EXPEDITIE IN NECUNOSCUT-GEORGIA,MUNTII CAUCAZ-DE LA TCHVABIANI,SUS PE CRESTELE CAUCAZULUI-CAPITOLUL 4

Dimineata geroasa de ianuarie.Este prima zi din an.Soare,lumina puternica si cosuri fumegande.
N estrangem rucsacii,cortul si o intindem catre o creasta,in dreapta.Un taran ne propune sa puna pe cai bagajele.Contra cost.Nu mai avem schimbat decat 5 lari.Restul,sunt bani din zona euro.
Pacat,am fi scutit din povara junglei ce va urma.
Nenea ne arata drumul,doar de el schitat si stiut.Degetul sau se plimba pe un drum imaginar.
Noi incepem urcusul.Dam si de un izvor.Primul.
Zapada incepe sa creasca.E cam la 15 cm,pe la 1900-2000 de metri.
Zarim si o mica biserica,ascunsa la marginea padurii.
Valea aceasta este foarte larga ,cu versanti nu foarte abrupti,dar care se ridica pana la 3000 de metri.
Ghetarii sunt prin cotloanele unor afluenti ai vaii mari.
Urcam greu de tot.Incepe jungla.Astazi mergem doar 3 ore.Nu stiu ce am avut.Ne punem tabara pe la 2300 metri altitudine.Ger.
Pe 2 ianuarie 2013 urcam greu printr-o jungla enervanta,plina de liane,copaci cazuti,leandri cat cuprinzi cu privirea si zapada mare si moale.Mergem de 6 ore si golul alpin nu se mai intrezareste.
La orele 18:00 punem tabara.Urc singur,manat de curiozitate,sa vad ce-o fi mai sus.Zaresc ,in sfarsit,golul alpin,si varful de 3540 metri,pe care presupun ca trebuie sa il urcam.
Ii comunic lui Dan.In acest loc mi-a fost cel mai frig;suntem la 2700 metri altitudine si gerul se mentine.
Ma cam foiesc noaptea.Cu ce am fost imbracat noptile?Cu o bluza cu maneca scurta,camasa de lana,polar 1,polar 2,si pufoaica cu puf de gasca.Numai asa am supravietuit.Bineinteles,sacul de dormit,unul destul de indoielnic pentru altitudinile astea.
Plecam pe la ora zece,pe 3 ianuarie 2013.Gafaim zdravan pentru ca e zapada mare si moale.Aici nu suntem in Costila, sa aiba cine sa batatoreasca urmele,in zapada.
Suntem doar noi doi.
In sfarsit,cosmarul junglei se termina,pe la ora 14:00.Iesim in golul alpin.
E cald,filmam, facem fotografii,dar si o "zeama",cum ar zice Dan.
Acum totul prinde in sfarsit,contur.Se vad departe varfuri si creste.
Ushba se vede tot timpul.Pentru mine devine o obsesie.La cativa pasi ma uit indarat.E acolo,stai linistit,Ciprian.
Cativa copaci ne "sugereaza"sa punem borfele pe ramuri si sa o intindem in sus,fara rucsaci.
Apoi ne vine ideea mai sanatoasa sa montam cortul,apoi sa mancam,apoi sa plecam.
Operatiunile acestea iau o ora.
Plecam in sus,spre o creasta infinit de lunga,ce se indreapta spre Tetnuldi.