EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-CAPITOLUL 2-DE LA ISTANBUL LA MESTIA(GEORGIA),PRIN SAMTREDIA SI ZUGDIDI

La ora 18:00 porneste autocarul Ulusoy,spre Georgia.
Adorm instantaneu,insa ma trezeste un natarau de georgian,un tip "din topor",care sta in spatele meu si bate in spatarul scaunului.Ii spun direct,ii arat prin semne,de fapt,ca vreau sa dorm.El se enerveaza si le zice prietenilor ceva,singurul cuvant pe care-l inteleg fiind "scandal".Ei bine,de atunci si pana a coborat,acest dobitoc a tot batut in scaun si s-a luat de mine.Asa se intampla oriunde in lume cu oamenii ne-educati,neciopliti.Poti sa le zici fruos ca ai o problema,ca vii de la distante mari,ca abia te mai tii pe picioare,ei nu se pun in pielea ta si nu-ti vor intelege niciodata starea.
Autocarul firmei Ulusoy a mers insa exceptional si cele aproape 24 de ore nu mi s-au parut un chin.Repet,acel individ mi s-a parut un cosmar.Atat.
Autocarul oprea,cam din 4 in 4 ore,pentru servit masa sau pentru nevoi.Vremea in Turcia era inca foarte buna,fara zapada sau /si ger.Cel mai mult mi-a placut dupa Trabzon,pe la Rize,atunci cand,dupa 17 ani!!!!,am revazut Kackarul.Am vazut chiar varful.Un alt loc,unde mi-a placut mult,a fost imediat dupa Hopa,unde a facut Ulusoy o stationare.Am atins Marea Neagra cu mainile:era asa de calda,pe 29 decembrie 2012.Tot din acest loc mi-am cumparat vestita paine de Trabzon,pe vatra,mare cat o roata de masina.Am mancat din ea sapte zile.
La granita turco-georgiana,adica la Sarpi,am ajuns pe la ora 13:00.Am stat destul de mult pentru ca iti cari bagajul si sunt 2 filtre.Aici este ca la aeroport.
La pasaportul meu se uitau foarte mult,nefiind unul nou,biometric.Numele  era greu de pronuntat.Dar ce sa mai zic eu de limba lor....
In fine,odata trecuta granita,am facut poze cu vanzatorii de mandarine si lamai,aici fiind patria lor.Mandarinii i-am vazut din autocar,urcand de la Batumi spre Samtredia.Drumul este un "rai",asa cum spuse Dan,la un moment dat.Soseaua urca si tu vezi marea ,plaja cu pietroaie,dar foarte atragatoare,pentru ca intr-o parte sunt munti,palmieri,mandarini,iar in alta parte,marea.
Primii bani,larii,i-am schimbat inainte de Batumi,si greseala mea a fost ca am schimbat prea putini.
Am avut ceva necazuri pentru greseala asta.
Batumi este un oras exotic,cochet,cu case vechi,un port imens,cel mai mare din Georgia.
Tot ciuguleam din painea aia mare si simteam cum,treptat-treptat ,ma lasa puterile.
Am decis sa coboram in Samtredia,si nu in Tbilisi,si ,cum deciziile in viata sunt luate,si tu nu stii la ce sa te astepti,am suportat si consecintele.Probabil ca in cazul in care coboram in Tbilisi,acuma eram cu un varf de 5000 de metri urcat,adica Varful Kazbez.Asa,luind o alta cale,am facut altceva.Acestea sunt deciziile momentului si sa mai filozofezi pe seama lui"ce-ar fi fost ,daca...",mi se pare o inutilitate.
La Samtredia sa tot fi fost ora 16:00 atunci cand am coborat bagajele.
Era un aer racoros,dar nu exista zapada.Sa fi fost plus 5 grade Celsius.
Am intrebat mai multi oameni unde e gara ,dar pana la urma,instinctual,ne-am dat noi doi seama.
O tanti facea gogosi intr-unul din chioscul garii.I-am spus pe romaneste,de amuzament:"Sarut mana,vreau sa cumpar 2 gogosi".Doamna ma intreba:"Americanski???" "No,no,romanski!!"
Dan se duse sa cumpere 2 bilete de tren Samtredia-Zugdidi,si afla cu stupoare ca nu mai sunt locuri,dar ca e posibil sa mai gasim ,daca mai intrebam,pe la 2 noaptea.
Pana atunci,ne-am gasit loc de culcus pe stadionul din oras.Sub un platan.Ne-am facut cate o "zeama",vorba lui Dan.
De bine ce m-am bagat in sacul de dormit,a inceput sa ploua.Deja adormisem,cand Dan spuse:"ploua,trebuie sa strangem".Off,ce urat...
Am strans rucsacii si am plecat iarasi spre gara.Sa tot fi fost 12 noaptea.Ploua cu galeata.Bine ca parasisem  stadionul.
Aici a urmat o intamplare hazlie.Imi aruncasem lucrurile la gramada,in rucsac,si trebuia sa fac o ordine.
Am inceput sa scot toate conservele si sa le pun pe pervazul de la geam.Lumea trecea si la un moment dat a venit un nene si s-a uitat la borcanul cu miere.Apoi,a venit o buticara si se uita,mirata,tot la borcanul cu miere.Bodyguardul s-a uitat suspicios,la marfuri,prima oara,apoi,vazand ca le bag in ranitza,a dat nroc cu mine.Desi eram parca in stratosfera,reuseam sa ma amuz si sa rad ca tampitu.Dan se amuza si el.
Dan veni ,pe la ora 04:00,cu prada:2 bilete pentru Zugdidi,cost 10 lari de persoana,adica 20 de roni,de persoana.Un dus.
La patru si vreo zece am urcat in tren odata cu ploaia rece torentiala.
M-am amuzat din nou:prohodnicul(nasul,adica)era un tip a carui prezenta a fost facuta in slapi,maieu si pantaloni de pijama.
Cum sa aiba prestanta un om care iti cere asa ,biletul????
Nu are.
Si m-am avantat catre compartiment.Prohodnicul ramase fara glas,insa Dan scoase biletul sau.Apoi m-am intors si eu,sa prezint biletul.
In compartiment era cald,dar si full.Studentele,in majoritate,plecau acasa ,la Zugdidi.La ei venea Craciunul peste 2 zile.Eram deja in  30 decembrie 2012!!!
La ora sapte dimineata am ajuns in Zugdidi.Era bezna,ca la astia se lumineaza la opt treizeci.Ceasul e dat cu doua ore inainte.
Era luminat palid orasul,cand,brusc ,cazu curentul.Am mers prin bezna si balti,intreband unde e marshrutka de Mestia.
Am gasit-o in cele din urma.Am batut in geam soferului,care dormea lemn.Era un batranel pe la 60 de ani,grizonat,ochelarist.Parea ca toate grijile din viata lui disparusera definitiv.
Am pus "mamutzii" in spate.Zicea batranelul ca o sa plece la zece,dar pana la urma a plecat la 11:30.
Pana atunci,ne-a invitat la o bodega,sa mancam ceva.Eu vroiam ceai.Patronul,atunci cand am intrat,ma intreba:"germanski????""No,no,romanski!!!"
I-am  zis ca vreau un ceai si el imi spuse ca n-are ceai,dar ma invita in bucatarie,ca sa vad ca fierbea,intr-un cazan,o ditamai ciorba.Imi oferi un castron cu ciorba de vita.Probabil ca fusese cea mai buna ciorba din lume,pana atunci,pentru mine.
Lumea imi numara lingurile pe care le duceam la gura,asa era de curioasa.Patronul,mustacios,se apropie de mana mea stanga si imi spuse ca am un ceas foarte frumos.M-am simtit aiurea.
Ciorba costa 5 lari,adica 10 roni,dar merita.
Am iesit afara pe la opt treizeci.Nu mai puteam de stomac si,zarind in departare o padure de brad,am zis ca acolo e de mine.Am traversat podul ,am urcat niste trepte,ajungand la o platforma ,si la brazii "mei".Cand,ce sa vezi??? Un ditamai palatul,de toata frumusetea.Nu intotdeauna cand cauti veceul dai de veceu,poti da si de palat!!!
M-am intors la Dan,cu teama de a nu fi scapat Marshrutka.
Ce e Marshrutka?? pe sleau,maxi-taxi.
Drumul de la Zugdidi la Mestia trece pe marginea unei prapastii infioratoare.Chiar nu glumesc.Am vazut ceva munti la viata mea,dar ca aici ,nu.Distanta este de 150 km,facuti in 4 ore.Batranelul a facut aproape sase ore pentru ca a luat o pauza,evident,pentru toata lumea,de o ora.Drumul a fost riscant la un moment dat pentru ca din munte cadeau bolovani iar spre Mestia era gheata si zapada.O marshrutka cu rusi a facut pana.
La Mestia,vorba lui Alexe,"acea Lukla din Caucaz",e pusa la mama masii.
Este un oras izolat,in sensul ca accesul spre civilizatie este foarte greu abordabil,terestru.Desi drumul este asfaltat,nu uitati ca serpuieste pe la baza unor varfuri de 3000 ,respectiv 4000 de metri.In plus,pe unul din sensuri,se casca,repet,o imensa prapastie.Nu exista parapet.
Soferul ne-a lasat langa sediul politiei.Sa tot fi fost orele 17:00.Eram varza-praf.