Muntii astia sunt o subdiviziune a Muntilor Ciucas.Varful lui Crai il urcasem in urma cu 3 ani si excursia pornita atunci din Slon,judetul Prahova,a fost o incantare sufleteasca imensa,mai ales ca era de Pasti.
Iubesc locurile salbatice ale Romaniei,strainii sunt constienti ca avem printre ultimele locuri neatinse,insa,noi,romanii,suntem praf si pulbere la capitolul respect fata de Natura,respect fata de departele nostru.Astfel,ce am gasit pe Valea Telejenelului nu te face sa crezi decat ca Romania este cuiva aservita clar,ca pauperismul de la sate nu mai are leac,iar satenii ,in saracia ,si uneori,tembelismul lor,sfasie Natura Vie,cu tot cu radacina.Sunt zeci de fagi macelariti pe Valea Telejenelului si iar o sa consemnez in site-ul plantamfaptebune.ro.Ca sa ce?Sa ingros harta taierilor abuzive,nu-i asa?Ministra aia a padurilor,este o tinerica frumusica super ignoranta,numai fatada e de ea,in rest,tot interese ascunse,numai de ea stiute.
Ca sa ajungi la Maneciu Ungureni,poti lua maxi-taxi de ora 6:20,de la IDM,de langa Basarab.Biletul pana la Maneciu este 22 lei,dar va marturisesc ca varianta cu microbuzul nu e varianta cea mai buna dintr-o viata de om.Oameni nespalati,oameni cretini si iresponsabili care iti stranuta la propriu,in fata,nepunand mana la gura,oameni imbacsiti,cu unghii netaiate,si ce sa mai vorbesc de sofer,care imi vorbea cu "tu",de parca am fi fost colegi sau prieteni de-o viata.Oamenii acestia se vede ca au stat prost la capitolul educatie si igiena prin simplul fapt ca nici parintii nu s-au tinut de ei.Mi-am propus sa evit microbuzele,insa la intoarcere am fost nevoiti sa luam tot microbuzul,din Maneciu.Nu ne mai incadram in timp.
Varianta cu trenul ar fi mai degajata,nu este inghesuiala,insa trebuie sa faci legatura intre Ploiesti Vest si Ploiesti Sud,varianta care costa ceva timp,pentru ca si troleibuzele circula foarte greu prin Ploiesti,deci ai putea pierde trenul ,din Sud.Suntem clar,o tara de mana a treia,datorata noua si "guvernantilor".Suntem un popor "lasa-ma sa te las".
La ora opt suntem in Maneciu.Dimineata este acceptabila,se invart cativa nori urati,ce-i drept.Pana la Baraj,la Maneciu,mergem o ora.Pe google earth ,comuna asta pare foarte mica,insa daca o strabati la pas,iti ia o ora.
Maneciu Ungureni are case de diferite tipuri,insa predomina o arhitectura taraneasca de munte,din anii 1900-1930.
Ai zice ca esti intr-o statiune montana.Se pare ca numai cei foarte fericiti si pilosi au aici un job,in rest,lumea confruntandu-se cu ceva probleme.Asta se vede de la o posta.Sunt betivi pe strazi,sunt oameni nevoiasi iar oamenii sunt imbracati foarte prost.Fetele lor sunt foarte suspicioase,se uita la tine fix.Am observat chestia asta cand trec prin sate sau orasele paupere:localnicii au o fixatie pe tine,nu esti de-al lor,le e frica de ceva,noul ii scoate din minti.E ca barna aia pe care nu o vezi,barna aia din fata ochilor.Adica primari corupti,somaj imens,lipsa canalizarii,enel care abuzeaza ,punandu-si stalpi pe terenuri propietate etc.
Trecerea pe baraj este foarte lunga.Niste caini vor sa ne ciuguleasca.Doi se vor tine dupa noi,insa numai un singur catelandru ne va urma in excursie,pe Valea Telejenelului.
Marcajele sunt refacute de catre o asociatie montana din Maneciu.Astfel,punctul albastru te va conduce sigur spre Varful Clabucetul Maneciului,daca ai,evident,picioare bune de urcat muntele,apoi bocanci usori si cu talpa aderenta.
Marcajele-punct albastru,cruce galbena si cruce albastra -incep de la capatul de sus al barajului.Pe o pancarta se precizeaza ca lacul Maneciu are 226 hectare.Urcul incepe in panta destul de inclinata,traversand o frumoasa padure de pini.Apoi iese intr-o poiana,unde intalnim niste relee gsm.Ne intersectam cu un drum vechi,se pare construit de romani(a se citi cei din imperiul roman).Drumul acesta este foarte lung,si va urca destul de mult.Dupa vreo ora jumate de urcat,drumul devine plat.In dreapta este o stana mare.In stanga sunt poieni cu tot felul de arbori.Lacul nu se mai vede de sus.
Marcajul dispare,insa ne vom intalni cu el in momentul in care drumul de caruta intersecteaza Valea Telejenelului.
Raul Telejenel este foarte curat si foarte frumos,avand o culoare verde ,pe alocuri.Cascada Schinda este de departe cel mai interesant obiectiv turistic al zonei.Pana la ea am parcurs opt kilometri de la Baraj,si am mers vreo 3 ore.De la intersectia Vaii Telejenel,punctul albastru va conduce drumetul spre Varful Clabucetul Maneciului.Se fac cam 3 ore .din acest loc,pana pe varf.
Traversam niste podete si ne apare,de departe,cascada Schinda.Aceasta are o cadere de apa de vreo 7 metri,caderea fiind in "evantai".La baza cascadei este o marmita foarta adanca.Cascada mai are in amonte o cadere de circa 2 metri,insa foarte involburata.Se poate ajunge pana la "buza"cascadei,dar recomand foarte mare prudenta.Unele stanci sunt lustruite de atata apa,asa ca atentie cum calcati.
Pe malul stang al Telejenelului,cum vii dinspre Maneciu,se afla o cabana,acum inchisa.
Noi am continuaat spre nord,tot pe vale,sperand ca mai exista portiuni spectaculoase.Au mai fost vreo doua,cu bulboane si un perete inalt de vreo 30 metri,in rest,nimic iesit din comun.Valea o tine drept,si mai faci vreo 3 ore pana in Poiana Vaii Stanei,la poalele sudice ale Muntilor Ciucas.Este clar de venit la 2 -3 zile,pe aici.
Noi am mai mers vreo 2 km in amonte,pe vale,apoi am decis intoarcerea.
Dragos spunea sa o luam pe mal,sa vedem lacul indeaproape.Am traversat pe la punctul acela albastru,apoi am luat-o pe malul drept,al coborarii.Facusem de fapt,o "greseala",dar de unde sa stim noi.Atunci cand explorezi,poti face greseli.Nu stii configuratia terenului,este firesc.
Am dat de un perete inalt de vreo 50 de metri,pe care l-am ocolit pe sus.Apoi a urmat o coborare abrupta.
Valea raului se salbaticea,raul devenea mai vijelios.Am gasit o trecere a Telejenelului un pic mai linistita.Ne-am scos bocancii.Senzatia a fost de impachetari cu gheata.Trebuia sa o dai din prima,rapid si cu scrasnete,ca de nu,n-aveai pe unde sa mai treci.Cand am iesit din apa infiorator de rece ,am urlat de mai multe ori.M-am incaltat rapid.Cainele nu mai venea,n-avea curaj.Pana la urma,a facut niste salturi,si cand a iesit,alerga disperat,pe langa noi,fericit ca moartea l-a ocolit.
Am crezut initial ca o sa fie singura data cand trecem raul Telejenel,desculti.M-am inselat.Am mai facut-o de doua ori,fiind nevoiti.Malurile erau abrupte si din cauza asta nu gaseam o iesire in sus,pe ele.Trebuia sa mai traversam si raul.Ultima oara am facut-o pe ninsoare.Incepuse sa ninga puternic si noi traversam raul de munte,desculti.La unul din maluri am fost intampinati cu ghicei mari ,frumosi.Aveau un "v"intors,de culoare verde,conturat pe albul imaculat.
Caderea zapezii ma bulversa,repetand mereu in gand ca suntem in 19 martie, este de fapt,munte si ca iarna s-a intors.Am urcat cu mare greutate pe malul stang.Dealul parea interminabil.Am iesit la drumul romanilor.Am mai facut exact 2 ore pana-n Maneciu- Ungureni.Aici ploua.Am asteptat microbuzul.Noroc ca era aproape gol,la intoarcere.Caldura si linistea m-au facut sa atipesc.A fost inca o tura originala si atipica,cu amicul Dragos.Deja imi definesc tipologia turelor,in speranta ca voi deveni lider montan.Ture de genul asta imi plac cel mai mult,adica prin zone foarte putin umblate,si totusi ,accesibile,dar si cu surprize naturale placute.Circuitele comerciale montane le voi lasa pentru altii.Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu