Atunci cand ai scapat de moarte,sa-i multumesti lui Dumnezeu si Sfintilor Parinti ca mai poti sa beneficiezi de cate zile mai ai,in folosul tau,al celor dragi pe care ii iubesti,dar si in folosul comunitatii tale.
A fost un mare noroc ca am scapat cu viata.
Ne aflam in marshrutka(maxi-taxi)Mestia-Zugdidi,pe 7 ianuarie 2013.
Pe sofer l-am vazut de la inceput nervos,agitat.Ningea,era bezna,gheata pe carosabil iar el conducea cu viteza destul de mare.Oare uitase ca in stanga lui erau prapastii de sute de metri si ca in masina erau 2 copii si 14 oameni maturi????
Frana brusca,virat dreapta,derapaj,si,intr-un final,intrat in peretele negru al muntelui.
Culmea,singurul lovit ,sunt eu.Am intrat cu "fluierul "piciorului intr-un drug de fier.Doare al naibii.Deja vad scenariul cum Dan ma cara pe brate ,pana la Bucuresti,in loc sa-si vada de-ale.lui.
Traiesc cu spaima,incep sa numar clipele,minutele,orele,cat mai am de stat in masina acestui natarau mic,negricios,nervos,sau poate obosit,suparat pe viata.Nu este o ruta pe care sa i-o dai oricarui sofer,aici trebuie atentie maxima,nervii incordati.Nu se potriveste pentru oricine.
Soferul o tine tot asa,cu viteza mare,in conditii de polei,ninsoare,parapeti lipsa,prapastie in stanga sensului,spre Zugdidi.Il injur mereu in gand.Ii spun lui Dan:"Dane ,ma doare piciorul,si cred ca a curs si sange".Situatia ma deprima.
Pe ploaie torentiala ajungem in Zugdidi,pe la ora 11:00.
Mergem in gara,luam bilete.Un bilet Zugdidi-Tbilisi costa 15 lari,adica 30 de lei.
Mergem apoi in piata ,de unde eu imi cumpar un carnat cu boia iute,o roata de branza si un borcan cu miere.
Asa am de gand sa "atac"eu Kazbekul,dar,fireste,mai trebuie sa ne luam de-ale gurii.
Comerciantii sunt tare curiosi.Afara toarna zdravan,piciorul ma doare,rucsacul e greu iar timpul de asteptare enorm.Mai sunt 7 ore pana pleaca trenul.Nu ar fi fost asa de mult daca o vreme frumoasa ne-ar fi permis sa vizitam oraselul.
Dan pleaca sa vada si el palatul din Zugdidi;intre timp.un individ ciudat din Abhazia,ma abordeaza.Habar n-am ce zice,dar dupa vorba,dupa port,e un dubios.As zice,un nebun.
Dan vine,in sfarsit.Aici,daca te vad asttia singur,ai incurcat-o.Abhazia,o enclava,o republica auto-proclamata ,se afla la 15 km vest de Zugdidi.Acolo daca ai calcat,poti fi mort.Te talharesc aia.
Trenul pentru Tbilisi pleaca la ora 19:15.La inceput e gol,apoi,dupa vreo 3 statii,e super -mega full.O sa va surprinda:au si ei "Sageata "lor,si,pe deasupra,ajunge in timpul inscris pe bilet,la destinatie.
Apropo,numai timpii ii puteti recunoaste,in rest,nu intelegeti nimic ce scrie pe bilet.Tot ce vedeti este "covrig-ata-carnat-covrig"Asta e scrisul lor.Trebuie sa intrebati pe cineva care totusi stie engleza sau un pic de rusa,unde merge trenul respectiv.Pe vagoane scrie tot in limba lor si garantez ca nu veti deslusi.
In tren dorm lemn.E cald.Gata cu dardaiala din gara Zugdidi.
La orele zero ajungem in Tbilisi.Trenul "interegio"georgian a mers "ceas".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
acum numai amintiri....imi este dor sa ma amestec printre georgieni si georgience
RăspundețiȘtergere