Am strabatut per-pedes aproximativ 20 de kilometri,aducandu-ne aminte de Padina Tatarului,Oloaga-Gradinari,Valea Gurbanului si Balta Comanei sau Delta Neajlovului.
Am dat anunt pe Exploreaza Parcul Natural Comana, una din paginile mele de pe facebook, au postat cu "maybe" 11 persoane, insa doar una a participat, in afara de mine, evident.
Concluzia este ca mereu vom gasi cate o scuza la ceva de care inca nu suntem siguri ca vom face.
Sunt unul din foarte putinii cunoscatori ai Parcului Natural Comana, exceptandu-i pe angajatii de la Parc.
Am devenit mult mai relaxat,nu-mi mai bat capul cu nehotaratii.
Mahomed Cuceritorul(Mehmet) avea o "vorba" interesanta:"cine ma iubeste, ma urmeaza".Adica cine are incredere in ceea ce fac, imi poate urma calea, fie ca e vorba de calea muntilor sau potecile intortocheate ale Comanei.
Motivul principal al ne-venirii participantilor care s-au anuntat a fost acela al noroiului.
Daca stau sa ma gandesc , in Bucuresti daca am 2 iesiri pe zi, ma poate stropi vreun prost, trecand in viteza, cu masina lui, sau pur si simplu trebuie sa ocolesc balti sau chiar sosele , pline de namol,praf etc.
Este un dus-intors in toate cele, daca este s-o luam asa.
Dar repet,stau relaxat,si imi fac turele.Si imi repet in gand:"cine ma iubeste, ma urmeaza", asta fiind cu toate intelesurile.
Apropo de namol, nu a fost deloc, in acea zi, pentru ca vantul puternic de peste noapte l-a zvantat.
Eu si cu Dinu am inceput drumetia silvica din Comana,de pe strada in panta care se numeste Putul Sobarului.
Am trecut de viile comanenilor si am coborat pe linia de tren Bucuresti-Giurgiu, in prezent dezafectata.
Am urcat un mic damb,printr-un culoar umbros de salcami, puieti.
Am iesit in plin camp si aici am trecut testul namolului.Era uscat, ei, si chiar de ar fi fost noroi, eram dotati cu perii de curatare , si cu sticle cu apa.
Am intrat in Padina Tatarului.Am observat ca cei de la Parc au construit un nou observator.Este prea putin ce fac cei de la P.N.C.In Magura Zboiu este plin de gunoaie, de exemplu sau isi pun o bentita la ochi, sa nu observe cati hoti pe metru patrat vin in Comana, sambata si duminica.Oh,da,atunci se da lovitura de gratie,caci autoritatile sunt cu burta in sus,in wee.
Noi suntem adevaratele radare ale Padurii, insa lipsiti de putere.Hotii ,Animalosii,cum le spune Pictoru, te pot ucide doar ca le faci observatie.Si,daca esti singur,in ditamai padurea, intr-un fel trebuie sa-ti aperi viata.Cine nu si-ar apara zilele, in fata unor nemernici?
Padina Tatarului mi se pare cea mai aerisita si mai vasta padure,din tot P.N.C.-ul.
Aici cred ca am venit de peste 70 de ori.Padurea iti linisteste sufletul,este sursa de oxigen a creierului si te face sa-ti aduni gandurile.Intr-o tura din asta, silvo-terapia merita toti banii.
Padurea te face sa ai suflet bun si curat, daca o admiri si daca o simti.
Am strabatut rapid Padina Tatarului,iesind in localitatea Vlad-Tepes.La limita rezervatiei, am observat un palc de papalau-physalis alkekengi-si un ditamai paianjenul.
Am strabatut comuna respectiva si am coborat strada in panta, denumita Soseaua Bujorului.Am debusat in strada Morii ,care face o bucla la stanga, ducandu-ne spre rezervatia Valea Gurbanului.
Aceasta rezervatie are 110 hectare si cuprinde o serie de balti, lacuri,paduri.Ceea ce mi se pare interesant la aceasta vale este existenta a 2 obeliscuri, unul aflat in plin camp,celalalt,la intersectia a trei drumuri de campie.Un alt element interesant il reprezinta pozitionarea Vaii Gurbanului, flancata de un deal destul de inalt, pentru o zona asa de joasa.Misterul vaii este dat si de padurile de stejar.Noi am ajuns la obeliscul din camp si de aici ne-am indreptat spre nord,spre padurile dinspre Mihai Bravu.
Dupa intersectarea cu calea ferata Bucuresti Filaret-Giurgiu, am continuat drumetia printr-o mirifica padure de stejar,ajungang intr-un final la Mihai Bravu.O sosea foarte lunga si plictisitoare ne-a scos la capatul celalalt al satului.De-aici,din apropierea strazii Lunca Neajlovului, am porit spre est, strabatand rezervatia Oloaga-Gradinari sau rezervatia de ghimpe-ruscus aculeatus-planta ocrotita.
Nostalgia m-a tulburat zdravan, aducandu-mi aminte ca am fost aici in mai 2016, impreuna cu o femeie pe care o indragesc tare mult.Stiti sentimentul acela cand treceti pe strada cuiva care va este foarte drag.Va apuca un dor nebun si o nostalgie va impresoara.Unii oameni gandesc rational iar alti oameni gandesc cu sufletul.In ambele gandiri este un dus-intors al vietii.
Pe la ora 17 talpile mele doreau un ragaz,asa incat am facut un ultim popas, inainte de sosirea la masina lui Dinu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu