana atunci.Semanau cu niste trovanti.Am ajuns seara,tarziu,pe la zece ,si domnul Imre de la Salvamont ne dadu cheia de la casuta rustica unde eram cazati,o parte din noi.De fapt,aici m-am cazat primul,ceilalti patru colegi venind la casuta abia pe la unu noaptea.Ioan si Ilinca au fost cazati la cabana Harghita-Madaras,cea mai veche constructie din zona,recent renovata,insa.M-am simtit in aceasta casuta ca-n Austria,era asa de intim.M-am tot gandit la variante de revenire cu cineva drag,aici.Casuta avea tot ce-mi trebuia:o sobita,chiuveta,masa,scaune,o baie,paturi,perne cu motive locale,taranesti,oale si ulcele,cocotate pe pereti.
Intimitatea imi fu sparta de cei patru colegi cu care am avut bucuria sa ma revad.
Am tinut-o la taclale pan ladoua noaptea,insa pe 27 ianuarie a trebuit sa fim,la noua dimineata,jos,la sala de mese,unde intram direct in curs.Am invatat despre cum se nordeaza o harta,cum se calculeaza azimutul,cum se calculeaza distantele si timpii,in functie de scara hartii si a curbelor de nivel.
Am mers apoi pe rachete,pana pe varful Harghita Madaras,aflat in ceata.
Timp de trei zile,adica miercuri joi si vineri,a fost o vreme foarte buna pentru orientarea pe timp de viscol si ceata.Nu s-a vazut nimic,totul era alb,doar noi,zapada din belsug,si brazii.Ca sa fac un briefing,la curs am invatat sa facem un adapost din zapada,dupa o metoda nou-nouta,adusa de Marian din vest,am invatat sa citim profilul zapezii,sa studiem cristalele de omat ,cu un "crystal card",si sa desoperim victima in avalansa ,cu ajutorul unui dispozitiv numit D.V.A.Eu am imprumutat de la Adi Glavan acest dispozitiv,lucrand cu cel de la firma Ortovox,care mi s-a parut foarte buna.Pe viitor va trebui sa mi-l cumpar si sa exersez cautarea "victimei"in avalansa doar cu cineva care mai are acest dispozitiv,misiune grea,insa nu imposibila.
La testul D.V.A.,de cautare a victimelor in avalansa,m-am descurcat cel mai slab dintre toti pentru ca la cautarea celei de-a doua victime imi iesea timpul cel mai prost.Realizez ca nu eram obisnuit cu astfel de exercitiu si ca fara o practica,o repetate insistenta,nu voi putea trece testul acesta.
Constructia adapostului in zapada am facut-o in echipa,nu a mai contat care cu care sapa,si nici cine pe cine sapa.Iar era un joc de cuvinte,keep calm!
In primul adapost am dormit impreuna cu Roxana,Costel si Nicoleta.Inauntru sa fi fost cam plus doua grade insa afara au fost cam -8 grade.In sfarsit,noaptea de vineri spre sambata s-a inseninat si a fost singura zi superba,pe 30 ianuarie 2016.Am dormit binisor,nu m-am putut foi mai deloc.Dimineata mi-am topit zapada la primus si mi-am facut rapid o ciocolata calda.
Am ciugulit ceva impreuna cu colegii,apoi am plecat spre cabana.Bivuacul nostru il facusem cam pe la 1600 metri altitudine.Aici nu era foarte mare zapada,sa tot fi avut vreo 40 cm.Si nici frig nu fusese,am spus,vreo -8 grade,peste noapte,ca ziua a fost cu plus.
Sambata am urcat din nou Varful Harghita-Madaras,cel mai inalt din masiv,1801 metri,insa privelistea era superba:se vedeau Orientalii din grupa nordica.De vis,nu mai stiam in ce parti sa mai ma uit.Dar noi eram cu treaba,cu construirea bivuacului 2,unde vor dormi Ilinca,Ioan si Ovidiu.
Aici era o zapada de un metru si frigul cam punea stapanire,incepand cu orele 15.Si cel de-al doilea adapost era incapator.Pe la orele 17:30 i-am lasat pe cei trei,urmand ca noi sa coboram la cabana Harghita-Madaras.
Cabanierii de aici sunt niste tineri care chiar sfintesc locu,vorba proverbului.Nu am gasit nici manele,nici mizerie,nici emisiuni gen antene,protv sau porcarii de genul.Aici lumea vine pentru sport si relaxare,socializare.Mancarea pregatita de cei de la cabana a fost gustoasa,in special gulasurile.
Berea era locala,ceva cu "Csiki....".
Duminica am dat o pre-examinare ,de doua ori,unde eu am obtinut cel mai prost timp scos,la testul D.V.A.,adica de identificare a victimelor in avalansa.Gaseam prima "victima",insa nu si pe-a doua.Va mai trebui sa exersez.
Am plecat tot cu Marian spre Brasov.Am avut noroc ca Ioan se-ntorcea spre Breaza,asa ca iar am stat "La Placinte",acoperind timpul pana la plecarea mocanitei.
Scoala aceasta este dura,insa invat lucruri foarte noi,pentru mine unele fiind S.F.,pana acum,vezi dispozitivul de gasire a victimelor in avalansa.La o prima citire si impresie,pare simplu,cetitorul putand cadea in partea superficialitatii de genul"oare chiar asa greu o fi de manevrat cu D.V.A.-ul ala?"








































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu