Drumetia noastra incepe din Posada.Pana aici am calatorit cu trenul regio 3001,pornind de la Bucuresti Nord.
Companion de drumetie il am, pentru inceput, pe Dragos, prieten vechi.
Se vor mai adauga calatoriei noastre, mai noii prieteni Florin Mitu, Iulian si Aurel.
Vom porni din D.N.1,de la Posada, din locul unde exista o pancarta cu "Civilizeaza-te......"
Drumul e plat,la-nceput,apoi face o curba la stanga,urcand brusc.Dam de o cladire mica,aparata de caini galagiosi.
Drumul devine drept.Este un marcaj recent, banda galbena.Padurea de fag este atat de relaxanta.
Trecem prin dreptul unor cantoane silvice.Si aici cainii se reped.
Noi urcam prin padurea de fag.Putin mai sus ne intersectam si cu o padurice de molid.Apoi din nou fag, si carpen.
Este ceata , dar nu atat de frig incat ciobanii sa coboare cu oile, pe la casele lor.
Asa incat vom intalni, mai sus,aproape de gol, caini agresivi,ciobanesti, un cioban cam cherchelit si oile sale blajine.Vechea problema cu cainii agresivi de la stana,ciobani inconstienti, este atat de agasanta incat a devenit ca o boala cronica.De fapt, cred ca toata societatea asta, in felul ei, este intr-o boala cronica.
Ciobanul priveste prin noi de parca am fi inexistenti.
Eu il evit, Dragos insa vorbeste ceva cu el,ii da raportul, pe unde urcam, ce facem.Sincer,mi-e sila de ciobanii care nu-s ciobani, ci doar niste unii care vor si ei un salar.
Ne tot intersectam cu un grup de la Floare de Colt.O recunosc pe neobosita Doina Dragomir.Trecerea anilor nu si-a pus amprenta pe ea.A ramas neschimbata.Ma recunoaste.Vad si grup de tineret, pe la Floare de Colt.Ei, asta-i de bine, mamutul se mai misca,asa, incet-incet, catre o schimbare.I hope so...
Ne alimentam cu apa de la un prim izvor ce-si are acumularea chiar sub un stejar.Mai sunt inca 3 surse de apa, pana in creasta.
Specific Baiului Sudic sunt dealurile line,acoperite de meri padureti, paducel, ienupar pitic, macese.Din loc in loc dam de cate un salas.Este si o stana in stare foarte buna,inainte de a iesi la gol.
Ne mentinem dreapta, pe curbe de nivel ,intalnim un covor de branduse de toamna, apoi dam de un salas mare,cu capite mari.
Este ultima "asezare", inainte de a parasi civilizatia, si de a ne inscrie pe serpentine largi, spre creasta Baiului Sudic.Nu-i vant, dar e ceata.
Pe la 11:30 suntem in apropierea stanei de sub varful Doamnele-Tituleni.Coboram sub creasta, cautand prin ceata, aceasta stana.Intr-un final , o vom gasi. Era sa o-ncurcam, caci un caine mare,alb, ciobanesc, ne iese in intampinare.
Facem cale intoarsa si o luam pe o alta parte a stanei.Surprindem cainele,dar prin spate.Ce lasi suntem!
Cainele este si speriat.El se astepta sa ii vina ciobanul, nu niste ne-cunoscuti.
In fine, ii dam ceva de mancare si ii mai trece sperietura.
Iarna se poate bivuaca aici, stana aceasta are conditii foarte bune.
Dupa o pauza de pranz, vom pleca spre Valea Mierlei ,in jurul orei 12.
Urmeaza o coborare relativ abrupta,cu tinut de ramurile copacilor, si cu un pic de namoloasa extrema.Asta este tot farmecul.
Dam si de o cascaduta, hai ca o denumesc cascada lui Ciprian.
Pe-aici putini vin pentru ca circuitul acesta montan se incheie in satul Tesila, acolo unde va trebui sa iei o ocazie, pentru a ajunge in Campina, in cazul in care ai ratat autobuzul de ora 17.
Noi am coborat pe Valea Mierlei, care mi s-a parut superba, acum, la ceas de toamna.O parcursesem anul trecut, tot cu Dragos, insa iarna, si e altceva.
Acuma imi venea sa ma tot plimb , poate la nesfarsit, in acel tunel viu colorat, al padurii, si sa tin de mana femeia aleasa, numai eu stiu care...
Pe la orele amiezii am intrat in satul Tesila, aflat la 700 de metri altitudine.Acest sat este deosebit de pitoresc si are si oameni harnici si respectuosi.Pe aici, orice copil da "buna ziua" si te-ntreaba de unde vii, ce faci.
Oamenii sunt mai calmi pe-aici, mai primitori.
Am cumparat o roata de cascavea, facandu-ne asadar un obicei.Sper sa-l repetam, eu si cu Dragos, de-a lungul anilor.
Am asteptat colegii ,care au plecat cu o ocazie,spre Comarnic, ca sa se intoarca cu masinile.
Excursia a fost reusita, insa va trebui gandita pe viitor logistica transportului,avand in vedere astfel de circuite, cu urcare pe o vale, si coborare pe o alta, in zone indepartate,cu mijloace de transport precare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cu siguranta tura aceasta cu celebra cascavea la final trebuie sa devina un obicei ( macar de 2 ori pe an )
RăspundețiȘtergereMi-a placut tura pe ceata misterioasa , oamenii au fost placuti .
Salutari !
Te astept la ture montane,Dragos.
RăspundețiȘtergerece va place sa o lungiti prin "salbatica" Doftana...preferam sa cobor pe V lui Bogdan sau Piciorul ciinelui
RăspundețiȘtergerePe 15 octombrie plănuiam (dar s-a ales praful de plan) să cobor pe Şteiasa... Nu ne-am fi întâlnit sus (pentru că aş fi venit dinspre Sinaia sau dinspre Azuga) dar era posibil să ne întâlnim în Trăisteni. :)
RăspundețiȘtergereSalut Adi,Steiasa asta unde mai e?
RăspundețiȘtergereHikere,eu doar vroiam sa iau cascaveaua de la tanti,din Tesila.vom face un obicei din asta.
RăspundețiȘtergere